ICCJ. Decizia nr. 1775/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1775
Dosar nr. 2197/102/2006
Şedinţa publică din 17 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Mureş, la data de 27 octombrie 2006, reclamanţii M.A.(A.) şi M.C. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 2850 din 3 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tg. Mureş, solicitând modificarea dispoziţiei în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent nu doar pentru imobilul- construcţie situat în Tg. Mureş, ci şi pentru terenul în suprafaţă de 829 mp aferent construcţiei respective.
În cuprinsul acţiunii reclamanţii au arătat că au cumpărat, în anul 1980, imobilul de la adresa arătată, dar în urma notificării formulate, în temeiul Legii nr. 10/2001, li s-a admis, prin dispoziţia emisă de primar, doar cererea de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţie, nu şi pentru terenul aferent acesteia, cu toate că întregul imobil a fost preluat în mod abuziv, în anul 1989, în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2917 din 22 decembrie 2006, a respins acţiunea (contestaţia) formulată de reclamanţi. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul aflat în litigiu nu a fost proprietatea reclamanţilor, aşa încât aceştia nu au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia civilă nr. 53/A din 20 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mureş. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele din sentinţa primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii şi pentru terenul în suprafaţă de 828 mp, care a fost preluat în mod abuziv împreună cu casa de locuit.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 3 alin. (1) din această lege, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Din actele dosarului rezultă că, printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, reclamanţii au cumpărat, în anul 1980, construcţia situată în Tg. Mureş, (casă de locuit). Dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra construcţiei a fost înscris în cartea funciară, unde s-a menţionat că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, terenul în suprafaţă de 828 mp, aferent construcţiei, a trecut în proprietatea Statului Român, conform Legii nr. 58/1974 (fila 73 din dosarul primei instanţe).
Contrar susţinerilor făcute prin acţiune şi prin căile de atac exercitate, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate doar asupra construcţiei, nu şi asupra terenului. Preluarea terenului de către stat s-a făcut de la foştii proprietari care au vândut reclamanţilor construcţia.
Ca o consecinţă a aprobării plecării definitive a reclamanţilor din ţară, fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al judeţului Mureş, prin Decizia nr. 100 din 28 martie 1989, a dispus trecerea construcţiei, cu plată, în proprietatea statului, conform Decretului nr. 223/1974.
Soluţionând notificarea comunicată de reclamanţi, în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul Municipiului Tg. Mureş, prin dispoziţia nr. 2850 din 3 octombrie 2006, a admis cererea de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia de la adresa menţionată şi a înaintat toată documentaţia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Construcţia a fost vândută chiriaşilor, în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 ianuarie 1997 (filele 44-46).
Rezultă, din considerentele enunţate, că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au fost corect aplicate prin dispoziţia nr. 2850/2006 emisă de Primarul Municipiului Tg. Mureş.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 828 mp, reclamanţii contestatori nu pot fi consideraţi persoane îndreptăţite, în înţelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001 deoarece nu au avut nicicând proprietatea acestui teren.
Instanţa de apel nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, iar Decizia pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, aşa încât recursul exercitat în cauză urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.A. şi M.C. împotriva deciziei nr. 53/A din 20 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5591/2008. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2629/2008. Civil → |
|---|
