ICCJ. Decizia nr. 131/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 131/2008
Dosar nr. 22/33/200.
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 28 decembrie 1999, reclamantul S.P.C. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a titlului şi a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca nr. 1456 sub A+l, nr. top. 218, I, anularea Deciziunii nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al fostului Sfat Popular al oraşului Cluj şi a încheierii de C.F. nr. 6113/1959, restabilirea situaţiei anterioare de Carte Funciară.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a fost nelegal naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
La 5 ianuarie 2000 R.V. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat să se constate că este unica moştenitoare a lui R.T. cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca nr. 1456, nr. top. 218, în cotă de 2/3 de sub B5, intabulat greşit cu titlu de naţionalizare sub B8, să se constate nulitatea Deciziei nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al fostului Sfat Popular al oraşului Cluj şi să se dispună radierea din C.F. a dreptului de proprietate al Statului Român, intabulând dreptul său de proprietate.
În motivarea cererii de intervenţie s-a arătat că soţul intervenientei este fiul proprietarilor din C.F. 1456 înscrişi sub B 1-2. Autorii soţului său erau meseriaşi şi nu se încadrau în prevederile Decretului nr. 92/1950.
La 14 februarie 2000 a depus cerere de intervenţie principală SC U.C.C. SRL care a solicitat, în contradictoriu cu S.P.C., R.V., R.A. şi B.M., respingerea cererii principale.
În motivarea cererii de intervenţie s-a arătat că imobilul situat în Cluj-Napoca, a fost împărţit în trei imobile iar două dintre acestea au fost transcrise în C.F. nr. 132710 Cluj şi, respectiv în C.F. nr. 132712 Cluj. Imobilul înscris în C.F. nr. 132712 Cluj, A+l, nr. top. 218/2 este proprietatea societăţii interveniente, aceasta înaintând acţiune de rectificare de carte funciară. Fostul imobil înscris în C.F. nr. 1456, A+l, nr. top. 218 1, corpul II, nu mai există, fiind complet demolat, pe locul acestuia A.C. SA ridicând o construcţie pe care a cumpărat-o ulterior intervenienta.
La 23 martie 2000 s-a renunţat la judecarea acestei cereri de intervenţie iar la 5 iunie 2000 s-a luat act de renunţare.
La termenul din 27 martie 2000 s-a dispus conexarea cu dosarul 1363/2000 al Tribunalului Cluj în care era înregistrată cererea reconvenţională formulată de R.A. şi B.M. împotriva reclamantei R.V.
Prin sentinţa civilă nr. 340 din 5 iunie 2000 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins atât acţiunea principală cât şi acţiunea conexă, cererea reconvenţională, cererea de intervenţie şi s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de intervenţie depusă de SC U.C.C. SRL.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că la baza intabulării proprietăţii statului asupra imobilului în litigiu s-a avut în vedere Decizia nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al oraşului Cluj prin care se arată că preluarea s-a făcut de la foştii proprietari tabulari ai imobilului R.I., R.T. şi I.R.
Trecerea imobilului în proprietatea statului a intervenit în baza unui titlu legal la data preluării, respectiv Decretul nr. 92/1950. Din declaraţiile de impunere de venituri şi contractele de închiriere rezultă că imobilul depăşea cu mult nevoile locative ale familiei.
Apelurile declarate de reclamantul S.P.C. şi intervenienta R.V. au fost admise prin Decizia civilă nr. 173 A din 31 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie. Sentinţa a fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă în parte acţiunea reclamantului şi cererea de intervenţie a lui R.V. şi s-a constatat nulitatea absolută a titlului Statului Român şi a înscrierii de sub B8 a C.F. 1456 Cluj, nr. top. 218 cu titlu de naţionalizare a imobilului în baza încheierii de C.F. 6113/1959 privind imobilul din Cluj-Napoca. A fost respins apelul declarat de B.M. şi R.A. împotriva aceleiaşi sentinţe şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că după promovarea acţiunii care formează obiectul acestui dosar, reclamantul împreună cu succesoarele lui R.V. au promovat o acţiune separată în temeiul Legii nr. 10/2001 iar prin hotărâre irevocabilă li s-a restituit în natură parte din imobil, respectiv parcela de teren în suprafaţă de 93 mp cu nr. top 218/3 din C.F. 1456 Cluj-Napoca şi a apartamentelor 3 şi 4 din imobil. Au fost respinse cererile de restituire în natură a apartamentelor nr. 1 şi 2, pentru apartamentul nr. 1 Primarul municipiului Cluj-Napoca fiind obligat să facă reclamanţilor ofertă de restituire în echivalent.
