ICCJ. Decizia nr. 3843/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3843
Dosar nr. 1737/121/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă constată:
Prin cererea notificată sub nr. 800 din 12 noiembrie 2001 de BEJ M.L., petentul C.L. a cerut, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 -23 din Legea nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 716 mp teren situat în municipiul Galaţi, care a fost expropriat de stat din patrimoniul său.
Prin dispoziţia nr. 3215 din 18 decembrie 2006, Primarul Municipiului Galaţi a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, pentru imobilul, teren în suprafaţă de 358 mp, situat în municipiul Galaţi, imposibil de restituit în natură, în favoarea petentelor C.M., C.C. şi M.E.M., în calitate de moştenitoare ale petentului C.L., care a decedat.
În motivarea dispoziţiei s-a reţinut că soţii C.L. şi M. au dobândit, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1915 din 12 martie 1987 de fostul notariat de stat Galaţi, în proprietate suprafaţa de 358 mp teren, care a fost expropriat de stat în baza Decretului nr. 308 din 11 decembrie 1967 şi care nu mai poate fi retrocedat în natură, în prezent fiind afectat de detalii de sistematizare.
Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2007, reclamantele M.E.M. şi P. (născută C.) O., au cerut anularea dispoziţiei şi acordarea de măsuri reparatori în echivalent pentru întregul imobil expropriat de stat, în suprafaţă 716 mp, anume pentru 358 mp în favoarea moştenirilor defunctului C.L. şi, respectiv, pentru 358 mp în favoarea reclamantei P.O., în calitate de moştenitoare a coproprietarei, C.C.
Reclamanta M.E.M. a solicitat şi rectificarea prenumelui său menţionat greşit în dispoziţie ca fiind M.I. în loc de M.E.
În motivarea cererii reclamantele au susţinut că imobilul, construcţii şi 716 mp teren, a fost coproprietatea fraţilor C.L. şi C.C., fiind partajat în două loturi prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1915 din 12 martie1987, pentru ca, ulterior, să fie expropriat în întregime de stat, cu plata unor despăgubiri modice.
Reclamanta P.O., în calitate de moştenitoare a coproprietarei C.C., a susţinut că are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru partea de imobil care a aparţinut autoarei sale şi că, împreună cu coproprietarul C.L., a cerut executorului judecătoresc M.L. comunicarea unei notificării către entitatea deţinătoare, caz în care, în mod eronat, prin dispoziţia contestată cererea sa de despăgubire nu a fost primită.
Prin sentinţa civilă nr. 821 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Galaţi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei P.O., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor C.M. şi C.C.
Prin aceiaşi sentinţă, instanţa a respins, ca nefondată, cererea dedusă judecăţii.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că dispoziţia atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi în raport de conţinutul notificării nr. 800/2001, potrivit căreia numai C.L. a formulat pretenţii de despăgubire nu şi P.O.
Instanţa a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cât timp se consideră persoană îndreptăţită, reclamanta P.O. are calitate să atace dispoziţia emisă de primar şi că, atâta timp cât prin dispoziţia atacată se stabilesc drepturi în favoarea mai multor persoane, se impunea introducerea lor în proces, din oficiu, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă.
Prin Decizia civilă nr 386 /A din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că pretenţia de rectificare a prenumelui consemnat în dispoziţia atacată formulată de reclamanta M.E.M. nu constituie un motiv de nelegalitate a dispoziţiei emisă de pârât, fiind vorba de o eroare materială.
Instanţa a reţinut că atâta timp cât prin dispoziţia a cărei anulare se solicită au fost stabilite drepturi atât în favoarea reclamantei M.E.M. cât şi în favoarea comoştenitoarelor C.M. şi C.C., în mod corect, prima instanţă a dispus chemarea în proces şi a acestora. Instanţa a apreciat că, sub acest aspect, nu interesează dacă cele două corn ostenitoare au semnat cererea de chemare în judecată sau dacă prin intermediul acestei cereri s-au formulat sau nu pretenţii împotriva lor.
