ICCJ. Decizia nr. 7708/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7708
Dosar nr. 17880/3/200.
Şedinţa publică din 4 decembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 607 din 20 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins contestaţia formulată de contestatorii D.G., D.I., G.E. şi M.M., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Bucureşti şi a luat act că, în privinţa cheltuielilor de judecată, contestatorii şi-au rezervat dreptul de a le solicita printr-o acţiune separată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin notificarea nr. 4096 din 16 octombrie 2001, contestatorii au solicitat restituirea terenului situat în Bucureşti şi despăgubiri pentru construcţia demolată.
Notificarea a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 5476 din 6 martie 2006, în sensul că au fost acordate contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece este situat în zona de influenţă a metroului.
A reţinut prima instanţă, că din raportul de expertiză tehnică specialitatea topo-cadastrală efectuat de ing. B.I.D. rezultă că terenul a cărui suprafaţă este în prezent de 321,84 mp nu poate fi restituit în natură, deoarece este afectat de alei, spaţiu verde, împrejmuire parc, trotuare, carosabilul B-dului Camil Ressu şi galeriile metroului pe o suprafaţă de 90 mp.
Proba cu expertiză se coroborează cu susţinerile Primăriei sectorului 3 Bucureşti, Serviciu Patrimoniu, Evidenţa Proprietăţii şi Cadastru, făcute prin adresa nr. 36419 din 2 aprilie 2007, din care rezultă că terenul face parte din domeniul public, fiind afectat de utilităţi publice, respectiv parc cu alei betonate, spaţiu verde, trotuare, carosabilul bulevardului, tunele subterane şi casete aparţinând metroului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 94 A din 14 februarie 2008, a respins apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentinţe, reţinând că, potrivit constatărilor expertului, terenul care face obiectul pricinii este afectat de alei, spaţiu verde, împrejmuire, parc, trotuare carosabil şi subteran, pe o suprafaţă de 90 mp, de galeriile metroului. De aceea, faţă de prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului nu este posibilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au arătat că expertul şi primăria prin adresa care a stat la baza soluţiilor pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit situaţia terenului în anul 2007.
Au arătat recurenţii, că Primăria sectorului 3 şi Primăria municipiului Bucureşti nu au comunicat în baza cărui act deţin imobilul. Primăria sectorului 3, prin adresa nr. 12113 din 7 februarie 2007, a arătat că imobilul se află în administrarea Consiliului General al municipiului Bucureşti, iar Primăria municipiului Bucureşti, prin adresa nr. 598263 din 30 martie 2007, a precizat că nu deţine nici un fel de date despre imobil.
Or, în raportul de expertiză, întocmit cu 3 săptămâni înaintea emiterii adresei nr. 12113/2007, se menţionează că proprietarul imobilului, parc, este Primăria sectorului 3.
Recurenţii au mai arătat, că până în anul 2006 terenul era liber, fiind ocupat periodic cu tarabe comerciale, iar din anul 2006 terenul a suportat amenajări succesive, fiind montate două bănci şi realizându-se o alee asfaltată.
În dispoziţia contestată, emisă în anul 2006, nu se menţionează existenţa unui parc, rezultând că la acea dată primăria nu avea în proiect amenajarea unui parc.
Amenajarea ca parc a fost făcută cu scopul de a nu se restitui bunul în natură. Din suprafaţa de 321 mp teren „cât măsoară aşa zisul parc", doar suprafaţa de 90 mp subteran este afectată de galeria de metrou, deşi „dispoziţia face vorbire de întregul teren revendicat".
S-a mai susţinut, că dacă pârâta era de bună-credinţă nu trecea terenul, care este situat lângă staţia de metrou şi la cca. 15 mp de o benzinărie, în domeniul public ca spaţiu verde şi că recurenţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a terenului, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001.
Din evidenţele contradictorii, rezultă că terenul a aparţinut domeniului privat când vecinilor recurenţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar la dosar nu s-au depus înscrisuri care să ateste faptul că imobilul face parte din domeniul public, deşi, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, trecerea bunurilor din domeniul privat în domeniul public se face prin Hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului General al municipiului Bucureşti ori a consiliului local.
În privinţa textului invocat în hotărârile pronunţate în cauză, s-a susţinut că priveşte imobilele preluate prin expropriere şi nu pe cele preluate în temeiul Decretului nr. 224/1951.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Decizia atacată este dată cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001.
În prezenta cauză, imobilul fiind preluat de stat în baza Decretului nr. 224/1951, măsurile reparatorii la care sunt îndreptăţiţi recurenţii se stabilesc în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, text care, în alin. (2), conţine prevederi asemănătoare cu cele înscrise în art. 11 alin. (3) din lege.
Faptul trecerii terenului din domeniul privat al statului în domeniul public şi actul prin care s-a realizat trecerea nu au relevanţă în cauză, deoarece Legea nr. 10/2001 nu cuprinde prevederi prin care imobilele care fac obiectul domeniului public să fie excluse de la restituirea în natură. În art. 10 alin. (2) din lege se prevede că se restituie în natură suprafeţele de teren rămase libere, iar, în sensul acestui text [şi a art. 11 alin. (3)] este liberă suprafaţa neocupată de construcţii noi, precum şi cea neafectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale. Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" priveşte suprafeţele de teren afectate unei amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţii (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi, parcuri, grădini publice etc.
Or, în prezenta cauză, s-a făcut dovada că terenul care face obiectul pricinii este afectat de amenajări de utilitate publică.
Recurenţii au susţinut că aceste amenajări au fost făcute în anul 2006, însă nu au făcut dovada acestei susţineri.
Primăria municipiului Bucureşti a comunicat recurentului D.G., cu adresa nr. 16572/ind DU din 25 martie 2002, că terenul are „funcţiunea actuală de circulaţie auto şi pietonală, parc".
Raportul de expertiză tehnico-judiciară a fost întocmit pe baza înscrisurilor depuse la dosar, inclusiv adresele emise de Primăria sectorului 3 şi Primăria municipiului Bucureşti, precum şi a constatărilor expertului, iar expertul a precizat că semnele de hotar ale vechiului imobil şi construcţiile au fost demolate. În locul lor a fost amenajat un parc, iar fostul Bulevard Ion Şulea s-a modernizat prin aliniere şi lărgire, fiind preluată suprafaţa de 128,18 mp din terenul care face obiectul pricinii.
Expertul a precizat că pe teren este amenajat un parc cu alei betonate, spaţiu verde, împrejmuire parc, trotuare pietonale şi carosabilul B-dului Camil Ressu, iar subteran galeriile metroului pe o suprafaţă de 90,16 mp (proiecţia la suprafaţă).
În suplimentul la raportul de expertiză, expertul a arătat că terenul este afectat în totalitate de trotuare, carosabil, canalizarea subterană, aferente B-dului Camil Ressu, spaţiu verde şi alei amenajate (parcul), precum şi pilierul de siguranţă al galeriei de metrou.
Prin urmare, aşa cum corect s-a reţinut prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, faţă de înscrisurile depuse la dosar şi constatările expertului, terenul este afectat de amenajări de utilitate publică urbană.
De aceea, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, recurenţii-reclamanţi sunt îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru construcţia demolată, cât şi pentru teren, drept recunoscut în beneficiul acestora prin dispoziţia contestată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de contestatori va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorii D.G., D.I., G.E. şi M.M. împotriva deciziei nr. 94 A din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7709/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7705/2008. Civil → |
|---|
