ICCJ. Decizia nr. 5501/2009. Civil

Comentarii

0

I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5501 din 13 mai 2009

Prin dispoziţia nr. 2 din 21 noiembrie 2005 emisă de către SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc a fost respinsă notificarea formulată de către B.M. pentru restituirea suprafeţei de 1.109 mp teren, situată în Câmpulung Moldovenesc, cu motivarea că terenul face parte din patrimoniul SC T.C. SA, fiind inclus în suprafaţa de 4.421 mp teren menţionat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de către Ministerul Transporturilor la 12 ianuarie 1994, astfel că solicitantul este îndreptăţit doar la despăgubiri.

Această decizie a fost contestată de către reclamantul B.M. la Tribunalul Suceava, susţinându-se că terenul în litigiu a fost expropriat prin decizia nr. 20 din 1976 a fostului Consiliu Popular Judeţean Suceava, fără titlu, iar în prezent este deţinut de SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc.

Prin sentinţa civilă nr. 309 din 23 februarie 2006, Tribunalul Suceava respins ca nefondată acţiunea reclamantului, iar prin decizia civilă nr. 236 din 17 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamant, (continuat de moştenitorii acestuia), a desfiinţat sentinţa civilă şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru introducerea în cauză şi citarea SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc.

La rejudecare, instanţa de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc, care a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, modificată, iar măsurile reparatorii în echivalent pot fi propuse de instituţia care a efectuat privatizarea. În raport de art. 60 C. proc. civ. a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S., solicitând ca, în condiţiile în care se va constata că reclamanţii sunt îndreptăţiţi măsuri reparatori prin echivalent, să fie obligată chemata în garanţie să emită ofertă de restituire prin echivalent.

Prin sentinţa civilă nr. 1502 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Suceava a admis acţiunea, a desfiinţat dispoziţia nr. 2 din 21 noiembrie 2005 emisă de către SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc, a admis cererea de chemare garanţie şi a obligat A.V.A.S. Bucureşti să facă reclamanţilor o ofertă restituire prin echivalent în limita valorii de circulaţie a terenului în suprafaţă de 1.109 mp (de 204 lei/mp).

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, deoarece B.I. şi M. figurau cu debite la bugetul statului, în sumă de 6.215,90 lei impozite şi taxe, în foia de sarcini a C.F. nr. 480 s-a intabulat inscripţia ipotecară pentru recuperarea acestei sume, iar prin decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1976 s-a dispus transmiterea din administrarea Consiliului Popular Cîmpulung Moldovenesc în administrarea I.T.A. Suceava, a suprafeţei de 3.730 mp teren, în vedere construirii unei autogări.

S-a reţinut, din probatoriul administrat în cauză, că din p.f. nr. 1901/ din C.F. 400 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc, în suprafaţă de 1.368 mp teren, ce a aparţinut autorilor reclamanţilor, s-a desprins p.f. 1901/12, în suprafaţă de 1.109 mp teren, evidenţiată în patrimoniul pârâtei ( parte din suprafaţa totală înscrisă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO 9 nr. 0240 din 12 ianuarie 1994).

Reţinând că, potrivit certificatului constatator nr. 15359/2007 emis de Oficiul Registrului Comerţului şi a contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. SV 31 din 5 aprilie 1999, intimata a fost privatizată integral anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar prin sentinţa civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra p.f. 1901/12 în favoarea SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc, prima instanţă a stabilit că devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la despăgubiri.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B.M., B.A., B.M.L. şi M.M.I., precum şi chemata în garanţie A.V.A.S Bucureşti.

- În motivarea apelului, reclamanţii au susţinut că în mod greşit le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului, câtă vreme au invocat dispoz. art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 (pretinzând că terenul a intrat în proprietatea statului fără titlu) şi de asemenea, s-a arătat că deşi există certificat de atestare a dreptului de proprietate, acesta nu reprezintă un impediment pentru restituirea în natură, nefiind incidente dispoz. art. 27 din Legea nr. 10/2001, datorită preluării fără titlu a imobilului.

