ICCJ. Decizia nr. 3579/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3579
Dosar nr. 3432/108/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 21 februarie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Elveţia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului C.G.
În motivarea cererii, s-a arătat că la 9 decembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Elveţia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin HG nr. 411/1996.
Prin sentinţa civilă nr. 860 din 13 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantă, în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul are domiciliul în oraşul Arad şi în raport de dispoziţiile art. 39 pct. 1 din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 şi a art. 158 C. proc. civ., tribunalul conform acestui articol declină competenţa soluţionării cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului.
Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 1018 din 25 septembrie 2007 a admis acţiunea reclamantei şi a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Elveţia pentru o perioadă de 1 an de zile, respectiv de la 9 decembrie 2006 până la 9 decembrie 2007.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Arad, reclamanta a declarat apel formulând ca unică critică necompetenţa teritorială a Tribunalului Arad de a soluţiona cauza.
În susţinerea apelului s-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care prevăd că atunci când persoana returnată are domiciliul în străinătate, competenţa de a soluţiona măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie revine Tribunalului Bucureşti, care este o competenţă teritorială exclusivă.
Prin Decizia civilă nr. 475/A din 5 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că textul de lege menţionat, respectiv art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 vizează două situaţii legate de competenţa de soluţionare a acestui tip de cauză în funcţie de domiciliul pârâtului.
Astfel, dacă acesta are domiciliul în ţară, competenţa teritorială este cea de la domiciliul acestuia iar dacă are domiciliul în străinătate, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Bucureşti.
S-a mai reţinut că pârâtul figurează cu domiciliul în străinătate dar cu reşedinţa în Municipiul Arad, pentru perioada 16 aprilie 2007-16 aprilie 2008, astfel că Tribunalul Arad în mod legal a soluţionat cauza.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recurs invocând acelaşi motiv de critică ca şi în apel, şi anume necompetenţa teritorială a Tribunalului Arad de a soluţiona cauza, în raport de dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, modificat prin OUG nr. 126/2007.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români, această măsură se dispune de către tribunal în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când acesta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul Bucureşti.
Recursul declarat de reclamantă vizează necompetenţa teritorială a Tribunalului Arad de a soluţiona cauza susţinându-se că Tribunalul Bucureşti are o competenţă teritorială exclusivă şi că aceasta trebuia să soluţioneze cauza.
Prin sentinţa civilă nr. 860 din 13 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Deşi hotărârea de declinare putea fi atacată cu recurs în 5 zile de la pronunţare conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., reclamanta nu şi-a exercitat acest drept de opţiune.
În aceste condiţii, hotărârea de declinare are putere de lucru judecat, este obligatorie pentru instanţa care s-a dezinvestit, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Invocarea necompetenţei teritoriale înaintea instanţei investite ca efect al declinării competenţei teritoriale nu mai este posibilă, Tribunalul Arad nedeclinându-şi competenţa, socotind că este competent să soluţioneze cauza.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a constatat că motivul de recurs nu este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins cu consecinţa hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 475/A din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3647/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3336/2008. Civil → |
|---|
