ICCJ. Decizia nr. 804/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 804
Dosar nr. 6603/54/200.
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 20 martie 2006, Tribunalul Gorj a admis în parte cererea formulată de reclamanţii P.N., S.V. şi S.I., în contradictoriu cu pârâta SC C.E.R. SA şi a modificat Decizia nr. 15947 din 21 septembrie 2005 emisă de pârâtă, în sensul că a fost admisă notificarea nr. 438/2001 formulată de P.M. şi s-a stabilit că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii pentru construcţii, casă, grajd, şopron, şi teren aferent în suprafaţă de 800 mp, situate în satul Stejărei, comuna Cîlnic, judeţul Gorj.
A fost respinsă cererea pentru terenurile agricole extravilane.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii defunctei P.M., „care este fiica lui P.I. şi P.E.", calitate în care au notificat pârâta pentru plata contravalorii unei case de locuit cu anexe, grajd şi şopron, şi restituirea suprafeţei de 13,4930 ha teren, iar pârâta a respins cererea reclamanţilor, cu motivarea că nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite.
Din memoriul tehnic şi anexa la Decretul nr. 122/1971, rezultă că de la P.E., bunica maternă a reclamanţilor, a fost expropriat un imobil (casă de locuit, cu anexe, grajd şi şopron, precum şi terenul aferent de 800 mp) situat în judeţul Gorj, iar din actele de preluare nu rezultă că s-a făcut plata unei despăgubiri.
Faţă de aceste înscrisuri, Decizia emisă de pârâtă este nelegală şi netemeinică, reclamanţii având dreptul la măsuri reparatorii pentru construcţii, aşa cum sunt descrise în memoriul tehnic depus în copie la fila 51 dosar.
A reţinut tribunalul, că aceştia au dreptul la măsuri reparatorii şi pentru terenul în suprafaţă de 800 mp aferent construcţiilor, însă terenurile agricole menţionate în adresa nr. 4075/2005 emisă de Comisia locală de fond funciar Cîlnic au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi reclamanţilor le-au fost eliberate titluri de proprietate.
Aceste terenuri fiind agricole şi situate în extravilan, conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi, iar modalitatea de reparare prin echivalent se va stabili în raport de art. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată şi de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 419 din 5 aprilie 2007, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe, reţinând că, în speţă, s-a dovedit că imobilul cu destinaţia de locuinţă care a aparţinut autorilor reclamanţilor a fost demolat, iar terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de recurentă. De aceea, sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut, că susţinerile apelantei că pentru acest teren s-a reconstituit reclamanţilor dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar sunt nefondate, pentru că terenul situat în intravilan, înscris în T.P. nr. 133512/1997, este diferit de cel care face obiectul pricinii, iar pentru terenul înscris în anexa nr. 39 nu s-a făcut dovada certă că include şi teren intravilan. Reclamanta prezentă la dezbateri în apel a infirmat susţinerile expertului, arătând că este vorba de terenuri diferite, iar înscrierea reclamanţilor în anexă nu a fost urmată de acordarea efectivă a drepturilor sau de stabilirea exactă a categoriei de folosinţă a terenurilor. Simpla referire la suprafaţa de 7,67 ha nu este de natură să ducă la concluzia că sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
De aceea, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, iar susţinerea apelantei că era necesară evaluarea construcţiilor este nefondată, deoarece cuantumul despăgubirilor se stabileşte de către Comisia Centrală, potrivit procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pârâta SC C.E.R. SA care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 800 mp teren, deoarece pentru terenul care a aparţinut autoarei acestora, P.E., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, iar Primăria Cîlnic a validat cererea de reconstituire pe numele bunicii materne a intimaţilor, conform hotărârii nr. 3230 din 20 iulie 2002, trecând în tabelul nominal la anexa 39 (în prezent anexa nr. 23) la Legea nr. 1/2000 suprafaţa totală de 7,67 ha, pentru acordarea de despăgubiri.
A susţinut recurenta, că instanţa de apel a ajuns la concluzia că bunica maternă a intimaţilor este înscrisă în anexa 39, însă a reţinut că nu s-a făcut dovada că suprafaţa de 7,67 ha teren include şi terenul în suprafaţă de 800 mp şi că înscrierea nu este urmată de acordarea efectivă a drepturilor „doar prin simpla susţinere a intimatei".
Or, din conţinutul raportului de expertiză şi a răspunsului la obiecţiuni, rezultă că terenul expropriat, în suprafaţă de 800 mp, care s-a aflat în intravilanul localităţii, face parte din suprafaţa totală de 7,67 ha teren cu care bunica intimaţilor este înscrisă, la poziţia 12, în tabelul nominal la anexa nr. 39 la Legea nr. 10/2001.
S-a mai susţinut, că anexa nr. 39 fiind un act juridic valabil, există riscul ca intimaţilor-reclamanţi, pentru suprafaţa de 800 mp teren, să li se acorde despăgubiri de două ori.
Recurenta a arătat că nemulţumirea intimaţilor vizează, de fapt, amplasamentul şi zona terenului, deoarece după procedura prevăzută de Legea nr. 18/2001 nu a fost posibilă reconstituirea dreptului pe acelaşi amplasament, însă această nemulţumire nu îi îndreptăţeşte să formuleze acţiune în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru că nu pot beneficia de două ori de măsuri reparatorii pentru aceeaşi suprafaţă de teren.
Faţă de înscrisurile existente la dosar, pentru suprafaţa de 800 mp teren sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la construcţie, recurenta a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, în raport de care a solicitat să fie obligată Primăria Cîlnic să emită decizie pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au cerut să se respingă recursul.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Stabilirea existenţei dreptului reclamanţilor la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 800 mp teren s-a făcut cu aplicarea greşită a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care dispune „Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare".