Apelanţii optând şi obţinând restabilirea drepturilor lor asupra imobilului ce face obiectul litigiului, pe calea legii speciale, este fără obiect petitul acţiunii de restabilire a situaţiei de C.F. anterioară.
Toţi coproprietarii imobilului erau exceptaţi de la naţionalizare pentru că R.I. era muncitoare casnică şi nu exploatator de locuinţe, iar copiii acesteia nu au fost trecuţi în anexa la decret.
Decizia nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 nu putea suplini sau completa în 1959 actul de naţionalizare şi anexele la decret, astfel că actul administrativ fiind emis cu încălcarea competenţei în materie, naţionalizarea a operat nelegal atât cu privire la lucru cât şi cu privire la persoane.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S.P.C. şi moştenitoarele intervenientei R.V., F.M.A. şi F.O.C.
Criticile, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., au vizat următoarele aspecte:
Imobilul în litigiu nu a fost naţionalizat şi nu putea fi înstrăinat de către stat, nu putea fi parcelat ci trebuia să fie restituit în natură reclamanţilor.
Din anul 1998 şi anterior, Statul Român şi organele locale judeţene, la fel L.V. şi soţia sa M., nu puteau cumpăra în baza Legii nr. 112/1995, SC U.C.C. SRL, A.C. etc. Nu se putea construi sau modifica fără autorizaţie conform Decretului nr. 144/1958 şi Legii nr. 50/1991 şi nici partaja imobilul care nu era naţionalizat.
La 10 ianuarie 2007 recurenţii şi-au completat şi dezvoltat motivele de recurs, anexând o serie de înscrisuri, în copie. De asemenea, la 24 aprilie 2007 au fost făcute precizări.
Faţă de dispoziţiile art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., conform cu care recursul se motivează prin chiar cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs iar termenul pentru motivare se socoteşte de la comunicarea hotărârii - care, în speţă, a avut loc la 20 iulie 2006 , Înalta Curte a analizat legalitatea hotărârii atacate numai în raport de criticile formulate prin cererea de recurs. Deşi recursul a fost motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., criticile formulate au făcut posibilă încadrarea lor doar în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa reţinând următoarele:
Prin Decizia recurată s-a constatat nulitatea absolută a titlului Statului Român şi a înscrierii de sub B8 a C.F. 1456 Cluj, nr. top. 218 cu titlu de naţionalizare a imobilului în baza încheierii de C.F. 6113/1959 privind imobilul din Cluj-Napoca,
În considerente a fost motivată această soluţie, precum şi menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei, prin neîntrunirea în persoana celor de la care a fost naţionalizat imobilul a cerinţelor Decretului nr. 92/1950, şi pe existenţa unor hotărâri irevocabile pronunţate în sistemul Legii nr. 10/2001.
Astfel, în litigiul soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 6689 din 13 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950 şi a fost dezmembrat în trei parcele. Pe parcela cu nr. 218/1 există o casă veche cu patru apartamente, numai apartamentele 3 şi 4 putând fi restituite în natură foştilor proprietari. Cât priveşte apartamentul nr. 1, s-a reţinut că nu s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu foştii chiriaşi, iar în privinţa apartamentului nr. 2 s-a reţinut că acesta a fost dobândit de Direcţia Regională de Poştă Cluj în temeiul HG nr. 451/1996.
Având în vedere puterea lucrului judecat a hotărârilor prin care s-a analizat posibilitatea restituirii în natură a imobilului, în temeiul legii speciale de reparaţie, instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală iar în recurs nu mai poate fi reiterată şi analizată problema restituirii în natură ori a nelegalităţii vânzării unor corpuri din imobil. Drept urmare, criticile privitoare la faptul că în mod greşit imobilul nu a fost restituit în natură nu sunt întemeiate, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientele F.M.A. şi F.O.C. şi reclamantul S.P.C. împotriva deciziei civile nr. 173 A din 31 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1111/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 909/2008. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
