ICCJ. Decizia nr. 779/2008. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 779.

Dosar nr. 280/105/200.

Şedinţa publică din 8 decembrie 2008

Asupra recursului civil de faţă;

Deliberând asupra actelor din dosar, constată următoarele.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 280/105/2007, contestatoarea C.I. în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploieşti a solicitat anularea dispoziţiei nr. 19909 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploieşti şi acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploieşti.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în calitate de moştenitoare a fostului proprietar al imobilului în litigiu a formulat notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, însoţită de acte doveditoare, notificare ce i-a fost respinsă.

Prin sentinţa civilă nr. 1130 din 19 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Prahova a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea C.I.

Instanţa de fond a reţinut în esenţă împrejurarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului contestatoarei faţă de imobilul situat în Ploieşti, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 135 din 5 mai 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1330 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploieşti.

S-a reţinut că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, modificată şi completată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate se depun ca anexe la notificare.

Deoarece textul menţionat nu conţine prevederi speciale referitoare la dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilului solicitat, instanţa a apreciat că sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele întâlnite în domeniul revendicării imobiliare.

Textul de lege, făcând referire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate, le defineşte ca înscrisuri constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate şi care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. Astfel, constituie titluri de proprietate: actele juridice translative, precum vânzarea-cumpărarea, schimbul, donaţia, etc; actele juridice declarative ca împărţeala judiciară sau tranzacţia; hotărârile judecătoreşti de partaj, de constatare a uzucapiunii imobiliare (acte jurisdicţionale declarative), ordonanţele de adjudecare, hotărârile judecătoreşti prin care este suplinit consimţământul debitorului obligaţiei de a încheia un contract.

În speţă, înscrisul intitulat „Fişa de sinistrat" din anul 1944 nu reprezintă în sensul legii act doveditor al dreptului de proprietate, deoarece el atestă o simplă situaţie de fapt, neconstituind titlu de proprietate.

Instanţa a reţinut că este irelevantă completarea probatoriului, în condiţiile în care s-a administrat o multitudine de probe în faţa primei instanţe, iar în lipsa titlului de proprietate, depoziţiile de martori nu au relevanţă juridică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatoarea C.I., criticând-o pentru încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în drept invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Contestatoarea C.I. a solicitat prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului Ploieşti acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Ploieşti.

Prin dispoziţia nr. 19909 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploieşti, cererea a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite două condiţii, respectiv nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului în proprietatea statului şi nu a fost dovedită calitatea de moştenitoare a contestatoarei faţă de fostul proprietar al imobilului în discuţie.

Din actele dosarului reiese că nu s-au depus de către contestatoare acte din care să rezulte dreptul de proprietate al autorului său privind imobilul a cărui restituire o solicită.

S-a depus „Fişa de sinistrat" din 12 iunie 1944, care nu poate constitui act doveditor al dreptului de proprietate în sensul cerut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Prin acel înscris se constată numai o situaţie de fapt, fără ca el să producă alte efecte juridice.

Potrivit actelor anexate cauzei, s-a constatat că în perioada anilor 1924-1945 imobilul în litigiu a fost impus pe numele moştenitorilor numitei C.M., aşa cum a fost consemnat în „Matricola nr. 2". In lipsa unor probe contrare s-a considerat că respectivii moştenitori ar fi proprietarii imobilului şi nu autorul contestatoarei, numitul C.F.

Conform adresei nr. 305123 din 27 august 2001, emisă de Direcţia de Urbanism Ploieşti, la actuala adresă poştală str. D. nu figurează înscris nr. 133 şi nici numele pretinsului proprietar C.F.

În aceste condiţii, corect a reţinut instanţa de apel că în cauză contestatoarea nu este persoană îndreptăţită pentru a beneficia de măsuri reparatorii în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care nu a dovedit dreptul de proprietate al autorului său asupra imobilului, preluarea abuzivă, considerente pentru care recursul este nefondat faţă de motivul invocat prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se reţine că nu s-a formulat nicio critică de către contestatoare sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, urmează ca recursul contestatoarei C.I. să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva deciziei nr. 135 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 779/2008. Civil