ICCJ. Decizia nr. 4983/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4983
Dosar nr. 2472/62/200.
Şedinţa publică din 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 65 din 23 ianuarie 2004 Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Braşov prin Primar, iar pe fond a respins contestaţia formulată de reclamantele F.M. şi U.M. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov prin Primar şi SC R. SRL.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că imobilul în litigiu, o casă de locuit situată în Braşov, înscris în C.F. nr. 1980 Braşov a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar reclamantele au formulat notificarea în condiţiile reglementate de Legea 10/2001 la data de 14 mai 2003, după expirarea termenului instituit de art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 1207 din 8 decembrie 2004 a respins apelul declarat de reclamante, menţinând sentinţa instanţei de fond.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamantele F.M. şi U.M.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5982 din 19 iunie 2006 a admis recursul, a casat Decizia atacată, a admis apelul şi a desfiinţat sentinţa instanţei de fond, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, reţinând că notificarea formulată de reclamante a fost adresată către SC R. SRL la data de 13 noiembrie 2001 (fila 33 a dosarului de fond), cu respectarea termenului legal impus de lege.
Rejudecând cauza în fond Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 200 din 16 martie 2007 a respins contestaţia formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov prin Primar şi SC R. SRL, reţinând, în esenţă, că notificarea reclamantelor a fost formulată cu întârziere, peste termenul prevăzut de art. 22 alin. (5) al Legii 10/2001.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele arătând că termenul instituit de art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 este susceptibil de întrerupere, suspendare şi repunere în termen, iar prima instanţă nu a avut în vedere nici înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul medical de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecţie specială.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 156 Ap din 7 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat şi a menţinut sentinţa.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamantele F.M. şi U.M., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv că art. 22 alin. (5) al Legii 10/2001 este susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, iar instanţa nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse în apărare.
Recursul nu este fondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză s-a constatat că notificarea formulată de reclamante a fost depusă la 14 mai 2003 (fila 63 a dosarului de fond), cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariţiei Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menţionat a fost declarat a fi în concordanţă cu prevederile constituţionale prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Constituţionale.
În raport de data depunerii notificării, 14 mai 2003 şi de dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 reclamantele recurente sunt decăzute din dreptul de a solicita în justiţie restituirea imobilului şi, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reţinute.
Pentru aceste considerente recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele F.M. şi U.M. împotriva deciziei nr. 156 Ap din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4979/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4987/2008. Civil → |
|---|
