ICCJ. Decizia nr. 660/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 366/F din 20 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții L.P.M., N.S.B., N.R., M.A., N.P., N.V.B., B.L. și a fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA București să le plătească reclamanților suma de 137.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat, în suprafață de 9398,28 mp, situat în extravilanul municipiului Fetești, tarlaua 197/1, parcela 13, nr. cadastral 1484/2 - trup 2, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, dată la care va opera și transferul drepturilor de proprietate în patrimoniul expropriatorului, precum și suma de 2300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul proprietatea reclamanților a fost expropriat de pârât, în baza Legii nr. 198/2004 în vederea realizării autostrăzii București - Constanța, tronsoanele IV Drajna - Fetești și Fetești - Cernavodă, acordându-li-se despăgubiri în cuantum de 43.399,35 RON și că instanța a dispus constituirea unei comisii de experți, care a stabilit că la data evaluării, terenul avea o valoare de 137.000 lei.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 443 A din 25 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.
Confirmând soluția tribunalului, instanța de apel a reținut că apelantul-pârât nu și-a motivat apelul declarat, că este competentă să soluționeze această cale de atac și că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994.
împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că, instanțele au omis a aplica dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, nefăcând nici o comparație între cele două oferte, nu au analizat raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurilor de expropriere, că raportul de evaluare inițial nu a fost combătut de reclamanți, că au fost greșit aplicate prevederile Legii nr. 198/2004, neputând fi avută în vedere valoarea terenului de la momentul efectuării expertizei, deoarece persoanele expropriate ar beneficia de avantajele creșterii valorilor pe piața imobiliară, că exproprierea operează la data consemnării despăgubirilor și că nu a fost legal citat pentru termenul din 25 iunie 2007.
Recursul este nefondat.
La fila 6 din dosarul curții de apel se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtului, pentru termenul din 25 iunie 2007, dată la care a fost soluționat apelul, dovadă care este semnată de primire și poartă ștampila C.N.A.D.N.R. SA, deci procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Articolele 3 și 4 din Legea nr. 198/2004, invocate de recurent se referă la procedura prealabilă fazei judiciare, deci nu intră în contradicție cu prevederile Legii nr. 33/1994, care constituie legea generală în materie de exproprieri.
Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți, iar potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, la calculul despăgubirilor, experții și instanța urmând a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
După efectuarea raportului de expertiză, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va decide.
Conformându-se acestor prevederi legale, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize de către trei experți, unul desemnat de instanță, iar ceilalți doi de către părți.
Prin raportul de expertiză, astfel cum a fost completat (filele 156-157 din dosarul tribunalului) s-a concluzionat că valoarea de circulație a terenului este de 137.000 RON, la momentul întocmirii expertizei, valoare pe care instanța și-a însușit-o.
Așa fiind, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, confirmând soluția primei instanțe.
în consecință, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimaților, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul a fost obligat la plata sumei de 1600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 663/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 653/2008. Civil → |
|---|
