ICCJ. Decizia nr. 4229/2008. Civil

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4229

Dosar nr. 18248/3/200.

Şedinţa publică din 24 iunie 2008

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 12 iulie 2005, reclamantul O.V. a chemat în judecată pe pârâţii A.V.A.S., G.S.G. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 noiembrie 2004 între A.V.A.S. şi G.S.G., în ceea ce priveşte vânzarea a 13.108.430 acţiuni B.R.D. de 3000 lei/acţiune, în valoare nominală de 39.325.292.874 lei şi să fie obligată cea de-a doua pârâtă să-i de a 6.554.215 acţiuni/1 leu greu/1 acţiune, corespondent al celor 13.108.430 acţiuni B.R.D. de 3000 lei/1 acţiune şi să îi plătească suma de 1.647.730 lei (RON), reprezentând contravaloarea dividendelor pentru anul 2004, încasate de către A.V.A.S., ca accesoriu la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 15 noiembrie 2004, actualizată cu rata inflaţiei începând cu 1 iunie 2005 (data acordării dividendului) şi până la data executării hotărârii, plus dobânda pe luna iulie 2005, pe an şi pe câtimi de an, aplicată la suma rezultată, până la data executării hotărârii.

Prin cel de-al treilea capăt de cerere al acţiunii reclamantul a solicitat obligarea A.V.A.S. sau/şi a G.S.G. de a-i da acţiunile ce se vor atribui gratuit de către B.R.D., aferente celor 6.554.215 acţiuni/1 leu greu, corespunzând a 13.108.430 acţiuni B.R.D. de 3000 lei/1 acţiune, având valoarea de 39.325.292.874 lei (ROL) în noiembrie 2004 şi dividendele aferente acestor acţiuni actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda pe iulie 2005, până la data executării hotărârii.

Prin cel de-al patrulea capăt de cerere s-a solicitat ca şi pentru ipoteza respingerii nulităţii cesiunii din 15 noiembrie 2004 să fie obligată pârâta A.V.A.S. să-i plătească reclamantului 1.546.935 lei (RON), reprezentând contravaloarea dividendelor pe 2001 şi 2002, calculate şi de raportul de expertiză efectuat în dosarul civil nr. 1654/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data executării hotărârii, în raport de luna noiembrie 2003, plus dobânda pe iulie 2005 aplicată acestei sume până la data executării hotărârii.

S-a solicitat totodată obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 8.675.575.524 lei (ROL), contravaloarea dividendelor pe anul 2003, actualizată cu rata inflaţiei la data executării hotărârii, faţă de iunie 2004, plus dobânda pe iulie 2005, aplicată acestei sume până la data executării hotărârii.

Prin cel de-al cincilea capăt de cerere s-a solicitat ca, în subsidiar, în ipoteza respingerii capetelor de cerere de la 1 la 3, în baza art. 1073 teza a II-a C. civ. şi art. 1075 C. civ. şi art. 1026 şi urm. coroborate cu dispoziţiile art. 998-999 C. civ., să fie obligată A.V.A.S. la plata cu titlu de despăgubiri, a valorii de piaţă la momentul introducerii cererii a 13.108.430 de acţiuni B.R.D. a 3000 lei/noiembrie 2004/1 acţiune, vândute în noiembrie 2004, plus diferenţa de valoare de piaţă a acestora la momentul executării hotărârii, dacă această valoare va fi mai mare, plus dobânda pe iulie 2005 la valoarea de piaţă la 15 noiembrie 2004 a celor 13.108.430 acţiuni, şi anume la valoarea de 41.815.891 lei (RON), actualizaţi cu rata inflaţiei în momentul executării hotărârii, faţă de noiembrie 2004.

Prin cel de-al şaselea capăt de cerere, s-a solicitat ca, în subsidiar, dacă se va respinge şi cererea de despăgubiri îndreptată împotriva A.V.A.S., în baza art. 1073 teza a II-a, art. 1075 combinat cu art. 1030 C. civ. şi cu art. 1000 alin. (3) C. civ., să fie obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în nume propriu şi în calitate de comitent al A.V.A.S., statul fiind şi debitor al obligaţiei de dezdăunare asumate în temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi comitent al prepusului A.V.A.S., să plătească cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului săvârşit de prepusa A.V.A.S., suma de 56.366.249 lei (RON), plus dobânda pe iulie 2005 la valoarea de piaţă la 15 noiembrie 2004 a celor 13.108.430 acţiuni, şi anume la valoarea de 41.815.891 lei (RON), actualizaţi cu rata inflaţiei în momentul executării hotărârii faţă de noiembrie 2004, precum şi contravaloarea dividendelor încasate de A.V.A.S. în contul acţiunilor B.R.D., pe care trebuia să i le dea reclamantului în baza art. 32 din Legea nr. 10/2001, a căror valoare a fost menţionată în cel de-al patrulea capăt de cerere.

