ICCJ. Decizia nr. 153/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Dosar nr. 2692/2010
Dosar nr. 399/109/2009
Şedinţa publică din 3 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26 ianuarie 2009, M.C.D. şi M.S.M. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Piteşti repunerea în termenul de contestare a dispoziţiei nr. 7010 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 şi să se constate că sunt moştenitoarele autoarei L.V.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 către Primăria Municipiului Piteşti la data de 2 mai 2001, iar prin dispoziţia nr. 7010/2007, s-a respins cererea petentelor prin care solicitau restituirea în natură sau echivalent a imobilului compus din teren şi construcţii, cu motivarea că acestea nu au făcut dovada calităţii de moştenitori după L.V., proprietara imobilului notificat.
Au mai susţinut reclamantele că întrucât mama lor decedase în urmă cu 10 luni au fost în imposibilitate să procure actele de stare civilă, cu care să dovedească filiaţia faţă de L.V., acte pe care le-au procurat abia la data de 15 ianuarie 2009.
S-a mai susţinut că autoarea L.V. figurează în foaia matricolă pe anii 1955-1957 la rolul fiscal cu 1.500 mp teren şi clădiri.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 81 din 27 aprilie 2009 a respins cererea de repunere în termenul de contestare a dispoziţiei nr. 7010/2007, formulată de petente, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dispoziţia nr. 7010 le-a fost comunicată petentelor la data de 14 decembrie 2007, după ce Primăria Municipiului Piteşti le solicitase în mai multe rânduri să depună acte cu care să-şi dovedească dreptul de proprietate şi filiaţia după autoarea L.V.
S-a reţinut că împrejurarea că reclamantele nu au putut procura actele de stare civilă, nu poate fi apreciată de instanţă ca o cauză temeinic justificată, în sensul art. 19 din Decretul nr. 167/1958, pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit pentru a se dispune judecarea sau rezolvarea acţiunii.
În plus, s-a apreciat că întrucât rezultă din certificatul de căsătorie al mamei reclamantelor că aceasta a fost fiica defunctei L.V., iar actul a fost în posesia reclamantelor, cauza temeinic justificată în sensul legii nu a fost dovedită.
Pe de altă parte, s-a mai avut în vedere că termenul de formulare a contestaţiei este unul de decădere şi nu de prescripţie, astfel că cererea de repunere în termenul de formulare al contestaţiei este şi inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal reclamantele, apel pe care însă nu l-au motivat.
Potrivit dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel s-a pronunţat în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.
Prin Decizia nr. 153A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantelor.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantele au formulat calea de atac a recursului.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
În şedinţa publică din 3 mai 2010 instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În prezenta cauză recurentele nu s-au conformat obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanţei să realizeze în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit art. 302/1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentele prezintă succesiunea evenimentelor, situaţia de fapt din speţă şi nemulţumirile acestora într-o manieră confuză, solicitând admiterea recursului.
Cererea de recurs conţine însă numai simple afirmaţii fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greşeli pe care le conţine hotărârea recurată şi fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Întrucât recurentele nu s-au conformat exigenţelor cerute de art. 303 alin. (2) C. proc. civ., neindicând în cererea sa niciunul din motivele de casare şi de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu au formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal susmenţionat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantele M.C.G. şi M.S.M. împotriva deciziei nr. 153A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5515/2009. Civil. Daune morale. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 310/2009. Civil → |
|---|
