ICCJ. Decizia nr. 909/2008. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 909
Dosar nr. 1901/100/2008
Şedinţa publică din 2 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Maramureş, la 29 mai 2008, reclamanta Direcţia Generală de paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului pârâtei M.V.D. la liberă circulaţie în Elveţia pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În cuprinsul cererii s-a arătat că, la data de 22 aprilie 2008, pârâta a fost returnată din Elveţia, în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 703 din 3 iunie 2008, a respins cererea formulată de reclamantă cu motivarea că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 192/A din 21 iulie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 703 din 3 iunie 2008 a Tribunalului Maramureş. In cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele din sentinţa primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 192/A din 21 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte susţinând că, în baza art. 38 din Legea nr. 248/2005, instanţa trebuia să dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Elveţia.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental de liberă circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă că, pârâta a fost returnată, la data de 22 aprilie 2008, din Elveţia, în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România. În Elveţia pârâta a stat aproximativ zece zile, nu a fost sancţionată sau judecată pentru comiterea unei fapte antisociale, iar motivul re turnării a fost acela că a lucrat, fără forme legale, în bucătăria unui restaurant.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâta, prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau urma să o desfăşoare în străinătate, a adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin comportamentul individual, a reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel a aplicat corect prevederile legii atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului pârâtei la liberă circulaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 192 A din 21 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 834/2008. Civil → |
|---|