Referitor la pretenţiile formulate de reclamanta P.O., instanţa de apel a constat că atâta timp cât nu a făcut dovada că ar fi formulat notificare pentru declanşarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, solicitarea sa de anulare a dispoziţiei emisă în favoarea moştenitorilor celuilalt coproprietar al imobilului, C.L., este neîntemeiată.
Instanţa de apel a reţinut că soluţia se impune şi motivat de faptul că această reclamantă nu a probat că ar fi existat un exemplar al notificării formulată de C.L. pe care să îl fi semnat şi ea, exemplar care să fi dispărut de la dosarul constituit la comisie, astfel cum susţine, sub acest aspect fiind irelevantă corespondenţa purtată cu pârâta pe parcursul soluţionării notificării formulată de C.L.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, invocând incidenţa art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamantele reiterează aspectele de fapt ale pricinii, evocând modalitatea de dobândire a imobilului de autorii lor şi împrejurările în care s-a produs exproprierea, precum şi împrejurările în care, la data de 7 noiembrie 2001, a fost depusă notificarea, susţinând că exemplarul nesemnat aflat la dosarul cauzei nu este "notificarea reală" care, probabil, a fost ruptă în mai multe bucăţi, după care s-a reconstituit, ulterior, exemplarul depus la dosarul comisie şi al cauzei.
Reclamantele apreciază că atâta timp cât exemplarul notificării cuprindea totuşi numele ambilor coproprietari ai imobilului, C.L. şi C.C. şi în cuprinsul său se indica suprafaţa de 716 mp, se impunea acordarea de despăgubiri moştenitorilor ambilor coproprietari, cu precizarea că prin soluţiile pronunţate instanţele au încercat să ascundă greşelile comise de executorul judecătoresc cu ocazia întocmirii notificării.
Totodată, recurentele au reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor C.M. şi C.C., pentru aceleaşi argumente invocate şi la judecata în fond a cauzei şi au susţinut că nu există o altă procedură judiciară în cadrul căreia să îşi valorifice pretenţiile deduse judecăţii în prezenta cauză.
Recurenta M.E.M. reiterează critica privind consemnarea greşită a prenumelui său Mioriţa, aspect de natură a o împiedica să încaseze despăgubirea, sens în care solicită admiterea recursului.
Analizând criticile formulate, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni (prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil [alin. (1)].
Potrivit alin. (3) al articolului menţionat, notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
Potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, nerespectarea termenului de 6 luni, astfel cum a fost prelungit, prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În speţa supusă analizei instanţele au avut a verifica respectarea dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, fapt care nu presupune şi analizarea oportunităţii declanşării altor proceduri judiciare în raport de soluţia adoptată, astfel cum se invocă prin recurs.
Or, în cauză, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost declanşată în baza unei notificării adresată Primăriei municipiului Galaţi, înregistrată şi comunicată sub nr. 800/N/2001 la data de 12 noiembrie 2001, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare întocmită de Cabinetul individual al executorului judecătoresc M.A.
Notificarea menţionată, datată 7 noiembrie 2001, este confuz redactată şi nu este semnată.
Astfel, din cuprinsul notificării rezultă că a fost întocmită de „C.L., în calitate de moştenitor al def. C.C.", fapt care nu este real întrucât din probatoriul administrat rezultă că notificatorul C.L. nu a avut o astfel de calitate, moştenitoarea defunctei C.C., decedată la data de 13 iulie 1989 fiind P.O., conform menţiunilor certificatului de moştenitor 9440/1989 eliberat de Notariatul Judeţean de Galaţi.
Notificarea menţionată nu este semnată de nici o persoană, la această rubrică fiind tehnoredactat doar numele de „C.L.".
Deşi viciile notificării nu au fost complinite, pârâta Primăria Galaţi a apreciat că este investită cu soluţionarea cereri în despăgubire formulată de C.L., care a decedat la data de 17 aprilie 2002, sens în care a emis în favoarea moştenitorilor săi, M.E.M., C.M. şi C.C., o dispoziţie prin care a propus acordarea de despăgubiri.
