ICCJ. Decizia nr. 4987/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4987
Dosar nr. 2204/115/200.
Şedinţa publică din 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 18 iunie 2007, Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a solicitat instanţei restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Elveţia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtei V.I., returnată din această ţară la 5 iunie 2007, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu aceasta ţară, aprobat prin HG nr. 411/1996, publicată în M.Of. nr. 119/1996.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Caras Severin, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1802 din 11 septembrie 2007, a respins acţiunea cu motivarea că prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată de OG nr. 5/2006 nu îşi mai găsesc aplicabilitatea după aderarea României la Uniunea Europeană, astfel încât cererea reclamantei este rămasă fără obiect. Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 490 A din 12 noiembrie 2007, în esenţă cu aceeaşi motivare, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras Severin.
În cauză a declarat recurs în termen legal reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţine în esenţă că hotărârile sunt date cu încălcarea şi interpretarea greşită a legii întrucât în acord cu dispoziţiile art. 25 din Constituţie, libertatea circulaţiei cetăţenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii stabilite de lege.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente.
Exercitarea dreptului la liberă circulaţie, ca drept fundamental, este în acord atât cu dispoziţiile Constituţiei României cât şi cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ultima, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, reunind toate 40 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv Elveţia care a ratificat-o la 3 octombrie 1975.
România, la rândul său, a semnat Convenţia la 7 octombrie 1993, cu ocazia aderării sale la Consiliul Europei, ratificând-o ulterior, prin Legea nr. 30/1994.
Conform prevederilor Convenţiei şi Protocoalelor adiţionale la aceasta, dreptul la liberă circulaţie poate fi limitat doar în anumite condiţii, restrângerea exercitării acestuia trebuind să aibă un scop legitim iar măsura să fie proporţională cu conduita persoanei aflate pe teritoriul altui stat, conduită de natură că afecteze ordinea şi securitatea publică a acelui stat.
Or, în speţă instanţele au reţinut corect că simpla neîndeplinire de către pârâtă a formalităţilor privind intrarea ori şederea în Elveţia, neînsoţită de alte probe, nu constituie în sine un motiv care să justifice măsura drastică a limitării exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Împrejurarea că Elveţia, ţara de unde pârâta a fost re turnată, nu este membră a Uniunii Europene, nu are relevanţă în speţă, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, această ţară a ratificat, la 3 octombrie 1975, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi o mare parte a protocoalelor adiţionale.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 490 A din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4983/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4133/2008. Civil → |
|---|
