ICCJ. Decizia nr. 7676/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7676
Dosar nr.26868/3/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 1998, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamantul C.V. a solicitat obligarea pârâtului Muzeului Naţional de Artă al României să îi predea obiectele ce i-au aparţinut şi pe care acesta le are în custodie, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 300.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în anul 1990 Parchetul General a ridicat în mai multe rânduri o serie de bunuri personale ce i-au aparţinut, întocmindu-se procese verbale în care acestea erau descrise.
Prin ordonanţa emisă în dosar nr. 25/SP/1993, Parchetul General a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală şi revocarea tuturor măsurilor preventive şi asigurătorii luate în cursul urmăririi penale şi, ca o consecinţă, restituirea bunurilor sale personale.
Prin sentinţa civilă nr. 1096 din 21 ianuarie 1999 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, hotărâre desfiinţată prin Decizia civilă nr. 2886 din 10 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, urmare a admiterii apelului declarat de reclamant.
S-a reţinut că prima instanţă nu a verificat în raport de obiectul cererii introductive şi de scopul urmărit de părţi la exercitarea sa, dacă părţile au făcut dovada calităţii de proprietar asupra bunurilor în litigiu, acţiunea fiind calificată ca fiind una reală, indiferent de temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri, a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 1436 din 15 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1753 din 26 februarie 2002, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de natura bunurilor, în majoritate tablouri de mare valoare, fapt notoriu, ce nu mai impune ca acest aspect să constituie obiect al probaţiunii.
Astfel sesizată prin sentinţa civilă nr. 589 din 25 aprilie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.
Această hotărâre a fost schimbată în tot prin Decizia civilă nr. 337 din 7 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul să-i restituie bunurile menţionate în cele trei procese- verbale întocmite cu ocazia ridicării acestora cu excepţia a cinci tablouri.
Prin Decizia civilă nr. 358 din 26 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis recursurile părţilor şi a casat ambele hotărâri, trimiţând cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Bucureşti.
S-a reţinut că ambele instanţe au ignorat autoritatea de lucru judecat de care se bucură Decizia instanţei de apel, de desfiinţare a sentinţei iniţiale cu trimitere spre rejudecare şi care a tranşat irevocabil natura juridică a acţiunii declanşată în cauză şi implicit temeiul de drept al acesteia, aspecte ce impun cercetarea fondului pricinii pentru a stabili titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile litigioase.
Prin sentinţa civilă nr. 1261 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantului, ca şi cererile de chemare în garanţie şi de arătare a titularului dreptului, în raport de dispoziţiile sentinţei penale nr. 1155 din 3 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. pen.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 172 din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărârea primei instanţe fiind desfiinţată iar cauza trimisă spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Instanţa de apel a reţinut, fată de obiectul acţiunii iniţiate de persoana căreia i-au fost ridicate bunurile, în temeiul unor măsuri asigurătorii revocate prin sentinţa penală, considerată a avea autoritate de lucru judecat în prezentul litigiu, declanşat împotriva depozitorului acestor bunuri, care refuză restituirea lor, ca nefiind întrunite în speţă cerinţele art. 1201 C. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 297 C. proc. civ. a dispus în sensul sus precizat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Muzeul Naţional de Artă al româniei, criticând-o pentru nelegalitate, critici încadrate în prevederile art. 304 pct. 3,7,8 şi 9 C. proc. civ.
La termenul de dezbateri din 3 decembrie 2008, din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a pus în discuţia părţilor, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv competenţa materială a tribunalului în soluţionarea cauzei în primă instanţă, în raport de valoarea obiectului litigiului precizată la data sesizării instanţei, 16 iulie 1998 ca fiind de 152.000.000 lei (ROL) şi care se situează astfel sub plafonul valoric de 5 miliarde ROL prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Referitor la chestiunea de ordine publică invocată, constată următoarele:
La data de 14 iulie 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 219/2005 prin care au fost modificate dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, atât în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, cât şi în căile de atac.
Ca măsură tranzitorie, prin art. II alin. (2) şi (4) din Legea nr. 219/2005, legiuitorul a înţeles să deroge de la dispoziţia art. 725 alin. (2) C. proc. civ., stabilind că „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimis la curţile de apel".
Aceeaşi dispoziţie tranzitorie prevede că „trimiterea dosarelor se va face pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece".
Măsura a fost determinată ca o consecinţă logică a celei instituite prin dispoziţia alin. (1) al aceluiaşi art. II prin care s-a statuat că „procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente potrivit legii", înţelegând prin aceasta instanţele competente potrivit normelor de competenţă astfel cum au fost modificate prin această lege.
Aceasta a fost şi raţiunea trimiterii recursului cu judecata căruia a fost învestită această instanţă într-un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 9026 din 9 noiembrie 2005, la Curtea de Apel Bucureşti, care prin Decizia nr. 358R din 26 mai 2006, a judecat pricina ca instanţă de recurs.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, şi având în vedere valoarea obiectului litigiului situată sub plafonul valoric instituit prin art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., se constată că judecata cauzei s-a făcut cu încălcarea normelor de competenţă materială şi care, în speţă revine, în primă instanţă potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. judecătoriei.
În consecinţă, în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată ca şi cea pronunţată în primă instanţă, au fost date cu încălcarea competenţei altei instanţe, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis iar pricina trimisă spre rejudecare instanţei competente material în soluţionarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Muzeul Naţional al României împotriva deciziei nr. 172 din 5 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1261 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza, pentru judecarea pe fond, la Judecătoria sector 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7248/2008. Civil → |
|---|
