ICCJ. Decizia nr. 4235/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4235
Dosar nr. 1822/118/200.
Şedinţa publică din 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 504 din 27 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2184/2006, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii I.N., B.A.T., L.N.T., I.I.M., I.E.D. şi I.(C.)M. în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa şi Consiliul local Constanţa, obligând pe pârâţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor imobilul situat în Constanţa, mai puţin parterul corpului P + 1 E deţinut în proprietate de familia P.R. şi L.
Cu privire la această parte din imobil, pârâtul Primarul municipiului Constanţa a fost obligat să emită dispoziţie motivată, care să cuprindă propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanţi, potrivit deciziei nr. 321/c din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele anterioare au reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut autoarei reclamanţilor, M.I., fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950, iar reclamanţii şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite conform certificatului de moştenitor nr. 342/1998.
Reclamanţii au depus notificare în anul 2001, nesoluţionată în termenul imperativ de 60 de zile şi, în tăcerea legii, nimic nu împiedică persoana îndreptăţită să solicite în instanţă măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, având în vedere că până în anul 2006, data introducerii acţiunii acestora nu li s-a dat nici un răspuns la notificarea adresată.
S-a mai reţinut că identificarea imobilului s-a făcut conform raportului de expertiză efectuat de ing. B.D.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs apelanţii pârâţi.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este prezentat istoricul cauzei, după care sunt invocate următoarele critici:
- Instanţa nu a răspuns la primul motiv de apel referitor la lipsa calităţii procesual pasive a Primarului şi Consiliului local Constanţa.
- Acţiunea a fost admisă cu încălcarea art. 25 din Legea nr. 10/2001 care prevede o cale de atac împotriva dispoziţiei emise în faza administrativă, în lipsa dispoziţiei acţiunea fiind inadmisibilă;
În speţă, nu este vorba de un refuz nejustificat, întrucât reclamanţii nu au depus dosarul complet, aşa cum rezultă din documentaţie.
- Reclamanţii nu au făcut dovada identităţii între bunul pretins ca fiind al titularului şi cel revendicat, nici dovada preluării nelegale de către stat şi nu au probat clar, concludent arborele genealogic, existând neconcordanţe de prenume.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
- Instanţa de apel a răspuns motivului de apel referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a primarului şi a consiliului loca, apreciind că în regimul Legii nr. 10/2001 aceştia reprezintă unitatea deţinătoare „Primăria care, conform art. 23 alin. 1 (...) este obligată să răspundă prin dispoziţie la notificare", obligaţie neîndeplinită în prezenta cauză şi care justifică formularea acţiunii.
Aprecierea instanţei anterioare nu va fi analizată de instanţa de control judiciar, întrucât nu face obiectul criticilor invocate prin motivele de recurs.
- Susţinerea recurenţilor, în sensul că nesoluţionarea notificării în termenul prescris de lege nu ar reprezenta un refuz nejustificat din partea acestora, ci este rezultatul culpei reclamanţilor care nu au depus „dosarul complet, aşa cum rezultă din documentaţie", reprezintă o simplă afirmaţie făcută de circumstanţă.
Pârâţii nu au depus întâmpinare în primă instanţă, respectiv nu au formulat apărări în sensul celor de mai sus şi, reprezentaţi fiind de avocat, la solicitarea instanţei, s-au obligat să înainteze documentaţia anexată notificării, obligaţie neîndeplinită deşi le revenea sarcina probatorie de a demonstra că, în conformitate cu normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, ar fi solicitat petenţilor necesitatea completării dosarului.
Astfel, ipoteza susţinută în recurs nu se confirmă.
În aceste condiţii, cum obligaţia cu caracter civil prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1072001, republicată, nu este o obligaţie potestativă, lăsată de legiuitor la latitudinea arbitrară, discreţionară a entităţii notificate, nesocotirea acesteia deschide persoanelor îndreptăţite, titulare ale notificării, calea accesului la justiţie pentru valorificarea dreptului la măsurile reparatorii prevăzute în actul normativ analizat.
- Contrar afirmaţiei recurenţilor, în cauză s-a stabilit identitatea dintre imobilul solicitat şi cel preluat din patrimoniul antecesoarei reclamanţilor, M.I., conform raportului de expertiză întocmit în primă instanţă, cu privire la care apărătorul pârâţilor a arătat la termenul de dezbateri că nu are obiecţiuni de formulat.
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, încadrându-se în categoria imobilelor preluate abuziv, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, modul de preluare, modul de preluare fiind atestat tocmai de către unitatea administrativ teritorială chemată în judecată, potrivit adreselor aflate la filele 49 – 50 din dosarul Tribunalului Constanţa şi listei anexă a Decretului nr. 92/1950, poziţia 384 (fila 53 dosar tribunal).
Calitatea reclamanţilor de succesori ai proprietarului deposedat abuziv rezultă, astfel cum corect au reţinut şi instanţele anterioare, din certificate de calitate de moştenitor nr. 342/1998, 857/1992 şi 634/1998.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa şi Consiliul local al municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 321/C din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4243/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4222/2008. Civil → |
|---|
