ICCJ. Decizia nr. 7213/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 881 din 8 iunie 2007 Tribunalul Prahova a respins excepțiile invocate de pârâta SC E.E.M.N. SA privind lipsa calității procesuale active și pasive, s-au admis în parte contestațiile conexe formulate de reclamantele O.I.A. și O.S.F., s-au anulat în parte dispozițiile nr. 509 din 8 iunie 2006 emisă de SC E.E.M.N. SA și nr. 335 din 13 septembrie 2006 emisă de SC E. SA București, s-a constatat dreptul reclamantelor, în calitate de moștenitoare ale defunctului O.I. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 republicată, constând în despăgubiri ce vor fi calculate de Comisa Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru terenul în suprafață de 4278 mp situat în Ploiești, identificat pe schița de plan a raportului de expertiză și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului sus menționat.
în considerentele deciziei s-a reținut că autorul reclamantelor, O.I., a cumpărat imobilele situate în str. M., compuse din două parcele de teren de 1261 și 3097 mp cu construcțiile edificate pe acestea. Ulterior, construcțiile au fost distruse în urma bombardamentului din anul 1944, iar terenul s-a naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950. Conform Ordinului nr. 536/1967 terenul a fost transmis în administrarea I.R.E. Ploiești.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză terenul nu se poate restitui în natură, fiind ocupat de sediile SC E.E.M.N. SA, SC E. SA și SC S. SA motiv pentru care reclamantele nu pot beneficia decât de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.
împotriva sentinței au declarat apel reclamantele și pârâta SC E.E.M.N. SA.
în motivarea apelului formulat de reclamante s-a susținut că în nod greșit instanța a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului. Au solicitat efectuarea unei expertize pentru a se determina suprafața liberă de teren ce poate fi restituită în natură.
Pârâta SC E.E.M.N. SA a susținut că greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor care nu au dovedit că autorul lor a fost proprietarul terenului în litigiu.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 457 din 5 noiembrie 2007 a respins apelurile reținând că reclamantele au dovedit calitatea de descendente ale defunctului O.I. cu certificatele de naștere depuse la dosar. De asemenea, au dovedit și faptul că autorul lor a fost proprietarul terenurilor în litigiu, sens în care au depus contractele de vânzare cumpărare de la filele 33-42 și 48 ale dosarului de fond.
Cât privește apelul reclamantelor s-a reținut că potrivit raportului de expertiză din totalul terenului doar suprafața de 1013,30 mp este ocupată de construcții, iar pe restul terenului sunt amenajate spații de parcare, alei betonate și spații verzi care sunt necesare utilizării construcțiilor și, ca atare, aceste spații nu pot fi echivalate noțiunii de teren liber.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantele O.I.A. și O.S.F., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în cauză societățile pârâte nu erau privatizate la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 21 al legii, conform căruia terenul trebuie restituit în natură. De asemenea, terenul liber de construcții, respectiv suprafața de 3265 mp nu este imperativ necesară bunei utilizări a clădirilor în care se desfășoară o activitate pur administrativă.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Prevederile Legii 10/2001 instituie ca regulă restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, iar ca excepție, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent și numai în situația în care există o imposibilitate obiectivă de restituire în natură.
în cauză, instanța de apel a constatat imposibilitatea restituirii în natură a terenului de 4278 mp întrucât este ocupat de sediile a trei societăți comerciale și de utilitățile necesare funcționării acestora.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză din totalul suprafeței de 4278 mp, 1013 mp sunt ocupați de construcții, iar pe restul de 3265 mp sunt amplasate o antenă GSM, spații de parcare, spații verzi, alei betonate, subsolul fiind afectat de anumite utilități, respectiv alimentarea cu apă, canalizarea și conducte de gaze naturale.
Probatoriile administrate în cauză nu au stabilit cu exactitate dacă întreaga suprafață neocupată de construcții, de 3265 mp, este necesară bunei utilizări a construcțiilor conform standardului obișnuit pentru destinația construcțiilor și tară a reprezenta o facilitate sau un avantaj în plus.
Lămurirea acestui aspect este esențială pentru corecta soluționare a cauzei deoarece trebuie să se facă cuvenita distincție între terenul liber și terenul ce se poate restitui în natură pentru a se îndeplini finalitatea legii de reparație.
Pentru aceste considerente recursul a fost admis și a fost casată decizia atacată cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7215/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6947/2008. Civil → |
|---|
