ICCJ. Decizia nr. 7333/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr. 5925/2004, contestatorii C.I., C.F., C.V. și C.G. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de regimul politic anterior anului 1989, imobile identificate a fi moară țărănească, fabrică de ulei, clădire cu destinație de locuință și terenul aferent, situate în comuna Rusănești, sat Jieni, județul Olt, bunuri ce au fost proprietatea autorului lor C.I.N.I.
Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr. 317 din 27 iunie 2005 a respins contestația, cu motivarea că petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate pretins.
Prin decizia nr. 49 din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că în cauză nu a fost introdus deținătorul imobilelor, așa cum au solicitat reclamanții, fiind încălcat principiul disponibilității părților.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Olt și prin sentința nr. 399 din 23 mai 2006 a acestei instanțe a fost admisă cererea reclamanților și obligată pârâta SC D.L. SRL Caracal să restituie o moară țărănească cu o capacitate de o tonă măciniș pe zi, situată în comuna Rusănești, sat Jieni, jud. Olt, fiind respinsă cererea cu privire la restituirea fabricii de ulei și terenul în suprafață de 5000 mp formulată împotriva Primăriei comunei Rusănești și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că notificarea comunicată prin executorul judecătoresc se referă numai la moara de cereale și la terenul aferent în suprafață de 5000 mp, bunuri naționalizate în anul 1949.
S-a reținut că în această situație nu poate fi primită cererea petenților pentru restituirea fabricii de ulei, iar cu privire la teren nu se face vorbire dacă se află în intravilan, neexistând nici dovezi că s-ar fi formulat cereri în condițiile legilor speciale pentru reconstituirea proprietăților funciare.
Cu privire la moara de măciniș s-a reținut că predarea bunului dobândit prin licitație s-a făcut după publicarea Legii nr. 10/2001, situație în care nu operează prezumția de bună-credință, astfel cumpărătoarea SC D.L. SRL Caracal este obligată să restituie imobilul.
Prin decizia nr. 644 din 28 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, au fost admise apelurile declarate de reclamanții C.F.F., C.I.I., C.V., reclamanții moștenitori C.G.F., N.G.E. și de pârâta SC D.L. SRL Caracal împotriva sentinței civile nr. 399 din 23 mai 2006 a Tribunalului Olt în contradictoriu cu intimații-pârâți Primăria comunei Rusănești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost schimbată această sentință, în sensul admiterii în parte a contestației formulată de reclamanți.
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții: moară, presă de ulei, clădire cu destinație de locuință și teren aferent în suprafață de 1690 mp, individualizat în schița anexă a suplimentului la raportul de expertiză, având următoarele vecinătăți:
-N. - S.P. și C.V. pe distanța de 21,69 m, între punctele 2-3; 1,2 m între punctele 3-4 și 13,12 m între punctele 4-5;
- E. - S.P. și C.V. pe distanța de 6,57 m între punctele 5-6 și 38,78 m între punctele 6-7;
-S. - Consiliul Local Rusănești pe distanța de 35,94 m între punctele 7-1;
- V. - D.N. pe distanța de 47,97 m între punctele 1-2.
S-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 3154 mp, din care 873 mp ocupat de SC D.L. SRL Caracal și 2281 mp ocupat de D.N.
Curtea de apel, în urma verificării criticilor formulate în apel raportat la probele administrate în cauză, a reținut că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum și faptul că autorul lor a fost proprietarul imobilelor revendicate, care au fost preluate de stat, identificate în inventarul aflat la fila 8 din Dosarul nr. 5739/Civ/2005 al Curții de Apel Craiova.
S-a mai reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea imobilelor presă de ulei și clădirea cu destinație de locuință, deoarece prin notificare au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a morii de cereale, situată în comuna Rusănești, sat Jieni, jud. Olt și a terenului aferent în suprafață de 5000 mp, cu mențiunea că pe același teren a existat o clădire în care a funcționat o presă de ulei și o clădire cu destinația de locuință.
în această situație, obiectul cererii pentru restituirea în natură sau prin echivalent privește și cele două imobile existente pe terenul naționalizat în anul 1949, respectiv presa de ulei și clădirea cu destinație de locuință, care se găsesc înscrise în inventarul bunurilor ce au aparținut autorului reclamanților.
Prin expertiza efectuată în apel de către expert M.A.D. a fost identificat terenul și s-a stabilit în raport de planul din documentația cadastrală, că se află în intravilanul localității Rusănești.
Cu privire la apelul pârâtului, s-a reținut că imobilele revendicate, respectiv moară și teren aferent au fost vândute de către D.G.F.P. Olt prin licitație publică de la debitorul SC M. SA Corabia, când s-au încheiat procesul-verbal de licitație nr. 17182 din 30 noiembrie 2000 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 17182 din 1 martie 2001, care se află la filele 64 și 65 din dosar nr. 5925/2004 al Tribunalului Olt.
în cele două acte nu este menționată suprafața de teren aferentă morii.
