ICCJ. Decizia nr. 653/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1420 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V.G. împotriva pârâților Municipiul București, prin primar general și Primăria municipiului București, care au fost obligați să soluționeze prin dispoziție motivată, notificarea formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 2663/2001.
Această hotărâre a fost completată prin sentința nr. 357 din 7 martie 2007, pronunțată de aceeași instanță, în sensul că, pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantului suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general, împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 387 A din 7 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs Municipiul București, prin primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că nu a soluționat notificarea în termenul legal, din culpa reclamantului care nu a depus toate actele necesare și că, neaflându-se în culpă procesuală, în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată.
Chiar dacă s-ar considera că acest termen nu este imperativ, ci de recomandare, dispoziția motivată trebuia să fie emisă de pârât într-un termen rezonabil.
Or, chiar și un astfel de termen a fost depășit, având în vedere că notificarea a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 9 august 2001, acțiunea a fost introdusă la data 25 mai 2005, iar dispoziția motivată nu a fost emisă nici până în prezent.
Instanța de fond, a cărei soluție a fost confirmată de instanța de apel, a făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., obligându-l pe pârât la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant, deoarece, prin admiterea acțiunii, a căzut în pretenții.
în consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 56/2008. Civil → |
|---|