- A.V.A.S. Bucureşti a susţinut că este inadmisibilă chemarea sa în garanţie faţă de dispoziţiile art. 60 C. proc. civ., deoarece societatea pârâtă nu a căzut în pretenţii şi totodată, obligarea sa de a face reclamanţilor o ofertă de restituire prin echivalent în limita valorii de circulaţie a terenului este nelegală, fiind încălcate dispoz. art. 13 alin. (1) din Cap. III al Legii nr. 247/2005.

- SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc Muscel a formulat cerere de aderare la apel, solicitând schimbarea parţială a sentinţei, în sensul respingerii solicitării de anulare a dispoziţiei, care este una legală, având în vedere şi faptul că, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, obligaţia de a face ofertă de restituire în echivalent nu incumbă societăţii. Prin decizia nr. 46 din 1 aprilie 2008 Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanţi şi cererea de aderare la apel, ca nefondate. A admis apelul declarat de chemata în garanţie A.V.A.S. şi în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat A.V.A.S. să facă ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor în condiţiile legii speciale pentru terenul în suprafaţă de 1109 mp.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu este evidenţiat în patrimoniul SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc (conform certificatului de atestare Seria MO 9 nr. 0240/1994, iar această societate a fost integral privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform certificatului constatator emis de O.R.C. Suceava). SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc a fost sesizată cu notificarea reclamanţilor după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, astfel că reclamanţii nu pot beneficia decât de măsurile reparatorii (despăgubiri) prevăzute de art. 29 din actuala reglementare, text care nu mai face nicio distincţie între preluările cu titlu şi cele fără titlu.

Pe de altă parte, s-a constatat că s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra modalităţii preluării imobilului în litigiu la stat, respectiv cu titlu valabil, prin sentinţa civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, irevocabilă prin decizia civilă nr. 44/2005 a Curţii de Apel Suceava.

Astfel, în hotărârea menţionată s-a reţinut că suprafaţa de 1.109 mp teren( în litigiu) a fost preluată cu titlu, în temeiul art. 31 pct. II lit. d) din Decretul nr. 221/1960, pentru recuperarea unui debit restant de 6.125,90 lei, provenind din impozite şi taxe, pentru asigurarea căruia se înscrisese anterior în cartea funciară o inscripţie ipotecară.

Deşi reclamanţii, invocând dispoziţiile art. 47 şi art. 52 din Legea nr. 10/2001, au susţinut că aspectele reţinute în sentinţa menţionată privind preluarea imobilului cu titlu valabil nu ar avea autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta cauză, criticile lor au fost apreciate neîntemeiate deoarece faptul că art. 47 din actul normativ menţionat recunoaşte persoanelor îndreptăţite dreptul de a solicita restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, indiferent de natura soluţiilor pronunţate în dosarele de revendicare, nu echivalează cu înlăturarea tuturor efectelor unor asemenea hotărâri, mai ales în ipoteza în care ele statuează asupra modului de preluare în proprietatea statului a imobilelor revendicate. Aceasta întrucât Legea nr. 10/2001 nu poate servi ca temei juridic nou pentru formularea unei noi cereri de restituire în natură a aceluiaşi imobil, deoarece ar însemna lipsirea celeilalte părţi de un drept câştigat în urma unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

În consecinţă, cum în cadrul acţiunii în revendicare, reclamanţii din prezenta cauză şi-au întemeiat pretenţiile tot pe faptul juridic al pretinsei preluări fără titlu, argumentat pe aceleaşi considerente ca în prezenta cauză, s-a conchis că hotărârea judecătorească pronunţată în cauza menţionată, prin care au fost examinate pe fond şi înlăturate ca neîntemeiate susţinerile privind lipsa titlului valabil de preluare, se impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză în ceea ce priveşte valabilitatea titlului prin care terenul a fost preluat la stat.

Referitor la apărările reclamanţilor privind achitarea debitului pentru care s-a înscris ipoteca asupra imobilului în discuţie, prin decizia civilă nr. 44/2005 a Curţii de Apel Suceava s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că nu a fost dovedită achitarea acestei sume în condiţiile în care antecesorul reclamanţilor avea şi alte debite ce au fost restituite ulterior. co.