Potrivit textului citat, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, chiar dacă sunt situate în intravilan, iar suprafaţa de 800 mp teren pentru care intimaţii- reclamanţi au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, preluată de stat prin expropriere, face obiectul legilor fondului funciar.
Prin acţiunea înregistrată la tribunal, la data de 19 octombrie 2005, intimaţii-reclamanţi au cerut să se anuleze dispoziţia nr. 15947 din 21 septembrie 2005 şi să fie obligată pârâta la plata sumei de 600.000 lei RON reprezentând contravaloarea construcţiilor (casa de locuit, grajd şi şopron) şi a suprafeţei de 13 ha şi 4930 mp teren, deşi, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, întreaga suprafaţă de teren are regimul juridic stabilit de legile fondului funciar, a fost solicitată în baza acestor legi şi s-a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
De altfel, prin cererea aflată la fila 22 din dosarul tribunalului, reclamanţii au micşorat cuantumul pretenţiilor de la 6 miliarde lei la 4.500.000 lei, deoarece le-a fost restituită suprafaţa de 5 ha pădure.
La dosar au fost depuse titlurile de proprietate nr. 14892183 din 10 mai 2005 şi nr. 377 din 7 noiembrie 2002, care atestă faptul că intimaţilor-reclamanţi le fusese reconstituit dreptul de proprietate, anterior datei introducerii acţiunii, pentru suprafeţele de 6,03 ha teren şi 5 ha teren, iar, cu adresa nr. 4075 din 13 decembrie 2005, Comisia locală Cîlnic a comunicat tribunalului că în beneficiul acestora a fost emis şi titlul de proprietate nr. 1335312 pentru terenul în suprafaţă de 0,20 ha, aflat în intravilan.
Pentru toate suprafeţele de teren situate în extravilan, tribunalul a respins cererea reclamanţilor, însă pentru „terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 800 mp, s-a stabilit că aceştia sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, deşi dreptul reclamanţilor la despăgubiri pentru această suprafaţă de teren fusese deja stabilit în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
La fila 95 din dosarul instanţei de apel se află anexa nr. 39 din Legea nr. 1/2000 (anexa 23 la Legea nr. 247/2005) unde, la nr. 12, este trecută autoarea reclamanţilor, cu suprafaţa de 7,67 ha teren, iar faptul că terenul în suprafaţa de 800 mp este inclus în suprafaţa de 7,67 ha rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Expertul arată, la fila 3 din raportul de expertiză, pct. 3 şi 4, că terenul în suprafaţă de 800 mp rămas de pe urma autoarei comune P.E., bunica maternă a intimaţilor, a fost trecut la anexa 23 a Legii nr. 247/2005 (fosta anexă 39 la Legea nr. 1/2000).
De asemenea, este consemnată susţinerea intimaţilor-reclamanţi „că au fost trecuţi în anexa 39 la Legea nr. 1/2000 pentru despăgubiri, dar vor să fie despăgubiţi, plătindu-li-se contravaloarea terenului şi construcţiilor de către SC C.E.R.", iar în completarea la raportul de expertiză (fila 91) se precizează că din discuţiile purtate cu apelanta-pârâtă şi cu intimaţii-reclamanţi rezultă că suprafaţa de 800 mp teren face parte din terenul în suprafaţă de 7,67 ha, trecut la poziţia 12 din anexă.
Intimaţii-reclamanţi nu au făcut obiecţiuni la raportul de expertiză, iar susţinerea intimatei P.N., consemnată în practicaua deciziei atacate, că terenul nu este inclus în suprafaţa de 7,67 ha, nu constituie dovada faptului că suprafaţa de 800 mp teren nu are regimul juridic stabilit de legile fondului funciar.
Prin urmare, faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul aferent construcţiei, preluat prin expropriere de la bunica intimaţilor, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Solicitarea recurentei ca Primăria Cîlnic să fie obligată să emită decizie pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru casa de locuit, faţă de prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi analizată.
Prin Decizia contestată, recurenta a respins notificarea prin care se solicitau despăgubiri atât pentru construcţie, cât şi pentru teren, intimaţii-reclamanţi au formulat acţiunea prin care au solicitat să se dispună anularea dispoziţiei, în contradictoriu cu emitenta actului, iar prima instanţă a stabilit dreptul acestora la măsuri reparatorii pentru construcţii şi terenul aferent, „care se vor stabili în raport de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, Titlul I şi cu dispoziţiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005".
Recurenta-pârâtă, în termenul prevăzut de lege pentru motivarea apelului, nu a formulat critici privind entitatea competentă să soluţioneze notificarea, cu privire la construcţii, faţă de prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, republicată.
De aceea, instanţa de apel, conform art. 295 C. proc. civ., a verificat legalitatea şi temeinicia sentinţei, în limitele criticilor formulate prin cererea de apel, iar instanţa de recurs nu poate analiza legalitatea hotărârilor atacate pentru împrejurări care nu au făcut obiect de cercetare în apel.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi admis, se va casa în tot Decizia pronunţată de instanţa de apel şi în parte sentinţa pronunţată de prima instanţă, va fi respinsă şi cererea reclamanţilor privind stabilirea dreptului acestora la măsuri reparatorii pentru terenul situat în intravilan, în suprafaţa de 800 mp şi se vor păstra restul dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.R. SA.
Casează în tot Decizia civilă nr.419 din 5 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova şi în parte sentinţa civilă nr. 107 din 20 martie 2006 a Tribunalului Gorj.
Respinge şi cererea reclamanţilor privind stabilirea dreptului la măsuri reparatorii pentru terenul intravilan, în suprafaţă de 800 mp.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 816/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 771/2008. Civil → |
|---|
