ICCJ. Decizia nr. 5591/2008. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5591
Dosar nr. 2235/86/2008
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, la 22 aprilie 2008, reclamanţii A.M., ş.a., au chemat în judecată pe pârâţii Ministrul Justiţiei, Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea primilor doi pârâţi la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizaţia lunară de 10% din salariul brut pe perioada 17 ianuarie 2008 - 17 aprilie 2008, actualizată în raport cu rata inflaţiei la data efectivă a acestora; obligarea ultimului pârât să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinţei civile, a acestor sume datorate de cei doi pârâţi pentru perioadele sus menţionate.
1.2. În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanţii îndeplinesc funcţia de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Suceava.
Art. 6 alin. (2) C. muncii consacră pentru toţi salariaţii principiul ca pentru muncă şi pregătire profesională egală să fie retribuiţi în mod egal, principiu ce se regăseşte şi în art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 încalcă aceste principii.
1.3. În drept
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 C. muncii, O.G. nr. 137/2000, art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 20 şi art. 53 din Constituţia României.
2. Hotărârea primei instanţe
2.1. Soluţia
Prin sentinţa nr. 1038 din 22 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, a fost admisă acţiunea, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava fiind obligaţi să plătească reclamanţilor drepturile salariale restante reprezentând indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază pentru perioada 17 ianuarie 2008 -17 aprilie 2008, actualizată în raport de indicele inflaţiei la data plăţii.
A fost obligat Ministerul Finanţelor Publice să includă în buget sumele necesare plăţii acestor drepturi.
S-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului C.A.
2.2. Considerentele
Instanţa a arătat că reclamanţii îndeplinesc funcţia de grefieri în cadrul Tribunalului Suceava şi deşi îndeplinesc aceeaşi funcţie, iar în virtutea funcţiei aceeaşi muncă egală cu beneficiarii sporului de 10% prevăzut de art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciaţi, discriminaţi. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispoziţiile art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, O.G. nr. 137/2000 şi art. 6 alin. (2) C. muncii.
Împrejurarea că reclamanţii nu au desfăşurat activităţi din cele prevăzute de art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 şi nu sunt astfel îndreptăţiţi la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretenţiilor reclamanţilor, întrucât modalitatea de acordare a indemnizaţiei de 10% reprezintă prin ea însăşi o practică discriminatorie.
3. Recursul
3.1. Recursul Ministerului Justiţiei
Ministerul Justiţiei a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin O.G. nr. 137/2000. Din examinarea cuprinsului acestei ordonanţe rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relaţii sociale prin lege sau alte acte normative.
În afara legii nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. nr. 137/2000. Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit faţă de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte care ţin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.
Personalul auxiliar de specialitate nu este victimă a discriminării potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000.
3.2. Recursul Ministerului Economiei şi Finanţelor
Ministerul Economiei şi Finanţelor a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., critica privind următoarele aspecte:
În mod greşit a fost obligat Ministerul Economiei şi Finanţelor la includerea în buget a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale solicitate. Raportul juridic dedus judecăţii este unul tipic de dreptul muncii în conţinutul căruia intră drepturi şi obligaţii numai pentru angajator şi angajat.
În condiţiile în care posibilitatea rectificării bugetare şi procedura de adoptare a legilor de rectificare bugetară la iniţiativa ordonatorului principal de credite sunt prevăzute şi reglementate de dispoziţii legale în vigoare, apare ca inoportună o măsură dispusă de instanţa de judecată în sensul obligării Ministerului Economiei şi Finanţelor la includerea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
3.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul Ministerului Justiţiei este întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 24 din 12 mai 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, a admis recursul în interesul declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că dispoziţiile art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, se interpretează în sensul că indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres şi limitativ prevăzute de aceste norme.
Conform art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007, abrogat, de altfel, expres prin art. VI2 din Legea nr. 97/2008, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, a actelor de executare penală şi executare civilă beneficiază de o indemnizaţie lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activităţi.
Aceste dispoziţii legale, conţinând o enumerare limitativă, au fost aplicabile, până la data abrogării, doar categoriilor de grefieri indicaţi în ipoteza normei juridice, fără ca drepturile salariale, constând în indemnizaţia lunară de 10% din salariul de bază, să poată fi recunoscute şi acordate tuturor grefierilor din cadrul instanţelor şi parchetelor.
De această indemnizaţie de 10% au beneficiat grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului; grefierii care participă la efectuarea actelor de executare penală; grefierii care participă la efectuarea actelor de executare civilă.
Legiuitorul a stabilit un criteriu unic, obiectiv, pentru determinarea beneficiarilor acestui spor salarial şi anume, natura activităţii prestate. Pe de altă parte, un alt criteriu obiectiv este acela conform căruia indemnizaţia lunară se acordă în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activităţi.
Numai legiuitorul poate aprecia şi determina dacă şi în ce măsură sporurile sau alte indemnizaţii se acordă anumitor categorii de salariaţi, singura condiţie fiind aceea ca, de aceste sporuri să beneficieze toţi salariaţii care se află în situaţii identice, sub toate aspectele.
Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizaţiei de 10% din salariul de bază tuturor grefierilor, ar fi prevăzut în mod expres această posibilitate.
Principiul egalităţii de tratament nu exclude soluţii diferite pentru situaţii diferite, justificate pe baza unor criterii raţionale şi obiective.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant, în aplicarea art. 14 din Convenţie, că o diferenţă de tratament are natură discriminatorie doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporţionalitate, între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
În plus, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă, şi în ce măsură, diferenţele dintre situaţii analoge sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autorităţile naţionale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.
Scopul urmărit de legiuitor, prin adoptarea art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007, este legitim şi constă în remunerarea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfăşoară anumite activităţi în cadrul unor compartimente ale instanţelor, ce presupun o complexitate, o responsabilitate deosebită a atribuţiunilor de serviciu.
Nu se poate vorbi de un tratament preferenţial ori de o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, întrucât nu ne aflăm în situaţii analoge sau comparabile, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere cele mai sus arătate, soluţia primei instanţe, care a considerat că sporul de 10% prevăzut de art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, se aplică tuturor categoriilor de grefieri, nu doar celor limitativ prevăzute de text, a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a acestuia, motiv pentru care criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de Ministerul Justiţiei va fi admis iar pe fond acţiunea va fi respinsă ca nefondată.
Ministerul Economiei şi Finanţelor nu a declarat recursul în termen. Sentinţa a fost comunicată la 6 iunie 2008 iar calea de atac a fost exercitată la 20 iunie 2008, cu depăşirea termenului de recurs de 10 zile. Intervenind decăderea acestei părţi din dreptul de exercitare a căii de atac, recursul Ministerului Economiei şi Finanţelor va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1038 din 22 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă şi în consecinţă:
Casează sentinţa şi pe fond respinge acţiunea ca nefondată.
Respinge ca tardiv recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5538/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1775/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