Criticile referitoare la nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc au fost înlăturate deoarece pornesc de la premisa eronată a preluării imobilului fără titlu, premisă infirmată de sentinţa civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi de decizia civilă nr. 44/2005 a Curţii de Apel Suceava.

Cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC T.C. SA a fost găsită neîntemeiată, deoarece prin admiterea cererii de chemare în garanţie înseamnă că prima instanţă a stabilit implicit că societatea datorează obligaţia de restituire, dar şi că această obligaţie este garantată de A.V.A.S.

Cu referire la apelul declarat de chemata în garanţie A.V.A.S., s-a constatat nefondată critica referitoare la lipsa de incidenţă a dispoz. art. 60 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut că pentru terenul evidenţiat în patrimoniul societăţii, reclamanţii au dreptul la despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit art. 29 alin. (3) măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituţia publică implicată în privatizare.

A fost găsită însă întemeiată, critica vizând stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanţa de fond, întrucât procedura de evaluare a măsurilor reparatorii în echivalent este cea reglementată de art. 13-14, art. 16 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi pe acest aspect soluţia tribunalului a fost schimbată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A.V.A.S. şi reclamanţii.

1. A.V.A.S. a formulat critici cu referire la dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că cererea de chemare în garanţie nu putea fi primită faţă de prevederile art. 60 C. proc. civ., nefiind întrunite cerinţele art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru a putea funcţiona obligaţia de garanţie şi pe de altă parte, faţă de noile reglementări aduse prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. oricum nu mai are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a propune acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale.

2. Reclamanţii au criticat decizia sub următoarele aspecte:

Instanţa a rezolvat greşit posibilitatea restituirii în natură a terenului de 1109 mp, având în vedere dispoz. art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în situaţia imobilelor evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale la care statul era asociat sau acţionar majoritar, restituirea se face în natură (art. 21), reparaţia prin echivalent fiind excepţia (reglementată de art. 29).

Incidenţa regulii sau a excepţiei implică analiza regimului juridic al S.T.C. SA Câmpulung Moldovenesc şi, cu toate că s-a pretins că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea pârâtă ar fi fost integral privatizată, la dosar nu există dovada în acest sens, astfel încât deveneau aplicabile dispoz. art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Chiar presupunând că societatea are regimul juridic vizat de art. 29 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului tot era posibilă, având în vedere art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO, cu jurisprudenţa aferentă a instanţei europene.

Deşi textul art. 29 a fost declarat constituţional, ca urmare a controlului de constituţionalitate declanşat, trebuie observat că numai prin restituirea în natură a bunului se realizează o reparaţie efectivă.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând recursurile deduse judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:

1) Recursul A.V.A.S. Bucureşti a fost exercitat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, reglementat de art. 301 C. proc. civ.

Aceasta, în condiţiile în care comunicarea deciziei instanţei de apel s-a realizat la 30 aprilie 2008 (fila 56, apel), iar cererea de recurs a fost transmisă prin poştă la 20 mai 2008, deşi ultima zi a termenului de exercitare a căii de atac, determinată conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., a fost 16 mai 2008.

În consecinţă, văzând dispoz. art. 301 C. proc. civ. cu referire la art. 103 alin. (1) C. proc. civ. (neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea), recursul va fi respins ca tardiv.

2. Recursul declarat de reclamanţi este nefondat.

Contrar susţinerii acestora, în cauză s-a făcut dovada că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea pârâtă era integral privatizată – parte (respectiv, 18,9%), prin programul privatizării în masă, conform Legii nr. 55/1995, iar restul de acţiuni (89,1%) a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. SV 31 din 5 aprilie 1999, încheiat între Fondul Proprietăţii de Stat şi SC S. SRL (înscrisurile doveditoare fiind depuse încă o dată în faza recursului, filele 28-40).

