ICCJ. Decizia nr. 4361/2008. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4361
Dosar nr. 1647/86/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2008
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2008, reclamantul M.L. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, cerând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 4 milioane euro, cu titlu de daune morale.
In motivarea cererii reclamantul, aflat în executarea unei pedepse de 13 ani de închisoare în Penitenciarul Botoşani, a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi la judecata într-un termen rezonabil, prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu menţiunea că urmează să depună în instanţă dovezi cu privire la pretinsele încălcări ale dreptului menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 1055 din 27 mai 2008, Tribunalul Suceava a respins cererea.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că reclamantul nu a dovedit caracterul nelegal al privării sale de libertate, condiţie impusă de dispoziţiile art. 504 C. proc. civ., şi nici nu a precizat în ce anume a constat încălcarea dreptului enunţat prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, susţinând că sentinţa este nelegală întrucât cauza a fost judecată în lipsa sa, comandatul penitenciarului refuzând să îi permită deplasarea la sediul instanţei motivat de faptul că prezenţa sa la proces nu este obligatorie.
Prin Decizia civilă nr. 98 din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamant, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că judecata pricinii în primă instanţă s-a făcut în data de 27 mai 2008 când, potrivit relaţiilor comunicate de penitenciar, nu a putut fi asigurată prezenţa reclamantului întrucât era planificată deplasarea deţinuţilor la alte instanţe din judeţul Suceava şi când, datorită numărului limitat al mijloacelor de transport deţinute de penitenciar, nu s-a putut asigura un astfel de transport şi la instanţele din municipiul Suceava.
Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor procedurale, pricina se putea judeca şi în lipsa reclamantului dar că, dată fiind solicitarea acestuia de a i se asigura prezenţa în instanţă în scopul prezentării de dovezi, se impunea ca prima instanţă să dispună măsuri în acest sens, în scopul acordării posibilităţii exercitării efective a dreptului la apărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, invocând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâtul a susţinut că reclamantul a avut asigurată exercitarea drepturilor sale procesuale, având posibilitatea de a prezenta dovezile odată cu cererea de chemare în judecată sau prin corespondenţă, posibilităţi de care însă nu a uzat, caz în care soluţia instanţei de apel este lipsită de temei legal.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, în procesul civil înfăţişarea personală a părţilor în instanţă, ca regulă, nu este obligatorie iar lipsa unora din părţile litigante, în măsura în care au fost legal înştiinţate de proces şi le-au fost comunicate de către instanţă actele de procedură, nu împiedică judecata (art. 85 şi art. 86 C. proc. civ.).
Totodată, îndeplinirea cerinţei privitoare la respectarea dreptului la apărare nu presupune prezenţa efectivă a părţilor în şedinţa de judecată ci informarea lor de desfăşurarea procesului şi asigurarea posibilităţii de a lua în mod efectiv la cunoştinţă de conţinutul actelor procedurale în scopul pregătirii apărării.
Pe de altă parte, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel poate desfiinţa hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, numai în cazul în care constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori că judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată.
Soluţia de excepţie a desfiinţării hotărârii primei instanţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare s-a impus întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, care permite rejudecarea pricinii în fond, instanţa de apel având posibilitatea potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., să încuviinţeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.
În cauza supusă analizei, dispoziţiile procedurale nu impun, sub sancţiunea nulităţii, înfăţişarea personală a reclamantului în faţa instanţei de judecată, în scopul asigurării dreptului la apărare fiind suficient că acesta a fost înştiinţat, în mod legal, de desfăşurarea procesului.
Totodată, cât timp nu a constatat incidenţa uneia din situaţiile prevăzute de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a dispus fără temei legal desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, aceasta doar în scopul asigurării prezenţei personale a reclamantului la şedinţa de judecată.
In măsura în care găsea a fi necesară şi utilă pentru soluţionarea cauzei prezenţa personală a reclamantului, instanţa de apel avea posibilitatea să dispună măsurile procedurale care se impuneau în acest scop.
Soluţia de desfiinţare a sentinţei se impunea cu atât mai puţin cu cât reclamantul a invocat în justificarea pretinsei încălcări de către prima instanţă a dreptului său de apărare împrejurarea că a fost în imposibilitate să indice faptele şi să prezinte dovezile în susţinerea pretenţiilor formulate prin propria cerere de chemare în judecată, obligaţii ce îi reveneau încă din momentul declanşării procedurii judiciare.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 pct. 5 teza I C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a admite recursul declarat de pârât, a casa Decizia recurată şi a trimite cauza pentru soluţionarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 98 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4365/2008. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3679/2008. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
