ICCJ. Decizia nr. 5140/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5140/2008
Dosar nr. 1447/86/2007
Şedinţa publică din 23 septembrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, la 13 martie 2007 reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Moldova Suliţa, anularea Dispoziţiei nr. 162 din 3 noiembrie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la 45.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru imobilului ce i-a aparţinut în proprietate tatălui său.
1.2. În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat imobilul „Casă de locuit" ce era situat în comuna Moldova Suliţa, sat Benea, la locul numit „Cocoşul", a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 83/1949, ulterior fiind demolat.
Reclamanta a solicitat despăgubiri pentru acest imobil însă prin Dispoziţia nr. 162 din 3 noiembrie 2006 Primăria comunei Moldova Suliţa a respins cererea de restituire în natură a imobilului precum şi acordarea despăgubirilor băneşti. A propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, la valoarea acordată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
1.3. In drept
În drept, cererea a fost întemeiată pe „dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată şi completată".
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 681 din 19 aprilie 2007 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cazul în care imobilul a fost expropriat abuziv şi demolat după expropriere, iar prin dispoziţia primarul s-a respins cererea de restituire în natură şi de acordare a despăgubirilor băneşti, însă s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, procedura legală şi imperativă căreia urmează să i se dea curs, este cea prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Şi în cauza dedusă judecăţii dosarul cu toată documentaţia aferentă notificării nr. 73/200l/N a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Art. 16-19 din Titlul VII nu dau posibilitatea persoanelor îndreptăţite să opteze între a solicita direct despăgubiri în instanţă sau a urma procedura la comisie. Doar deciziile adoptate la Comisia Centrală pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii nr. 554/2004.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 291 din 16 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantă iar sentinţa a fost desfiinţată şi cauza trimisă spre rejudecare primei instanţe.
In considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că de necontestat este faptul că procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură în cadrul căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competenţa de a emite decizii conţinând titlul de despăgubire este distinctă de procedura administrativă de soluţionare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În speţă, în cuprinsul dispoziţiei ce face obiectul litigiului se face trimitere la referatul comisiei interne pentru analizarea notificărilor nr. 3457/2006 care însă nu au fost examinate.
4. Recursul
4.1. Motive
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria comunei Moldova Suliţa critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel a apreciat în mod eronat faptul că notificarea petentei C.M. nu a fost examinată de Comisia internă de analizare a notificărilor, deoarece Dispoziţia primarului nr. 162 din 3 noiembrie 2006 a fost emisă avându-se în vedere referatul comisiei interne de analizare a notificărilor.
La data contestării în instanţă a Dispoziţiei 162/2006 dosarul cu documentaţia aferentă notificării petentei fusese deja depus la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor după care, la solicitarea petentei, dosarul a fost restituit Primăriei doar pentru că dispoziţia a fost contestată în instanţă.
Imobilul nu a fost demolat de primărie şi nici materialele rezultate în urma demolării nu au fost preluate şi folosite de primărie, fapt pentru care aceasta nu poate fi obligată la acordarea despăgubirilor băneşti.
4.2. Analiza instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea primei instanţe, înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., invocat de instanţa de apel în susţinerea soluţiei sale, în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Într-o motivare sumară, redusă la o frază prolixă, instanţa de apel a considerat că se impune desfiinţarea sentinţei întrucât notificarea nr. 3457/2006 nu a fost analizată de comisia internă pentru analizarea notificărilor, fără să arate şi din ce dovezi administrate în cauză a ajuns la această concluzie.
Devoluţiunea în apel este limitată, totuşi, la criticile formulate de apelant. Or, din verificarea motivelor de apel nu a rezultat că apelanta ar fi formulat critici în privinţa aspectului reţinut de instanţa superioară de fond.
Pe de altă parte, faţă de faptul că necercetarea fondului, la care se referă art. 297 alin. (1) C. proc. civ., priveşte pronunţarea sentinţei în temeiul unei excepţii procesuale ori neanalizarea unor cereri deduse judecăţii, împrejurarea că dispoziţia ar fi fost emisă de primar în lipsa referatului comisiei interne, nu era de natură să justifice desfiinţarea sentinţei. Textul procedural are în vedere modul în care procedează „prima instanţă" iar nu un organ din afara sistemului instanţelor judecătoreşti.
Procedând la desfiinţarea sentinţei în temeiul unui aspect cu privire la care intimata nu a avut posibilitatea să-şi facă apărări, întrucât nu a fost invocat nici de apelantă nici din oficiu în cursul dezbaterilor, instanţa de apel i-a provocat acesteia o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei.
Drept urmare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea va fi casată, cu trimitere spre rejudecarea fondului apelului, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Moldova Suliţa împotriva deciziei civile nr. 291 din 16 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, şi în consecinţă:
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5755/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 73/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
