ICCJ. Decizia nr. 834/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 834.
Dosar nr. 2276/84/200.
Şedinţa publică din 23 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 808 din 13 aprilie 2007 Tribunalul Sălaj a respins acţiunea formulată de reclamanta M.I. pentru anularea dispoziţiei nr. 1031 din 19 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Zalău.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin cererea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat anularea parţială a dispoziţiei nr. 1031 din 19 mai 2006 şi acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil situat în Zalău, compus din clădire cu 6260 mp teren aferent şi nu doar pentru apartamentul nr. 1.
La data preluării imobilului în proprietatea statului prin Decretul 92/1950 numitul M.L., fiul fiicei fostului proprietar şi soţul reclamantei, locuia în apartamentul nr. 1 al imobilului. Din conţinutul procesului verbal de preluare din 20 aprilie 1950 nu rezultă dacă s-a preluat în proprietatea statului întregul imobil cu destinaţia de restaurant şi hotel cu 14 camere şi terenul aferent.
Faţă de prevederile art. 24 din Legea 10/2001 prima instanţă a apreciat că reclamanta are dreptul doar la acordarea măsurilor reparatorii pentru apartamentul 1 şi a respins acţiunea.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta susţinând că statul a preluat prin naţionalizare întreaga clădire cu terenul aferent. Construcţia nu a fost notată în cartea funciară deoarece până la data naţionalizării nu au fost finalizate în întregime lucrările, iar după preluare statul nu a fost interesat să noteze construcţia care a fost demolată în anul 1971.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 384 A din 19 octombrie 2007 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi a stabilit că reclamanta este îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ din imobilul construcţie cu 14 camere şi teren aferent de 1061 mp. A obligat intimatul Primarul Municipiului Zalău să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că din extrasul C.F. 3118 Zalău nr. top 1781/2, depus la filele 20-22 ale dosarului de fond rezultă că proprietarii terenului în suprafaţă de 1061 mp au fost B.J. şi S.L.B.E. în cote de ½ fiecare.
Reclamanta M.I., născută S. este fiica proprietarei tabulare S.E., aspect ce rezultă din copiile certificatului de naştere, fila 17 a dosarului de fond şi a certificatului de căsătorie, fila 113.
Susţinerile reclamantei că pe teren s-a edificat anterior naţionalizării o construcţie compusă din 14 încăperi şi 152 mp suprafaţă construită este confirmată de memoriul tehnic depus la fila 9 a dosarului de fond şi nu este contestată de către intimaţi.
Prima instanţă a apreciat greşit că din proprietatea reclamantei ar fi fost naţionalizat doar un apartament cu destinaţia de locuinţă. Fiind dovedit că reclamanta este moştenitoarea proprietarei tabulare S.E. ce a deţinut cota parte de ½ din imobil, ea a devenit moştenitoarea acestei cote din teren şi din construcţia edificată în baza dreptului de accesiune.
Ca atare, reclamanta are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii doar pentru cota de ½ din imobil, întrucât nu a dovedit că ar fi şi succesoarea proprietarului tabular B.J.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanta M.I. şi pârâta Primăria Municipiului Zalău prin Primar.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. reclamanta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil compus din clădire cu 14 camere şi teren aferent de 6260 mp şi nu doar de 1061 mp cât a reţinut instanţa de apel.
Pârâta Primăria Municipiului Zalău şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând că reclamanta nu a făcut dovada filiaţiei faţă de proprietarii tabulari ai imobilului. De asemenea, în mod greşit instanţa de apel a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată întrucât aceasta nu s-a opus admiterii acţiunii.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed.
În ce priveşte recursul reclamantei s-a reţinut că suprafaţa de teren în litigiu, situată în Zalău, a aparţinut în coproprietate lui B.J. şi S.L.B.E. în cote de ½ fiecare.
Recurenta, prin probele administrate, respectiv actele de stare civilă depuse la filele 17 şi 113 ale dosarului de fond, a dovedit descendenţa doar după S.E.. In motivarea recursului a solicitat însă acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil, teren de 6260 mp şi construcţie edificată în anul 1946 în suprafaţă de 152 mp şi compusă din 14 camere, fapt pentru care trebuie să administreze probe din care să rezulte că este şi moştenitoarea celuilalt proprietar B.J. Prevederile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001 republicată nu pot opera în speţă fără această dovadă întrucât imobilul, anterior naţionalizării, a fost deţinut în coproprietate.
Probatoriile administrate nu au lămurit pe deplin care este suprafaţa reală a terenului. Astfel, în extrasul C.F. de la fila 20 a dosarului de fond apare suprafaţa de 306 mp, în extrasul Arhivelor Statului privind evidenţa bunurilor preluate conform Decretului 92/1950 este trecută suprafaţa de 6260 mp, suprafaţă menţionată şi de reclamantă în cererea introductivă de instanţă, iar instanţa de apel a acordat măsuri reparatorii pentru 1061 mp conform extrasului C.F. de la fila 88 a dosarului de fond, potrivit căruia terenul a fost dezmembrat în anul 1967 în două parcele notate cu nr. top 1781/2/1 cu suprafaţa de 210 stânjeni pătraţi şi nr. 1781/2/2 cu suprafaţa de 85 stânjeni pătraţi, în total 1061 mp.
De asemenea, la dosarul de fond, la fila 22 mai este depus un extras C.F. în limba maghiară, unde sunt înscrise alte menţiuni referitoare la teren, extras care trebuie tradus şi legalizat pentru a se stabili exact suprafaţa reală a terenului în litigiu.
Mai mult, trebuie ataşat şi dosarul administrativ care a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate întrucât reclamanta nu a depus la dosarul cauzei notificarea adresată unităţii deţinătoare. Aceasta este necesară pentru a vedea dacă reclamanta nu şi-a modificat obiectul cererii, ştiut fiind că în faza de judecată nu se poate solicita mai mult, sau alt imobil, decât s-a solicitat prin notificarea adresată unităţii deţinătoare.
Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea 10/2001 republicată mai trebuie depusă la dosarul cauzei şi copia anexei Decretului 92/1950 în care este menţionat imobilul în litigiu, pentru a se stabili care erau proprietarii imobilului la data naţionalizării, întrucât din probele administrate nu rezultă acest aspect.
Se va reţine şi critica inserată în motivarea recursului Primăriei Municipiului Zalău potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada filiaţiei faţă de ambii proprietari tabulari. Aşa cum s-a arătat anterior, aceasta a dovedit doar calitatea de descendentă a coproprietarei S.E.
Pentru aceste motive recursurile se vor admite, se va casa Decizia atacată, iar cauza se va trimite aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Instanţa de trimitere va avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente şi va administra probatoriile utile pentru lămurirea acestora, iar celelalte critici inserate în motivarea recursurilor vor fi privite drept apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta M.I. şi de pârâta Primăria Municipiului Zalău prin Primar împotriva deciziei nr. 364 A din 19 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 909/2008. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 779/2008. Civil → |
|---|