Întrucât prin dispoziţie au fost stabilite drepturi în favoarea celor trei comoştenitoare, în mod corect, prima instanţă a dispus chemarea în proces, în calitate de pârâte a lui C.M. şi C.C., sub acest aspect, fiind irelevant dacă cele două comoştenitoare au semnat cererea de chemare în judecată sau dacă prin intermediul acesteia s-au formulat sau nu pretenţii împotriva lor, cât timp o eventuală anulare a dispoziţiei era de natură a le vătăma drepturile recunoscute şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi primită excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive.
Viciile notificării, de natură a atrage, în anumite condiţii, anularea acesteia (de exemplu, nesemnarea), nu pot fi luate în discuţie în contestaţia formulată de unul dintre beneficiarii dispoziţiei, M.E.M., întrucât acest fapt ar echivala cu o agravare a situaţia sale juridice în propria cale de atac, caracteristică pe care o îmbracă şi contestaţia formulată în procedura prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
De altminteri, solicitarea reclamantei M.E.M. de a se rectifica prenumele său trecut greşit ca fiind „M.I." în dispoziţia nr. 3215 din 18 decembrie 2006, reprezintă o cerere de îndreptare a unei erori şi nu o critică de nelegalitate a dispoziţiei, caz în care, nu poate face obiectul unei contestaţii, în sensul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la această cerere, este de observat că greşeala menţionată, referitoare la prenumele M.E., este strecurată şi în certificatul de moştenire nr. 114/17 mai 2002 de BNPA C.L.B. şi Z.V.I. (fila 38), cu care reclamanta şi-a justificat calitatea de moştenitoare după defunctul C.L., decedat la data de 7 aprilie 2002 .
Aşa fiind, prealabil formulării solicitării de rectificare a prenumelui consemnat în dispoziţia nr. 3215/2006, recurenta M.E.M. are a solicita mai întâi rectificarea greşelii strecurată în certificatul de moştenitor mai sus arătat, act în baza căruia a fost emisă dispoziţia menţionată.
Referitor la cererea formulată de P.O., este de observat că prin ea se urmăreşte completarea dispoziţiei nr. 3215 din 18 decembrie 2006 de către Primarul Municipiului Galaţi, în sensul de a se constata şi dreptul său la măsuri reparatorii, în calitate de moştenitoarea a defunctei C.C., pentru imobilul deţinut de acesta în urma partajului voluntar autentificat sub nr. 1915 din 12 martie1987 de fostul Notariat de stat Galaţi.
Această cerere însă nu poate fi primită, cum corect au reţinut şi instanţele de fond, atâta cât timp reclamanta P.O. nu a făcut dovada formulării unei notificări, cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, sub sancţiunea pierderii dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Soluţia se impune şi în raport de cuprinsul notificării datată 7 noiembrie 2001, în forma vizată „spre neschimbare" sub semnătura executorului judecătoresc (fila 86), în care nu se face nicio referire la persoana acestei reclamante (nume sau prenume) şi care nu poartă semnătura acesteia.
Menţiunile din cuprinsul notificării referitoare la numele autoarei reclamantei, C.C., şi cele referitoare întinderea imobilului situat în municipiul Galaţi, în lipsa unei formulări explicite din care să rezulte că P.O., în calitate de moştenitoare a defunctei, a formulat cerere în despăgubire, nu pot duce la concluzia solicitată, anume că ar fi fost autoarea acestui act de procedură.
În acest context al analizei, este de menţionat că eventualele deficienţe în activitatea biroului execuţional ales pentru înregistrarea şi comunicarea notificării, chestiuni care exced competenţelor acestei instanţe, şi lipsa de diligentă de care au dat dovadă părţile, prin omisiunea verificării conţinutului notificării cu soluţionarea căreia s-a investit entitatea deţinătoare în vederea complinirii eventualelor lipsuri în termenul prevăzut de lege, le sunt imputabile.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele P.O. şi M.E.M. împotriva deciziei nr. 386 A din 16 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3844/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3840/2008. Civil → |
|---|
