ICCJ. Decizia nr. 3588/2008. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3588
Dosar nr. 510/1/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia civilă, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat suspendarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate pentru o perioadă de cel mult 5 ani pârâtului S.P.
În motivarea cererii s-a arătat că la 7 decembrie 2006 pârâtul a fost returnat din Franţa în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin HG nr. 278/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 14 februarie 2007 Tribunalul Arad a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa pentru o perioadă de 1 an, până la 7 decembrie 2007.
Ulterior, la 28 februarie 2007, pârâtul a mai fost returnat din Franţa în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin HG nr. 278/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 1091 din 9 octombrie 2007, dată în fond după casare, Tribunalul Arad a admis acţiunea şi a dispus suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Franţa a pârâtului pentru o perioadă de 3 ani, respectiv de la 28 februarie 2007 până la 28 februarie 2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost returnat din Franţa în 28 februarie 2007. De asemenea, la 7 decembrie 2006 pârâtul mai fusese returnat din Franţa şi a fost pronunţată măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie pentru o perioadă de 1 an.
Apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 498 A din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că în raport de dispoziţiile art. 40 lit. d) şi art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 248/2005 în mod corect prima instanţă a dispus suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în Franţa.
În mod corect prima instanţă a suspendat exercitarea dreptului la liberă circulaţie numai pe teritoriul Franţei, iar nu în străinătate, cum a solicitat reclamanta, pentru că restrângerea anterioară a exercitării dreptului la liberă circulaţie a avut în vedere tot teritoriul Franţei.
Acelaşi stat l-a returnat şi de această dată, astfel că măsura suspendării exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului nu poate avea în vedere decât Franţa, şi nu străinătatea. O altă interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 248/2005 ar aduce atingere dreptului la liberă circulaţie al cetăţenilor români, garantat de Constituţia României prin art. 25.
De asemenea, s-ar aduce atingere şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prin art. 2 din Protocolul adiţional nr. 4(1963) consacră libertatea de circulaţie ca o libertate fundamentală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Ambele instanţe au aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 248/2005 care se referă la exercitarea dreptului la liberă circulaţie „în străinătate" şi nu cu privire la statul de unde a fost returnat cetăţeanul român.
Faţă de situaţia concretă a pârâtului, care a încălcat deja pe teritoriul unui stat dispoziţiile legale privind regimul juridic al străinilor, se impune concluzia că măsura suspendării dreptului la liberă circulaţie are un scop legitim, respectiv pentru prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice din acele state.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în etapele procesuale anterioare, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, invocat ca temei de drept de către reclamantă, exercitarea de către o persoană a dreptului la liberă circulaţie în străinătate se suspendă numai dacă nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, dispusă în condiţiile acestei legi.
Aşadar, suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, în cazul enunţat de art. 40 lit. d), este condiţionată de luarea anterioară a măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate.
De vreme ce măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a vizat o singură ţară, în speţă, Franţa, în mod corect instanţele de fond au apreciat că măsura suspendării poate să intervină tot numai în raport de teritoriul acesteia.
Legea nr. 248/2005, care are ca obiect, aşa cum rezultă chiar din titlul ei, reglementarea regimului liberei circulaţii a cetăţenilor români „în străinătate", foloseşte generic această noţiune, pentru a demarca teritoriul României de teritoriul altor state. Nu înseamnă însă - atunci când se pune problema aplicării unei sancţiuni, aşa cum este restrângerea sau suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie, că sancţiunea poate fi aplicată tot generic, cu referire la toate statele. S-ar încălca astfel dreptul la liberă circulaţie recunoscut de art. 25 din Constituţia României.
Având în vedere cele mai sus arătate, înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei civile nr. 498 A din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3654/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3402/2008. Civil → |
|---|