În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ale Codului civil, ale Legilor nr. 187/2003 şi 105/1992 şi ale art. 1 din Primul Protocol la CEDO şi art. 17 din CEDO, reclamantul a arătat că pârâta A.V.A.S. este entitatea desemnată prin art. 32 din Legea nr. 10/2001 să aplice acest act normativ şi care se impunea să-i acorde cu precădere acţiuni emise de B.R.D. pentru cele 0,5922% acţiuni emise de fosta S.N.C.I. SA, antecesoarea B.R.D., ale defunctului său bunic, B.N.

Pârâta GSG a fost chemată în judecată în calitate de făptuitoare a delictului civil de a fi încălcat dreptul de preferinţă al contestatorului, prevăzut de art. 32 din Legea nr. 10/2001, prin care era îndreptăţit să primească cu precădere acţiuni B.R.D., solicitate A.V.A.S. prin notificarea nr. 2480/2001.

Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a fost chemat în judecată în calitate de debitor al obligaţiei de despăgubire, respectiv de debitor al creanţei izvorâte din art. 11 alin. (1) din Legea nr. 119/1948, la 11 iunie 1948, în favoarea foştilor acţionari ai societăţilor naţionalizate. Statul a fost chemat în judecată şi în calitate de comitent al A.V.A.S., care a încălcat art. 32 din Legea nr. 10/2001, în dauna reclamantului.

Reclamantul a precizat că obiectul pricinii îl reprezintă un cumul de acţiuni, respectiv constatarea nulităţii unui act juridic şi răspundere civilă delictuală, în nume propriu şi pentru fapta altuia, iar cauza acţiunii este creanţa neonorată de către A.V.A.S., în baza art. 32 din Legea nr. 10/2001 şi dreptul său de preferinţă, încălcat de pârâte.

S-a arătat că interesul promovării acţiunii este actual ca efect al modificării Legii nr. 10/2001, prin care s-a anihilat orice drept de preferinţă al foştilor acţionari de a primi acţiuni la societăţile continuatoare ale fostelor persoane naţionalizate în anul 1948, modificare prin care nu este reparat prejudiciul cauzat de pârâte.

Reclamantul a învederat că prezenta acţiune nu este o acţiune în revendicare mobiliară, că nu este prescrisă creanţa împotriva pârâtei A.V.A.S. în ceea ce priveşte cererea de acordare a contravalorii dividendelor şi pentru anul 2001 şi că sancţiunea nulităţii absolute parţiale a contractului din 15 noiembrie 2004 derivă din încălcarea unor norme materiale imperative, respectiv art. 35 din Legea nr. 10/2001 şi din cauza ilicită şi imorală a convenţiei în discuţie.

Prin cererea înregistrată la 9 noiembrie 2005, s-a solicitat obligarea A.V.A.S., în baza art. 723 alin. (2) C. proc. civ., la despăgubiri în ipoteza admiterii excepţiei puterii de lucru judecat faţă de A.V.A.S., despăgubiri egale cu sumele prevăzute în capătul nr. 5 al petitului cererii introductive, aşa cum au fost reformulate în cuprinsul memoriului din 9 noiembrie 2005.

La 9 ianuarie 2006, reclamantul a formulat un nou capăt de cerere, pentru ipoteza respingerii acţiunii fie pe cale de excepţie, fie ca inadmisibilă sau neîntemeiată, solicitând obligarea Statului Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului săvârşit de către acesta şi de către prepusa A.V.A.S., respectiv 56.366.249 lei/iulie 2005, plus dobânda din iulie 2005 la valoarea de piaţă la 15 noiembrie 2004, precum şi obligarea statului la plata contravalorii dividendelor încasate ilegal de către A.V.A.S. pentru acţiunile B.R.D., pe care trebuia să i le dea din anul 2001, valoarea acestora fiind de 1.546.935 lei/iulie 2005, plus 8.675.575,524 lei (ROL)/iunie 2004, plus 13.731.080.425/iunie 2005.