Ulterior, imobilele au fost vândute succesiv către SC D.L. SRL Corabia, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4970 din 17 decembrie 2001 și SC C. SRL Caracal, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 987 din 24 februarie 2003.
Potrivit expertizei efectuate în cauză și contractelor de vânzare-cumpărare, suprafața de teren aferentă morii este de 1600 mp, iar din măsurători a rezultat suprafața de 1690 mp.
Primăria comunei Rusănești a confirmat prin adresa nr. 1548 din 23 februarie 2007 că terenul aferent morii are suprafața de 1690 mp.
A fost reținută ca întemeiată susținerea pârâtei, în sensul că în cauză operează prezumția de bună-credință cu privire la cumpărarea morii și a terenului aferent, deoarece imobilele au fost dobândite la data de 30 noiembrie 2000 prin procesul-verbal de licitație, care este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
S-a mai reținut, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt lovite de nulitate actele prin care au fost dobândite imobilele moară și teren de către pârâta SC D.L. SRL Caracal.
Din raportul de expertiză efectuat în apel, s-a reținut că terenul nefolosit pentru desfășurarea activității morii în suprafață de 3154 mp este ocupat fără niciun drept de către alte persoane.
Astfel, suprafața de 873 mp din terenul solicitat de reclamanți este folosită de către SC D.L. SRL Caracal, iar suprafața de 2281 mp este ocupată de D.N. fără a poseda acte de proprietate.
Față de cele expuse, s-a constatat că pentru imobilele moară și teren aferent în suprafață de 1690 mp, care au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, iar pentru terenul în suprafață de 3154 mp, identificat prin schița anexă la raportul de expertiză, la restituirea în natură în temeiul art. 10 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs C.F.F., C.I.I., C.V., C.G., C.L., G.I. în nume propriu și ca asociat unic la SC C. SRL, S.F.P. și Ț.F.I., pe care au criticat-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, nu li s-a restituit în natură imobilele moară, presă de ulei, construcția cu destinație de locuință și terenul aferent în suprafață de 1690 mp.
Se mai arată că instanța de apel trebuia să efectueze o expertiză pentru evaluarea acestor bunuri în vederea stabilirii valorii în raport de care să se acorde măsurile reparatorii, având în vedere că în prezent o parte din clădiri sunt demolate.
Mai arată recurenții că în mod greșit instanța de apel s-a limitat numai la efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului aferent morii la momentul naționalizării, fără să evalueze și celelalte construcții, evaluare necesară soluționării cauzei.
Recurentul G.I., în nume propriu și ca asociat unic al SC C. SRL Caracal critică hotărârea pentru că instanța nu a individualizat corect vecinătățile terenului atribuit și nu i s-a creat ieșire la calea publică pentru buna desfășurare a accesului publicului la moară.
Mai arată că reclamanții nu au respectat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 cu privire la fabrica de ulei, clădirea cu destinație de locuință și terenul aferent de 5000 mp, situație în care cererea lor trebuia respinsă.
Examinând recursul în raport de criticile formulate ce fac posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanții au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, cât și faptul că autorul lor a fost proprietarul imobilelor revendicate și preluate de stat.
Cu toate acestea, se impunea ca instanța să clarifice cu exactitate situația tuturor imobilelor ce au făcut obiectul cererii reclamanților, întrucât, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.'"
Or, în speță, cu toate că reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize tehnice topo pentru identificarea terenului aferent, instanța nu a dat curs unei asemenea cereri, absolut necesară pentru stabilirea cu exactitate a situației de fapt.
Potrivit aceluiași text enunțat anterior "judecătorii vor putea ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Este evident, că instanța avea obligația să suplimenteze probatoriile prin efectuarea unei expertize de specialitate pentru identificarea terenului în suprafața și vecinătăți aferent morii țărănești, expertiză care să evalueze și bunurile a căror restituire se solicită, pentru a fi posibilă determinarea eventualelor măsuri reparatorii în echivalent.
Neprocedând în acest mod, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt privind identificarea imobilului teren și nici referitoare la celelalte bunuri solicitate, aspecte ce pot fi elucidate numai pe baza unei expertize, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ.
De asemenea, se constată că instanța nu a clarificat nici cadrul procesual privind părțile participante în proces, având în vedere cererile formulate de acestea, sens în care se impune a aprecia și cu privire la cererea aflată la fila 30 din dosar nr. 846/2006 a Tribunalului Olt, după trimiterea spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ. au fost admise recursurile, a fost casată decizia și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, iar cu ocazia rejudecării va proceda la efectuarea unei expertize care va identifica bunurile solicitate, terenul în suprafață și vecinătăți, situația celorlalte bunuri pentru a putea fi stabilită natura măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, respectiv restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent și stabilirea părților participante în proces.
Numai după completarea probelor și apoi după reexaminarea în ansamblu a acestora, instanța va putea hotărî și va fi în măsură să decidă în deplină cunoștință de cauză asupra cererii de chemare în judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7371/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7295/2008. Civil → |
|---|
