ICCJ. Decizia nr. 7473/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 748/C din 22 martie 2006 reclamantul J.G. a contestat dispoziția nr. 2317/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Galați prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în Galați.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, iar compensarea cu alte bunuri mobile sau imobile trebuie să prevaleze în fața oricăror alte modalități de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 1494 din 28 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați contestația a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în raport de prevederile art. 1 pct. 1.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, acordarea unui alt imobil în compensare trebuie să reprezinte rezultatul voinței unității investite cu soluționarea notificării, în măsura în care deține în patrimoniu imobile disponibile, cu respectarea drepturilor conferite instituțiilor locale de a dispune de bunurile ce aparțin domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței menționate, susținând că este posibilă acordarea unor terenuri în compensare și că pârâta avea obligația de a afișa lunar lista bunurilor sau serviciilor oferite cu titlu de măsuri reparatorii.
Prin decizia civilă nr. 24/A din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, a fost admis apelul, s-a schimbat sentința atacată, și, în rejudecare, s-a admis acțiunea, s-a desființat dispoziția nr. 2317/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de pârât și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 750 mp teren, situat în Galați.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că, la solicitarea instanței, Primăria municipiului Galați a transmis cu adresa nr. 10304 din 7 februarie 2007 lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare, iar ulterior, la 2 aprilie 2007, aceasta a comunicat că terenul de la poziția 10, str. C. nr. 87 poate fi atribuit reclamantului spre compensare.
în raport de această situație de fapt, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația în care măsura compensării este acceptată ori chiar solicitată de persoana îndreptățită și este posibilă, persoana deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde celui îndreptățit bunul ori serviciul în compensare.
Municipiul Galați, prin Primar, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând nelegalitatea acesteia în raport de dispozițiile art. 299-314 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că potrivit art. 1 pct. 1.7 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, compensarea cu alte imobile este posibilă cu respectarea drepturilor instituțiilor locale de a dispune de bunurile ce aparțin domeniului public sau privat al acestora și trebuie să reprezinte rezultatul voinței entității investite în măsura în care deține în patrimoniu imobile disponibile acordării prin compensare.
Referitor la terenul în litigiu, recurentul arată că prin decizia civilă nr. 227/A din 24 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost obligat să restituie suprafața de 678,72 mp din terenul situat în str. C. nr. 85 numitului Z.C., iar prin sentința civilă nr. 1604 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Galați a fost obligat la restituirea și a suprafeței de 56,28 mp din terenul situat la aceeași adresă, tot numitului Z.C., astfel că decizia recurată nu poate fi pusă în aplicare, în final solicitându-se a se restitui reclamantului un alt teren ce se află înscris pe lista imobilelor ce pot fi atribuite în compensare.
Recursul declarat în cauză este fondat.
în conformitate cu prevederile actualului art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este condiționată de existența unui acord de voință al unității notificate și notificatorului, precum și de existența în patrimoniul entității respective a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
în cauza de față, instanța de apel a reținut că aceste cerințe sunt îndeplinite, întrucât terenul situat în str. C. nr. 85 este inclus pe lista imobilelor ce pot fi atribuite în compensare.
Această situație este însă infirmată de recurent, în sensul mențiunilor indicate în motivele de recurs, cum că pentru același teren sunt pronunțate hotărâri judecătorești prin care respectivul imobil este atribuit unei alte persoane.
Pe de altă parte, este de observat că deși s-a dispus efectuarea unei expertize topometrice având ca obiectiv identificarea terenului din str. C. nr. 85 în suprafață de 750 mp ce urmează a fi atribuit în compensare reclamantului (fila 63 apel), această expertiză nu s-a efectuat, expertul indicând ca motiv lipsa părților.
Același expert precizează, fila 79 apel, că la adresa indicată a constatat existența unei locuințe, cu teren aferent, astfel că este necesar acordul respectivului proprietar pentru accesul pe teren.
Din considerentele expuse rezultă că în cauză nu s-a făcut o identificare a terenului ce ar putea fi atribuit în compensare reclamantului, proba cu expertiza fiind absolut necesară în sensul celor menționate.
Cu atât mai mult este necesară administrarea acestei probe, în condițiile în care pentru anumite suprafețe de teren situate la aceeași adresă s-a recunoscut dreptul de proprietate în favoarea altei persoane, cum se susține prin motivele de recurs.
în contextul celor menționate și având în vedere prevederile art. 313 și art. 314 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul declarat în cauză, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, care va ține seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7399/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7398/2008. Civil → |
|---|