La termenul de judecată din 20 februarie 2006 a fost pusă în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata A.V.A.S. prin întâmpinare, precum şi de către intimata S.G.

Prin sentinţa civilă nr. 290 din 2 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 18248/3/2005 a fost admisă excepţia puterii lucrului judecat în privinţa capetelor 3 şi 4 din cerere, fiind respinsă în privinţa capătului 5 din cerere.

În consecinţă, capetele 3 şi 4 ale acţiunii au fost respinse pentru autoritate de lucru judecat fiind disjunse capetele de cerere 1, 2, 5 şi 6.

În motivarea sentinţei menţionate s-a reţinut că, prin Decizia nr. 496 din 24 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamantul O.V., au fost admise apelurile declarate de reclamant şi pârâta A.V.A.S. şi au fost schimbate în tot sentinţa civilă nr. 1687 din 28 noiembrie 2002 şi sentinţa civilă nr. 274 din 12 martie 2003, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant.

Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 496/A/2005, care este o hotărâre definitivă, prin care instanţele de judecată s-au dezinvestit în urma admiterii unei excepţii de fond, respectiv excepţia de prematuritate, existând identitate de obiect, cauză şi părţi, conform art. 1201 C. civ.

Prin admiterea excepţiei puterii lucrului judecat, în privinţa capetelor 3 şi 4 din cerere, în temeiul art. 165 C. proc. civ., a fost disjunsă judecata în ceea ce priveşte capetele de cerere 1, 2 şi 5, îndreptate împotriva A.V.A.S. şi G.S.G., şi capătul 6 de cerere, îndreptat împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin încheierea din 18 septembrie 2006 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorilor materiale din sentinţa menţionată, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1105 din 19 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului aceleiaşi sentinţe, în sensul pronunţării asupra capătului de cerere promovat la 9 ianuarie 2006, cerere formulată de reclamant în baza art. 281² C. proc. civ. S-a reţinut că, prin cererea formulată la 9 ianuarie 2006, reclamantul nu a făcut decât să preia pretenţiile care formau obiectul celui de-al şaselea capăt al cererii de chemare în judecată, completând cauza acestui capăt de cerere.

După disjungere s-a format dosarul nr. 18641/3/2006, înregistrat la 24 mai 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

La termenul de judecată din 2 octombrie 2006, au fost puse în discuţie excepţia netimbrării ultimului capăt al acţiunii principale, precum şi excepţiile invocate de către pârâta G.S.G.

Prin sentinţa civilă nr. 1174 din 3 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată excepţia de netimbrare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului O.V. în formularea cererii de constatare a nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni B.R.D. şi a respins ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă această cerere. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei G.S.G., prin mandatar B.R.D. - G.S.G., cu privire la cererea de obligare a acestei pârâte la plata sumei de 1.647.730 RON, contravaloarea dividendelor pentru 2004 şi a fost respinsă această cerere ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare a pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 1.647.730 RON, contravaloarea dividendelor pentru anul 2004 şi a despăgubirilor reprezentând valoarea de piaţă la momentul introducerii cererii a 13.108.430 acţiuni B.R.D., dobânda pe iulie 2005 şi 13.731.080.425 lei (ROL)/iulie 2005 şi au fost respinse ca inadmisibile aceste cereri.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 56.366.249 lei (RON)/iulie 2005, plus dobânda pe iulie 2005 şi a contravalorii dividendelor încasate de pârâta A.V.A.S. în contul acţiunilor B.R.D. pretinse de reclamant şi au fost respinse ca inadmisibile aceste cereri.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că, în considerarea art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocat drept temei al acţiunii, cererea este scutită de plata taxei de timbru.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în formularea cererii de constatare a nulităţii contractului de vânzare de acţiuni B.R.D. încheiat între G.S.G. şi A.V.A.S. s-a reţinut că interesul reclamantului nu este născut şi actual, atâta timp cât doar ulterior emiterii deciziei de către entitatea notificată, dreptul recunoscut printr-o atare decizie ar putea fi valorificat în condiţiile dreptului comun, în raporturile cu terţii.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare a pârâtei G.S.G. la 6.554.215 acţiuni/1 leu greu tribunalul a apreciat că aceasta este fondată, întrucât reclamantul nu mai poate invoca un drept de proprietate asupra acţiunilor SNCI, fostă proprietate a autorului său, ci numai dreptul, creat prin Legea nr. 10/2001, de a obţine repararea prejudiciului cauzat de stat prin naţionalizare.

