ICCJ. Decizia nr. 5173/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5173
Dosar nr. 3550/110/200.
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la nr. 1473 din 2 martie 2006 V.M. a contestat dispoziţia nr. 36 din 26 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei Helegiu, solicitând anularea dispoziţiei şi obligarea intimatei Primăria comunei Helegiu la restituirea în natură a unei mori ţărăneşti situată în satul Drăguşeşti, comuna Helegiu sau despăgubiri pentru elementele componente ale morii.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a susţinut că împreună cu soţul său a construit o moară din lemn acoperită cu tablă, compusă din 5 încăperi, o sală mare, o magazie şi două dependinţe, dotând moara cu utilajele necesare.
Din 1975 utilajele morii au fost transferate din satul Drăguşeşti, în comuna Helgiu, iar în 1983 clădirea morii a fost demolată din ordinul conducerii primăriei.
Prin sentinţa nr. 1640 R din 15 noiembrie 2006 Tribunalul Bacău a admis contestaţia formulată de V.M. în contradictoriu cu Primăria comunei Helegiu şi anulând dispoziţia nr. 36 din 26 ianuarie 2006 a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă dispoziţie privind rezolvarea notificării reclamantei contestatoare, în condiţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în temeiul actelor ce au stat la baza dispoziţiei contestate că reclamanta contestatoare şi-a probat dreptul de proprietate în privinţa bunurilor solicitate prin notificare, preluate abuziv.
În ceea ce priveşte dovedirea caracterului abuziv al preluării bunurilor, instanţa a concluzionat că pârâta nu s-a preocupat să investigheze susţinerile reclamantei probate cu declaraţiile martorilor, care au invederat atât în faţa comisiei cât şi în instanţă, cum că în 1975 utilajele cu care era dotată moara au fost transferate din satul Drăguşeşti în comuna Helegiu, în timp ce în 1983 clădirea morii a fost demolată, iar materialele rezultate au fost predate fostului C.A.P. în consecinţă, instanţa a statuat că reclamanta a probat şi caracterul abuziv al preluării.
Faţă de cele mai sus arătate şi întrucât primarul comunei Helegiu nu s-a pronunţat explicit cu privire la utilajele morii, în condiţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 instanţa a dispus, urmare admiterii contestaţiei formulată de V.M., obligarea primarului comunei Helegiu la emiterea unei noi dispoziţii privind rezolvarea notificării reclamantei, fie prin compensarea acelor bunuri, fie prin efectuarea unor propuneri de despăgubiri a acestora în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Soluţia Tribunalului Bacău, a fost menţinută de Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 377 din 28 noiembrie 2007, prin care a fost respins apelul promovat de Consiliul local al comunei Helegiu şi Primăria comunei Helegiu.
S-a reţinut pe fond că tribunalul a stabilit corect pe baza actelor depuse de contestatoare odată cu notificarea şi cele administrate în instanţă, că preluarea morii s-a făcut abuziv.
Deasemenea Curtea de apel a respins motivul de apel referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a primarului şi acela privind calitatea de intimat al secretarului comunei, cu motivarea că instanţa a avut în vedere instituţia primarului, primarul fiind persoana emitentă a dispoziţiei contestate. Cât priveşte menţionarea în dispozitivul sentinţei a secretarului comunei, aceasta nu are nicio relevanţă juridică, instanţa preluând eronat împuternicirea acestuia aflată la fila 46 dosar.
În recursul declarat, Primăria comunei Helegiu şi-a întemeiat criticile de nelegalitate ale deciziei nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa a apreciat că reclamanta a probat preluarea abuzivă a imobilului, actele depuse şi depoziţiile martorilor fiind insuficiente şi aceasta cu atât mai mult cu cât imobilul litigios nu a fost şi nu este înregistrat în patrimoniul primăriei Helegiu.
Recursul este întemeiat.
Prin acţiunea formulată, V.M. a solicitat anularea dispoziţiei primarului comunei Helegiu nr. 36 din 21 ianuarie 2006 prin care i s-a respins notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 în care se solicitau bunuri în compensare sau despăgubiri, pe considerentul că notificatoarea nu a probat preluarea abuzivă a imobilului.
Instanţa de fond, a cărei soluţie a fost confirmată în apel, a reţinut pe baza depoziţiilor de martori, că în 1975 utilajele morii au fost transferate din satul Drăguşeşti în comuna Helegiu iar în 1983 moara a fost demolată, materialele fiind predate C.A.P.-ului, de unde a concluzionat că preluarea imobilului s-a făcut abuziv.
Art. 2 din Legea nr. 10/2001 enumera modalităţile de preluare a imobilelor, considerate ca preluări abuzive, iar art. 1 lit. e) din normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 250/2007 statuează că sarcina probei proprietăţii, a deţinerii legale a acesteia la momentul preluării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (Decizia administrativă), iar imobilul se regăseşte în patrimoniul statului după data invocată ca fiind aceea a preluării imobilului, soluţionarea notificării se va face în funcţie de acest element, deoarece faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului, constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă.
În dosarul cauzei, instanţa a dispus obligarea primarului de a emite o dispoziţie de rezolvare a notificării contestatoarei V.M., în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, fără administrarea unor probe concludente referitoare la preluarea imobilului.
Depoziţiile martorilor atestă doar deposedarea contestatoarei de utilajele morii din 1985 şi demolarea construcţiei în 1983, fără ca la dosar că existe proba formală, actul de preluare a imobilului, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă în cauză sunt incidente dispoziţiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi în consecinţă măsurile reparatorii prevăzute de această lege şi aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum arată Primăria Helegiu în recurs, imobilul menţionat nu este şi nu a fost înregistrat în patrimoniul comunei.
În acest sens se impune completarea de către contestatoarea intimată a probelor cu acte privind data şi modalitatea de preluare a imobilului şi utilajelor. La rândul său primăria recurentă va înfăţişa instanţei, acte oficiale legate de evidenţierea imobilului în patrimoniul său.
Pe această cale se va putea clarifica situaţia juridică a imobilului pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 şi aceasta cu cât s-a reţinut la fond şi în apel că materialele rezultate din demolarea morii au fost predate C.A.P.-ului, ceea ce ar pune în discuţie preluarea imobilului prin cooperativizare.
Pentru cele mai sus arătate recursul primăriei Helegiu se priveşte întemeiat. în temeiul art. 313 C. proc. civ., Decizia nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău va fi casată cu trimitere aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Helegiu, jud. Bacău, prin primar împotriva deciziei nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5498/2008. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5008/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
