ICCJ. Decizia nr. 718/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 718
Dosar nr. 1303/96/200.
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. 1303/96/2006 pe rolul Tribunalului Harghita, Consiliul judeţean Harghita a solicitat suspendarea executării silite şi anularea somaţiei emise în executarea sentinţei civile nr. 1857/2005 a Tribunalului Harghita, susţinând că cele dispuse prin această hotărâre au fost aduse deja la îndeplinire, prin înaintarea dosarului Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor.
Conform precizării formulate ulterior, s-a arătat că obiectul contestaţiei la executare îl reprezintă lămurirea înţelesului titlului, reprezentat de sentinţa nr. 1857/2005 a Tribunalului Harghita.
Contestaţia astfel precizată a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 138 din 8 februarie 2007 a Tribunalului Harghita, reţinându-se în considerentele acesteia că hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat, este clară şi nu prezintă ambiguităţi.
În situaţia în care contestatorul se consideră vătămat prin actele de executare îndeplinite, acesta are posibilitatea ca, în condiţiile art. 399 C. proc. civ. să formuleze contestaţie la executare propriu-zisă, la instanţa de executare.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 55/A din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
S-a apreciat ca fiind corectă dezlegarea dată de prima instanţă contestaţiei la titlu, faţă de împrejurarea că hotărârea a cărei lămurire s-a cerut pe această cale, conţine dispoziţii clare, nesusceptibile de echivoc şi de interpretare.
Astfel, conform sentinţei menţionate, admiţându-se plângerea formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001, s-au stabilit pe seama reclamanţilor măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în cuantum de 8839 RON, pentru construcţii demolate şi teren aferent înscris în C.F. 142 sub nr.top. 898; a fost obligat Consiliul local Harghita la plata sumei de 531,90 RON cheltuieli de judecată.
Cum contestatorul şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că în mod corect, nu se putea proceda pe acest temei, la explicarea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri clare.
Eventualul prejudiciu încercat prin întocmirea actelor de executare deschide calea contestaţiei reglementate de art. 399 C. proc. civ., aşa cum corect a apreciat şi prima instanţă.
Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantul-contestator, care a susţinut caracterul nelegal al acesteia, sub următoarele aspecte:
- Instanţele au interpretat în mod greşit contestaţia formulată şi textele de lege incidente, reţinând că nu este posibil ca pe calea contestaţiei la titlu să se adauge la hotărâre sau să se stabilească procedura de urmat pentru punerea în executare a acesteia, câtă vreme nu s-a solicitat o asemenea măsură.
- Îndrumarea contestatorului, conform considerentelor sentinţei şi deciziei, la a formula contestaţie împotriva executării silite, dacă se consideră vătămat prin executarea silită este neîntemeiată, deoarece în speţă, nu se contestă măsurile de executare silită, ci greşita interpretare a părţii dispozitive a hotărârii ce constituie titlu, fiind necesară lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului.
- Raportat la natura litigiului soluţionat prin sentinţa a cărei executare s-a solicitat, rezultă neîndoielnic, că obligaţia stabilită pe seama Consiliului judeţean Harghita a fost îndeplinită prin emiterea dispoziţiei nr. 777/2006, conform căreia s-a transmis propunerea de acordare a măsurilor reparatorii către Autoritatea pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura competentă să aprecieze asupra măsurilor reparatorii cuvenite.
De altfel, din dispozitivul sentinţei rezultă că s-a stabilit îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii, fără ca acordarea acestora să fie în sarcina Consiliului judeţean Harghita.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Astfel cum în mod corect au reţinut instanţele fondului, hotărârea (sentinţa civilă nr. 1857 din 28 decembrie 2005 a Tribunalului Harghita), ce face obiectul contestaţiei, nu conţine dispoziţii contradictorii, echivoce, care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcţie de care să se realizeze executarea.
Conform dispozitivului sentinţei, urmare a anulării dispoziţiei emise de Consiliul judeţean în soluţionarea notificării, a fost stabilit în favoarea reclamanţilor dreptul la măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în cuantum de 8839 RON.
Susţinerea recurentului, în sensul că instanţele ar fi denaturat înţelesul contestaţiei şi al textelor de lege incidente, nu poate fi primită, având în vedere temeiul juridic pe care acesta şi-a fundamentat demersul judiciar.
Astfel, analiza instanţelor s-a realizat în cadrul procesual stabilit de către contestator, prin indicarea dispoziţiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., raportat la care s-a concluzionat asupra netemeiniciei contestaţiei.
În fapt, nemulţumirea contestatorului nu vizează conţinutul titlului, sesizând de altfel, în mod corect, că acesta nu stabileşte obligaţii în sarcina sa, ci doar recunoaşte îndreptăţirea reclamanţilor la măsuri reparatorii, ci modalitatea în care s-a procedat la punerea în executare a acestuia (prin emiterea de către executor a somaţiei, la adresa Consiliului judeţean Harghita).
Modalitatea defectuoasă în care dispoziţii clare ale hotărârii (ce recunosc, în procedura Legii nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, fără să pună acordarea acestora în sarcina unităţii deţinătoare, având în vedere modalitatea de valorificare a acestora, conform normelor speciale în materie) sunt aduse la îndeplinire, nu deschide calea contestaţiei la titlu.
Contrar susţinerii recurentului, instanţele fondului au reţinut corect că pretinsa vătămare semnalată de contestator decurge din actul de executare îndeplinit.
Calea procedurală de îndreptare a acestei neregularităţi, nu este însă, aceea a contestaţiei la titlu reglementată de art. 400 alin. (2) C. proc. civ., ci aceea a contestaţiei la executarea propriu-zisă, în condiţiile prevăzute de art. 399 alin. (1) teza I C. proc. civ. [cu instanţa competentă determinată de art. 400 alin. (1) C. proc. civ.].
În consecinţă, se va constata că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale, raportat la cadrul juridic în care s-a desfăşurat judecata, că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor în materie, atunci când s-a concluzionat că, faţă de o hotărâre al cărei dispozitiv este clar, nu poate fi admisă contestaţia la titlu.
Ca atare, nesubzistând motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (încadrabil în realitate, în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., faţă de normele de procedură a căror încălcare s-a pretins), recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Judeţean Harghita împotriva deciziei nr. 59/A din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Tâgru-Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 755/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 704/2008. Civil → |
|---|