S-a considerat că reclamantul nu poate solicita acordarea de acţiuni de către pârâta G.S.G., despre care pretinde că este succesor în drepturi al A.V.A.S., anterior epuizării procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001, această cerere fiind inadmisibilă întrucât este îndreptată împotriva unui terţ în raport cu procedura prevăzută de actul normativ menţionat.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei G.S.G. cu privire la cererea de obligare a acesteia la plata sumei de 1.647.730 RON, reprezentând contravaloarea unor dividende pe anul 2004 a fost admisă cu motivarea că dreptul de creanţă invocat de reclamant poate fi opus doar pârâtei A.V.A.S., nu şi dobânditoarei de bună credinţă a acţiunilor B.R.D., potrivit contractului încheiat la 15 noiembrie 2004.

În privinţa cererii de obligare a pârâtei A.V.A.S. la plata contravalorii dividendelor pentru anul 2004, precum şi a cererilor accesorii acesteia şi a cererii de obligare a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata contravalorii dividendelor încasate de pârâta A.V.A.S. în contul acţiunilor B.R.D. pretinse de reclamant, s-a considerat că inadmisibilitatea derivă din caracterul inadmisibil al cererii de acordare de acţiuni B.R.D.

Împotriva hotărârilor menţionate (sentinţe şi încheiere) a declarat apeluri reclamantul în fiecare dintre cele două dosare.

În motivarea apelurilor, reclamantul a arătat că sentinţa faţă de care s-a reţinut autoritatea de lucru judecat a fost desfiinţată prin Decizia nr. 7375/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, că tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 281, 281/2 şi art. 129 raportat la art. 84 C. proc. civ. şi CEDO, că acţiunea nu a fost întemeiată numai pe Legea nr. 10/2001, ci şi pe dreptul comun, răspundere civilă delictuală şi gestiune de afaceri.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus conexarea celor două dosare pentru o mai bună administrare a justiţiei prin încheierea de la 12 septembrie 2007.

Prin Decizia civilă nr. 575 A din 26 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul O.V. împotriva sentinţei civile nr. 1105 din 19 septembrie 2006 şi a încheierii din 18 septembrie 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 18248/3/2005 şi a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 290 din 2 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 18248/3/2005 şi a sentinţei civile nr. 1174 din 3 octombrie 2006 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 18641/3/2006.

S-au desfiinţat sentinţele menţionate şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin considerentele acestei decizii instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a greşit atunci când a admis excepţia autorităţii de lucru judecat raportându-se la o decizie care nu rămăsese irevocabilă, această hotărâre fiind, de altfel, desfiinţată ulterior prin Decizia nr. 7375/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, astfel că excepţia este nefondată.

În ceea ce priveşte apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1174 din 3 octombrie 2006, s-a constatat că acesta este fondat, reclamantul fiind nemulţumit, în principal, de faptul că A.V.A.S. nu i-a soluţionat notificarea în termenul prevăzut de lege. Raportat la această situaţie şi subsumat dovedirii condiţiilor Legii nr. 10/2001, cerere ce formează primul capăt al acţiunii, s-a apreciat că reclamantul are interes şi calitate pentru a putea cere constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, numai astfel aceste acţiuni reintrând în posesia statului, iar B.R.D. are calitate procesuală pasivă fiind parte în acest contract şi ca presupus autor al faptei ilicite, în cadrul cererilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală.

În baza aceluiaşi considerent, al întemeierii pe răspunderea civilă delictuală s-a considerat că sunt admisibile cererile formulate împotriva pârâţilor A.V.A.S. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru plata dividendelor şi despăgubirilor reprezentând valoarea de piaţă la momentul introducerii cererii a 13.108.430 acţiuni B.R.D.

Pentru aceleaşi argumente reţinute şi de prima instanţă s-a apreciat ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1105 din 19 septembrie 2006 şi a încheierii din 18 septembrie 2006, constatându-se că oricum aceste hotărâri şi-au pierdut eficienţa ca urmare a desfiinţării sentinţei 1105 din 19 septembrie 2006, la îndreptarea şi completarea căreia se refereau.

Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs pârâtele S.G. şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Prin motivele sale de recurs, pârâta S.G. a criticat Decizia atacată numai în ceea ce priveşte soluţia de admitere a apelului declarat de O.V. împotriva sentinţei nr. 1174/2006 invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând, în principal, modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei menţionate şi, în subsidiar, casarea în parte a deciziei recurate în ceea ce priveşte soluţia de admitere a apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 1174 din 3 octombrie 2006.

Recurenta S.G. a precizat că excepţiile soluţionate de Tribunalul Bucureşti prin sentinţa nr. 1174/2006 au fost în mod justificat admise de prima instanţă de judecată, soluţia instanţei de apel de desfiinţare a acestei hotărâri fiind nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în măsura în care curtea de apel a soluţionat ea însăşi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Recurenta a susţinut că problema calităţii procesuale active a reclamantului nu poate fi soluţionată decât în urma analizării pe fond a cererii reclamantului de acordare de acţiuni B.R.D., astfel încât instanţa de apel ar fi trebuie să dispună verificarea acestei calităţi de către prima instanţă, în urma rejudecării cauzei, odată cu stabilirea existenţei sau inexistenţei dreptului pretins asupra acţiunilor B.R.D.

Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat depăşirea limitelor investirii şi încălcarea principiului contradictorialităţii, antamând aspecte ce ţin de fondul cauzei, pe care nu le-a pus în discuţia părţilor.

S-a precizat că prima instanţă s-a raportat în mod corect, în pronunţarea soluţiei, la prevederile Legii nr. 10/2001 şi instanţa de apel recunoscând că soluţionarea cererii de chemare în judecată presupune a se stabili în ce măsură aceste dispoziţii legale justifică stabilirea, în favoarea reclamantului, a unui drept asupra acţiunilor B.R.D.

Prin urmare, s-a învederat că, deşi cererea reclamantului este o acţiune de drept comun în răspunderea civilă delictuală, ea implică valorificarea unui drept pretins de reclamant în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001, soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de acordare de acţiuni B.R.D. fiind legală.

Recurenta a susţinut că lipsa caracterului născut şi actual determină lipsa interesului necesar pentru exerciţiul dreptului la acţiune al reclamantului, doar după recunoaşterea pretinsului său drept asupra acţiunilor B.R.D. conform art. 32 din Legea nr. 10/2001, acesta putând justifica un interes pentru a solicita anularea contractului.

Cea de a treia critică, întemeiată pe dispoziţia art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. a vizat nemotivarea soluţiei instanţei de apel în ceea ce priveşte admiterea apelului împotriva sentinţei nr. 1174/2006, respectiv respingerea inadmisibilităţii cererii de acordare de acţiuni şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în cererea de acordare de dividende.

Prin recursul său, recurentul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei care a judecat apelul, natura juridică a raportului juridic litigios fiind comercială şi, prin urmare, competenţa revenind instanţei comerciale.

Un al doilea motiv de recurs a vizat lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, întrucât acesta nu are nici calitate de unitate deţinătoare, nici de instituţie publică implicată în privatizare şi nici nu a fost investită cu soluţionarea notificării.

În ceea ce priveşte răspunderea Statului Român, în calitate de comitent al A.V.A.S. s-a susţinut că aceasta nu poate fi reţinută întrucât între acesta şi A.V.A.S. nu există nici un raport juridic, sens în care s-au invocat dispoziţiile art. 25 şi urm. din Decretul nr. 31/1954.

Recurentul a precizat că, în urma privatizării B.R.D. prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni către G.S.G. FPS (A.V.A.S.) a păstrat iniţial un pachet rezidual reprezentând 7,32% acţiuni B.R.D., pe care le-a vândut la data de 15 noiembrie 2004 către cealaltă recurentă prin contractul a cărui anulare se solicită, în acest contract Ministerul Finanţelor Publice nefiind parte.

S-a criticat Decizia instanţei de apel şi în ceea ce priveşte reţinerea interesului reclamantului în formularea acţiunii întemeiate pe răspunderea civilă delictuală în cererea pentru plata dividendelor şi despăgubirilor reprezentând valoarea de piaţă a 13.108.430 acţiuni B.R.D., fără a se motiva în ce constă răspunderea A.V.A.S. sau a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin cererea depusă la 5 mai 2008, intimatul reclamant O.V. a invocat excepţia tardivităţii recursului promovat de Statul Român la 23 noiembrie 2007, cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, la 15 noiembrie 2007.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant a invocat excepţia lipsei de interes a S.G. în promovarea recursului, deoarece a achiesat la admiterea apelului împotriva sentinţei nr. 290/2006 a Tribunalului Bucureşti, excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către această recurentă, excepţia lipsei de interes a statului de a promova recurs şi excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către acest recurent.