Ca atare, situaţiei juridice a societăţii îi erau incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, care vizează imobile aflate în patrimoniul altor persoane juridice (privatizate) decât cele reglementate la art. 21 (societăţi la care statul este asociat ori acţionar majoritar la data intrării în vigoare a legii).

Critica recurenţilor legată de faptul că art. 29, prin modificările aduse conform Legii nr. 247/2005, ar realiza o reparaţie discriminatorie, a rămas lipsită de suport, având în vedere că prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 (care modificase art. 27, devenit, ca urmare a republicării, art. 29).

În consecinţă, urmare a declarării neconstituţionalităţii textului modificator, s-a revenit la forma anterioară a art. 27 din Legea nr. 10/2001, care reglementează, în mod diferenţiat, acordarea măsurilor reparatorii, în natură sau prin echivalent, după cum preluarea bunului de către stat s-a făcut fără titlu ori cu titlu.

Or, sub acest aspect, al modalităţii preluării imobilului în patrimoniul statului, chestiunea a fost tranşată jurisdicţional anterior, în raporturile dintre părţi.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (irevocabilă prin decizia nr. 44/2005 a Curţii de Apel Suceava) s-a statuat că suprafaţa de 1109 mp teren (cea care face şi obiectul prezentului litigiu) a fost preluată cu titlu, în temeiul art. 31 pct. II lit. d) din Decretul nr. 221/1960, pentru recuperarea unui debit de 6.125,90 lei, provenind din impozite şi taxe, pentru asigurarea căruia se înscrisese anterior, în cartea funciară, o inscripţie ipotecară. De asemenea, prin aceeaşi hotărâre s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului, în favoarea SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc.

Aceste statuări ale instanţelor, intrate în putere de lucru judecat, se impun în prezentul proces, fără posibilitatea pentru reclamanţi de a pretinde şi de a face dovada contrară, având în vedere că în raporturile dintre părţi prezumţia de lucru judecat are valoare absolută [conform art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.].

În mod corect instanţa de apel a reţinut că efectele autorităţii de lucru judecat nu pot fi înlăturate prin aplicarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, pentru că aceasta ar însemna lipsirea celeilalte părţi de un drept câştigat (de altfel, ulterior Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizia nr. 1055 din 9 octombrie 2008, în sensul constatării neconstituţionalităţii prevederilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, considerat că retroactivează dacă se aplică situaţiilor litigioase rezolvate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile).

Separat însă acestor considerente, lipsirea de efectul autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti care statuase asupra preluării imobilului cu titlu, din perspectiva art. 47 nu era posibilă şi pentru lipsa de incidenţă a textului care viza hotărâri pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Susţinerea potrivit căreia restituirea în natură a bunului trebuia dispusă chiar în condiţiile aplicării art 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât numai astfel se respectă art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, este de asemenea nefondată.

Astfel cum s-a arătat, într-un litigiu anterior ce a purtat între părţi, a fost disputată chestiunea dreptului de proprietate asupra terenului şi tranşată în favoarea societăţii pârâte.

Ca atare, acesteia i-a fost confirmat irevocabil dreptul de proprietate asupra imobilului, în patrimoniul său aflându-se un bun în sensul Convenţiei, aşa încât lipsirea de acesta prin aplicarea procedurilor Legii nr. 10/2001, ar însemna încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 în ce o priveşte.

În acelaşi timp, recurenţii nu pot pretinde că au fost lipsiţi de reparaţie, în condiţiile în care aceasta le-a fost recunoscută şi acordată prin echivalent conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Mai mult, din considerentele hotărârilor anterioare, intrate în putere de lucru judecat rezultă că reparaţia pentru acelaşi teren s-a realizat, în parte, şi prin aplicarea Legii nr. 18/1991 (acordându-se o suprafaţă de teren de 600 mp reclamantei S.M.).

Potrivit considerentelor arătate, criticile de nelegalitate formulate au fost găsite neîntemeiate, recursul a fost respins în consecinţă.

← ICCJ. Decizia nr. 9597/2009. Civil		ICCJ. Decizia nr. 184/2009. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil: