ICCJ. Decizia nr. 2014/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2014
Dosar nr. 1510/117/200.
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 513 din 5 iulie 2007 Tribunalul Cluj a respins cererea formulată de reclamanţii C.S. şi A.S. în contradictoriu cu pârâţi Primarul Municipiului Cluj Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, acesta din urmă neavând calitate procesuală pasivă.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că în conformitate cu sentinţa civilă nr. 46/2006 a Tribunalului Cluj, Primarul Municipiului Cluj Napoca a emis dispoziţia nr. 4210/2007 prin care a propus acordarea despăgubirilor, către reclamanţi, în valoare de 2.109.360.000 lei pentru cota de ½ din terenul de 1000 mp situat în Cluj Napoca.
Prin prezenta cauză a fost contestată dispoziţia nr. 4210/2007, reclamanţii solicitând acordarea unui alt teren în schimb.
Din probele administrate în cauză a rezultat că municipiul Cluj Napoca nu dispune de imobile, bunuri sau alte servicii care să poată fi oferite în compensare, iar terenul extravilan pretins de reclamanţi în schimbul celui revendicat, nu este cuprins în lista prevăzută de art. 1 alin. (5) din Legea 10/2001 şi constituie rezervă pentru aplicarea legii fondului funciar.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii solicitând acordarea terenului în schimb, precizând că este irelevanta necuprinderea lui în lista prevăzută de art. 1 alin. (5) din Legea 10/2001. De asemenea, dispoziţia contestată este nulă, nefiind emisă în termen de 60 de zile.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 429 A din 19 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat reţinând că dispoziţia nr. 4210/2007 a fost emisă în conformitate cu dispozitivul sentinţei civile nr. 46/2006 a Tribunalului Cluj, iar nerespectarea termenului de 60 de zile pentru emiterea dispoziţiei nu este de natură să atragă sancţiunea nulităţii.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii reiterând motivele de apel, respectiv acordarea terenului în schimb, precizând că prin notificare au optat pentru teren la schimb sau despăgubiri şi nulitatea dispoziţiei care nu a fost emisă în termen de 60 de zile. Recurenţii nu au indicat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticii formulate face posibilă încadrarea acesteia în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Legea 10/2001 prevede mai multe forme de măsuri reparatorii de care pot beneficia persoanele îndreptăţite, respectiv restituirea în natură, compensarea cu alte bunuri sau servicii, plata de despăgubiri.
În cauză, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă s-a stabilit că reclamanţii sunt îndrituiţi la acordarea despăgubirilor în cuantum de 2.109.360.000 lei pentru cota de 1/2 din din terenul de 1000 mp situat în Cluj Napoca. Ca atare, s-a stabilit cu putere de lucru judecat forma măsurilor reparatorii la care au dreptul reclamanţii. In aceste condiţii, este inadmisibil ca printr-un proces ulterior să se rediscute forma măsurilor reparatorii care s-a stabilit în primul proces.
Emiterea dispoziţiei peste termenul de 60 de zile dispus prin sentinţa nr. civilă nr. 46/2006 a Tribunalului Cluj nu conduce la anularea acesteia, ci, eventual la posibilitatea de a solicita actualizarea sumei stabilite drept despăgubiri.
În situaţia în care neemiterea în termen a dispoziţiei ar fi adus vreun prejudiciu recurenţilor reclamanţi, aceştia pot solicita acordarea de despăgubiri, cu condiţia de a proba prejudiciul, întinderea lui şi raportul de cauzalitate existent între neemiterea actului în termen şi prejudiciu.
Faţă de considerentele arătate recursul nu este fondat şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.S. şi A.S. împotriva deciziei nr. 429 A din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 21/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 12/2009. Civil → |
|---|