Pe fondul cauzei, în situaţia în care se vor respinge aceste excepţii, intimatul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Prin încheierea şedinţei publice de la 17 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia tardivităţii recursului pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, reţinând că Decizia recurată a fost comunicată la 5 noiembrie 2007, iar cererea de recurs a fost depusă la oficiul poştal la 20 noiembrie 2007 (conform plicului de la fila 25).

Referitor la excepţia lipsei de interes a celor doi recurenţi în declararea căii de atac Curtea va reţine că aceasta este nefondată.

Această excepţie este motivată de reclamant prin faptul că, nedeclarând recurs împotriva soluţiei de admitere a apelului declarat împotriva sentinţei nr. 290/2006, recurenta S.G. a achiesat la soluţia cuprinsă în sentinţa menţionată.

Cum prima instanţă, prezentând evoluţia procesuală a cauzei în cuprinsul sentinţei nr. 1174/2006 s-a referit şi la considerentele sentinţei nr. 290/2006, ar însemna că recurenta este de acord, implicit, şi cu sentinţa nr. 1174/2006, fapt care ar determina lipsa sa de interes în promovarea recursului având ca obiect soluţia pronunţată cu privire la sentinţa nr. 1174/2006.

Raţionamentul reclamantului este lipsit de suport juridic, interesul recurentei de a declara calea de atac împotriva soluţiei instanţei de apel de desfiinţare a sentinţei nr. 1174/2006 constând în interesul menţinerii soluţiei cuprinse în această hotărâre referitor la respingerea cererilor reclamantului de anulare parţială a contractului prin care a achiziţionat acţiuni B.R.D., de obligare la a da intimatului 6.554.215 acţiuni B.R.D. şi de obligare a recurentei şi/sau A.V.A.S. la plata contravalorii dividendelor aferente acţiunilor B.R.D. încasate de A.V.A.S. în anul 2004.

Contrar celor susţinute de reclamantul intimat, din nedeclararea recursului împotriva soluţiei de admitere a apelului promovat de acesta împotriva sentinţei nr. 290/2006 nu se poate deduce acordul recurentei la soluţia de admitere a apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 1174/2006.

Inexistenţa acestui acord rezultă, în mod evident, din împrejurarea că recurenta a declarat recurs împotriva soluţiei de desfiinţare a sentinţei nr. 1174/2006.

La rândul său, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are interes în promovarea căii de atac, pentru aceleaşi argumente şi, cu atât mai mult cu cât a invocat excepţii de ordine publică, respectiv excepţia de necompetenţă materială a instanţei civile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român.

Excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale de către acest recurent este nefondată, declararea recursului reprezentând exercitarea firească a unui drept al acestuia de a obţine reformarea unei decizii pe care o apreciază ca nelegală.

Analizând criticile formulate de recurenţii pârâţi raportat la motivele de nelegalitate invocate, Curtea va constata că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:

În ceea ce priveşte recursul pârâtei S.G., Curtea va reţine, că, prin considerentele deciziei recurate instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, ci a reţinut doar că, subsumat dovedirii condiţiilor Legii nr. 10/2001, pe care se întemeiază primul capăt al acţiunii, reclamantul are interes să solicite constatarea nulităţii contractului de vânzare de acţiuni, întrucât numai ca o consecinţă a anulării acestuia, acţiunile ar reintra în posesia statului.

Interesul reclamantului subzistă raportat la prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, a cărui încălcare este invocată prin acţiuni, şi ca temei al răspunderii civile delictuale, de vreme ce se invocă prejudicierea sa prin convenţia încheiată la 15 noiembrie 2004, întrucât A.V.A.S. şi-a creat o stare de insolvabilitate, nemaifiind în posesia acţiunilor B.R.D.

 Ca atare se va reţine că excepţia calităţii procesuale active nu a fost soluţionată de instanţa de apel şi urmează să fie analizată cu ocazia rejudecării de către prima instanţă, odată cu stabilirea existenţei sau inexistenţei dreptului pretins de reclamant asupra acţiunilor B.R.D.

