ICCJ. Decizia nr. 84/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 84
Dosar nr. 41170/3/200.
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.A.E. a transmis Primăriei municipiului Bucureşti notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 300 mp şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru mai multe construcţii demolate.
La 28 noiembrie 2006 T.A.E. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti cerând să fie obligat să respecte dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 20/2001, adică să emită o dispoziţie motivată prin care să se pronunţe asupra modului de soluţionare a cererii obiect al notificării.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 13 din 8 ianuarie 2007, prin care a admis cererea de mai sus şi a obligat pe pârât prin Primarul General să soluţioneze notificarea nr. 488/2001 prin dispoziţie motivată.
Apelul declarat de Municipiul Bucureşti a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 450 din 21 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Municipiul Bucureşti a declarat recurs prin Primarul General solicitând casarea hotărârilor date în cauză şi respingerea cererii reclamantei.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul recurent a susţinut că în cauză nu s-a împlinit termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, deoarece acesta începe să curgă de la data depunerii actelor doveditoare cu condiţia, prevăzută de HG nr. 498/2003 pct. 28.1, existenţei unei declaraţii exprese din partea persoanei îndreptăţite din care să rezulte că nu mai are alte dovezi de administrat.
Recursul nu este întemeiat.
Ca stare de fapt rezultată din examinarea probelor administrate, necontestată şi necenzurabilă pe calea recursului, instanţele au stabilit că, odată cu notificarea, reclamanta a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi cele care atestă calitatea sa de moştenitoare a foştilor proprietari M.G. şi M.F.
Pe deplin corect instanţele au statuat că reclamanta s-a conformat dispoziţiilor art. 22 din forma de la acea vreme a Legii nr. 10/2001, că, potrivit art. 23 alin. (1) din aceeaşi lege, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, concomitentă cu data depunerii actelor doveditoare prevăzută de art. 22, unitatea deţinătoare, anume Primăria municipiului Bucureşti, avea obligaţia să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra cererii obiect al notificării şi că obligaţia nu a fost îndeplinită.
Este adevărat că Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, în prezent abrogate, au prevăzut la pct. 28.1. anumite cazuri de prorogare a obligaţiei de a soluţiona notificarea, instituind în sarcina autorului notificării obligaţia de a declara expres că nu mai are alte dovezi de administrat.
Asemenea cazuri de prorogare adaugă la lege, tinzând a modifica esenţial conţinutul art. 22 din forma iniţială a Legii nr. 10/2001, adică al actului normativ de rang superior pe care trebuie să-l aplice, contravenind astfel normelor constituţionale potrivit cu care normele guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, precum şi alin. (3) din Legea nr. 24/2000 republicată conform căruia actele normative date în executarea legii se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Ca urmare, prevederile actului normativ de rang inferior invocate în sprijinul prezentului recurs nu îl susţin în sensul cerut, iar instanţele au aplicat corect această lege.
În consecinţă, recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Căzând astfel în pretenţii, recurentul va fi obligat, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată făcute de partea intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 450 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pârâtul Municipiul Bucureşti să plătească reclamantei T.A.E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 816/2008. Civil → |
|---|
