ICCJ. Decizia nr. 4979/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4979
Dosar nr. 6377/30/200.
Şedinţa publică din 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1084 din 16 mai 2007 Tribunalul Timiş a respins contestaţia formulată de reclamantul P.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Oraşului Deta.
În motivarea contestaţiei reclamantul a arătat că solicită restituirea prin echivalent a imobilului situat în oraşul Deta, imobil ce a fost preluat abuziv, în anul 1974, de la părinţii săi, R.A. şi P.I., pentru neplata unui impozit de 93.179 lei la care aceştia au fost obligaţi în temeiul Legii nr. 18/1968 prin sentinţa civilă nr. 54 din 30 ianuarie 1973 a Judecătoriei Deta.
Prin dispoziţia nr. 197 din 25 aprilie 2005 pârâtul Primarul Oraşului Deta a respins notificarea reclamantului întrucât acesta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor al defunctului R.A., iar preluarea imobilului nu a fost abuzivă.
În considerentele sentinţei instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa, irevocabilă, nr. 9652 din 1 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Timişoara s-a stabilit filiaţia reclamantului P.M. fată de tată, R.A., context în care acesta îşi justifică legitimitatea procesuală activă şi interesul de a accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 republicată.
S-a mai reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite exigenţele art. 2 lit. d) din Legea 10/2001, în sensul că imobilul în litigiu nu a fost preluat de stat pentru neplata unor impozite stabilite în urma unor măsuri abuzive impuse de stat, ci ca o consecinţă a faptului că autorii reclamantului nu au făcut dovada provenienţei legale a bunurilor aflate în patrimoniul lor.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul P.M. învederând că în mod greşit prima instanţă a reţinut că imobilul nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. d) din Legea 10/2001. În motivarea apelului a precizat că imobilul a fost confiscat în contul impozitului de 93.179 lei pe care tatăl său îl datora pentru cei 46 ducaţi de aur deţinuţi ilegal, deci preluarea acestuia s-a realizat în mod abuziv.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 533 A din 3 decembrie 2007 a respins apelul ca nefondat reţinând, ca şi instanţa de fond, că imobilul nu a fost preluat abuziv, ci în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Legii 18/1968.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul P.M. reiterând motivele de apel, respectiv că imobilul a fost preluat abuziv, în contul impozitului de 93.179 lei pe care tatăl său îl datora pentru cei 46 ducaţi de aur deţinuţi ilegal. Recurentul nu a indicat expres temeiul juridic al recursului, însă analiza criticii formulate face posibilă încadrarea acesteia în pct. 9 al. art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Analizând lucrările dosarului s-a constatat că prin Decizia civilă nr. 1028 din 4 iunie 1973 a Tribunalului Timiş (filele 134-141 ale dosarului de fond) s-a modificat sentinţa nr. 54 din 30 ianuarie 19743 a Judecătoriei Deta şi s-a stabilit definitiv, în baza Legii nr. 18/1968, că autorii reclamantului P.M. nu au justificat provenienţa licită a unor bunuri în valoare de 116.474 lei şi au fost obligaţi la plata unui impozit de 80%, în cuantum de 93.179 lei.
Pentru executarea silită, Tribunalul Timiş, a trimis titlul executoriu la Circumscripţia Financiară a oraşului Deta, care a emis înştiinţarea de plată nr. 1599 din 25 mai 1974 (fila 18 a dosarului de fond). Din cuprinsul acesteia rezultă că, în situaţia neachitării debitului de 93.179 lei se vor sechestra bunurile menţionate în procesul verbal de sechestru încheiat de Judecătoria Deta nr. 103 din 14 iunie 1972, printre care figurează şi imobilul din litigiu.
Dispoziţiile art. 2 al Legii 10/2001 enumera în lit. a)-i) actele normative de preluare abuzivă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, între care nu este consemnată şi Legea 18/1968, ceea ce înseamnă că legiuitorul a intenţionat să excludă această categorie de imobile dintre cele preluate în mod abuziv.
Ca atare, în mod corect instanţa de apel a reţinut că imobilul a fost preluat în baza Legii nr. 18/1968 prin Decizia civilă nr. 1028/1973 a Tribunalului Timiş şi este exceptat din sfera imobilelor preluate abuziv prevăzute de art. 2 al Legii 10/2001.
Având în vedere aceste considerente recursul se priveşte ca nefondat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva deciziei nr. 533 A din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4995/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4983/2008. Civil → |
|---|