Critica potrivit căreia instanţa de apel ar fi depăşit limitele investirii şi ar fi încălcat principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil este, de asemenea, nefondată.

Prin niciunul dintre considerentele deciziei recurate nu au fost antamate chestiuni care ţin de fondul cererii deduse judecăţii, curtea de apel pronunţându-se doar cu privire la greşita reţinere a autorităţii de lucru judecat şi a inadmisibilităţii cererilor reclamantului.

Din constatarea existenţei interesului reclamantului în formularea acţiunii îndreptate împotriva S.G. pentru anularea contractului de vânzare de acţiuni nu se poate deduce că stabilirea unui drept la măsuri reparatorii al reclamantului ar avea automat drept consecinţă desfiinţarea contractului şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv reintrarea acţiunilor vândute în posesia vânzătorului.

În realitate, constatarea nulităţii contractului de vânzare de acţiuni este supusă dovedirii cauzelor de nulitate invocate în raport de temeiul de drept al cererii.

Reclamantul are interesul formulării acţiunii raportat la art. 32 din Legea nr. 10/2001 întrucât are vocaţie la aplicarea măsurilor reparatorii instituite prin dispoziţia legală menţionată.

Această vocaţie s-ar transforma într-un drept doar la momentul emiterii dispoziţiei administrative prin care s-ar dispune acordarea măsurilor reparatorii în favoarea sa, ori a pronunţării hotărârii judecătoreşti în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care i s-ar acorda aceste măsuri.

Critica referitoare la nemotivarea soluţiei instanţei de apel de admitere a apelului împotriva sentinţei nr. 1174/2006 este nefondată.

Prin considerentele expuse în analiza acestui apel s-a reţinut în mod corect că acţiunea reclamantului, respectiv cererea de obligare a S.G. de a-i da 6.554.215 acţiuni şi cererea de obligare la dividende şi despăgubiri a A.V.A.S. şi Ministerului Finanţelor Publice sunt admisibile, modul greşit de soluţionare a acestor excepţii constituind motivul pentru care, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În acest context, este evident că, având în vedere ordinea soluţionării excepţiilor, nu se putea soluţiona o excepţie de fond, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, înaintea soluţionării unei excepţii de procedură, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor este, de asemenea, nefondat.

Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând cauza, nu a încălcat normele de competenţă materială cu caracter imperativ, având în vedere că temeiul juridic al cererilor reclamantului îl constituie, în principal, dispoziţiile art. 41 şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, invocate de reclamant în calitate de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii conform actului normativ menţionat.

Şi raportat la dispoziţiile care guvernează răspunderea civilă delictuală invocată în motivarea în drept a unora dintre capetele de cerere, competenţa aparţine tot instanţei civile, chiar dacă unele părţi au calitatea de comercianţi.

De altfel, capătul de cerere principal vizează refuzul entităţii notificate de a soluţiona cererea reclamantului conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, respectiv neemiterea unei decizii/dispoziţii motivate cu privire la obiectul notificării.

Cel de-al doilea motiv de recurs prin care se invocă lipsa calităţii procesuale pasive a statului raportat la dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 10/2001 este, de asemenea, nefondat.

Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii introductive, pârâtul recurent nu este chemat să aplice Legea nr. 10/2001, ci, în baza principiilor răspunderii civile delictuale, pentru a răspunde pentru fapta prepusei sale, A.V.A.S., care se pretinde că a încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Urmează ca, în contextul dovedirii capetelor de cerere întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reclamantul să facă atât dovada existenţei prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului cât şi a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, cu condiţia ca în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 şi art. 999 C. civ.

Pentru toate aceste considerente se va constata că nu sunt întrunite motivele invocate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 în ce priveşte recursul S.G. şi respectiv art. 304 pct. 9, în ce priveşte recursul Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile pârâţilor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate excepţiile lipsei de interes în declararea recursurilor de către pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi S.G. împotriva deciziei nr. 575 A din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de aceiaşi pârâţi împotriva deciziei menţionate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 4222/2008. Civil		ICCJ. Decizia nr. 4198/2008. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

ICCJ. Decizia nr. 4198/2008. Civil ICCJ. Decizia nr. 4222/2008. Civil ICCJ. Decizia nr. 4235/2008. Civil