ICCJ. Decizia nr. 668/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 668
Dosar nr. 6574/1/200.
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii J.E., E.J., E.L. şi E.E. au înregistrat la data de 14 iunie 2001, la Tribunalul Mureş, acţiunea prin care au chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA, SC A. SRL şi SC P.X. Mureş SRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că toate înstrăinările privitoare la imobilul, construcţii (secţia de bobinaj, două ateliere, patru magazii, depozit, cu şopron acoperit) şi teren în suprafaţă de 1116 mp sunt lovite de nulitate absolută, fiind trecut în proprietatea statului fără titlu, cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, să fie obligaţi pârâţii să le restituie în natură acest imobil, situat în Târgu Mureş, înscris în C.F. nr. 90215 Târgu Mureş, nr. top. 305/2, 369, 365, 366, 367, 420/2, transcris în C.F. nr. 800/11, respectiv C.F. nr. 3653 şi să fie dispusă întabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor în cartea funciară.
Motivându-şi acţiunea întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii fostului proprietar al imobilului, E.S., că trecerea bunului în proprietatea statului a fost făcută încălcându-se prevederile Decretului nr. 92/1950 şi că deşi au notificat unitatea deţinătoare, aceasta l-a înstrăinat.
Prin sentinţa civilă nr. 298 din 9 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Mureş au fost respinse acţiunea, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC P.X. Mureş SRL împotriva numiţilor M.T.M. şi M.C. şi au fost obligaţi reclamanţii să le plătească pârâţilor cheltuielile de judecată suportate la instanţa de fond.
Sentinţa tribunalului a fost confirmată prin Decizia nr. 160/A din 6 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, hotărâre casată cu trimiterea cauzei, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare, prin Decizia nr. 2851 din 11 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a pronunţat Decizia nr. 9/A din 19 ianuarie 2006, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut buna-credinţă a cumpărătorilor imobilului, conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs reclamanţii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.; că încă din anul 1995 au încunoştiinţat pe pârâta SC P. SA Târgu Mureş că sunt proprietari imobilului; că înstrăinarea bunului de către această pârâtă numitului M.T.M., administratorul şi asociatul unic al SC A. SRL este nelegală; că au încasat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, numai pentru locuinţă, iar nu pentru imobilul ce formează obiectul litigiului; că imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu, cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, întrucât era compus dintr-o secţie de bobinaj, iar nu o locuinţă şi că cele două contracte de vânzare-cumpărare succesive sunt lovite de nulitate absolută.
Recursul este fondat.
Prin Decizia nr. 2851 din 11 aprilie 2005, pronunţată în primul ciclu procesual de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanţii sunt „persoane îndreptăţite" a solicita restituirea imobilului, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, imobil preluat abuziv de către stat de la autorul lor şi că au calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţi.
În considerentele acestei decizii s-a mai reţinut că notificărilor adresate de reclamanţi pârâţilor, deţinători ai imobilului, fie nu li s-a dat curs, fie li s-a răspuns prin refuz.
Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în sensul dispoziţiilor acestei legi, imobile preluate abuziv de către stat sunt şi cele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950, astfel că nu mai este necesar a se analiza dacă, trecerea bunului în proprietatea statului în acest mod, s-a făcut cu încălcarea prevederilor decretului.
Instanţele şi-au bazat hotărârile pe prevederile art. 46 alin. (2) (în prezent art. 45) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credinţă.
Or, în prezenta cauză, prezumţia de bună-credinţă a părţilor contractante a fost răsturnată, prin probele administrate în cauză.
La fila 119 din dosarul instanţei de fond se află copia contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu, încheiat între SC P. SA Târgu Mureş şi M.T.M., la data de 2 februarie 2000, iar la fila 56 din dosarul aceleiaşi instanţe, copia contractului din 15 noiembrie 2000, prin care M.T.M. şi M.C. au înstrăinat imobilul pârâtei SCP.X. Mureş SRL.
Anterior încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare la un interval de timp foarte scurt, reclamanţii au solicitat pârâtei SC P. SA, prin adresa înregistrată la această unitate la data de 25 iulie 1998 (fila 13 din dosarul instanţei de fond), anularea licitaţiei pentru imobilul în litigiu, susţinând că sunt proprietarii bunului şi anexând acte doveditoare.
În atare situaţie nu se mai poate susţine că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu bună-credinţă.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri, a fi admisă acţiunea, a fi constatată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, a fi obligaţi pârâţii să le lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu şi a fi dispusă efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, tribunalul, a cărui soluţie a fost confirmată de instanţa de apel, nu s-a pronunţat pe fond, ci a respins-o ca o consecinţă a respingerii acţiunii.
În atare situaţie, această cerere nu poate fi soluţionată pentru prima dată în recurs şi, în consecinţă, va fi dispusă trimiterea ei, spre soluţionare, Tribunalului Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii J.E.J., E.J., E.L. şi E.E. împotriva deciziei nr. 9/A din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia menţionată, precum şi sentinţa nr. 298 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Mureş.
Admite acţiunea formulată de reclamanţi.
Constată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 111 din 2 februarie 2000, încheiat între SC P. SA Târgu Mureş, în calitate de vânzător şi pârâtul M.T.M. şi sub nr. 3093 din 15 noiembrie 2000, încheiat între M.T.M. şi M.C., în calitate de vânzători şi SC P.X. Mureş SRL, în calitate de cumpărător.
Obligă pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor imobilul situat în Târgu Mureş, compus din teren şi construcţii, individualizate prin contractele de vânzare-cumpărare menţionate.
Dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni în Cartea funciară.
Trimite spre rejudecare Tribunalului Mureş cererea de chemare în garanţie formulată de SC P.X. Mureş SRL împotriva pârâţilor M.T.M. şi M.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 63/2008. Civil → |
|---|
