ICCJ. Decizia nr. 184/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 184
Dosar nr. 6901/59/2009
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1929/PI din 20 iulie 2006, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de reclamanta K.M., în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Timişoara, Consiliul local al municipiului Timişoara şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în cartea funciară nr. 1227 Timişoara, la data de 6 iulie 1977, a fost înscris dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 644 mp în favoarea numitei A.E., cu titlu de moştenire. Aceasta a dobândit dreptul de proprietate şi asupra construcţiei, iar „la data de 1 noiembrie 1992, imobilul casă trece în favoarea numitei M.C. cu titlu de moştenire testamentară". Terenul aferent construcţiilor „a trecut în favoarea statului, potrivit dispoziţiilor legale din perioada respectivă".
A reţinut prima instanţă, că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită cu privire la construcţii, însă, cu privire la teren, cererea este neîntemeiată, deoarece terenul a trecut în proprietatea statului de la numita A.E.
Pentru construcţiile demolate s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi s-a dispus trimiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faţă de procedura legală stabilită de acest text, cererea privind reevaluarea despăgubirilor şi acordarea acestora la valoarea reală a imobilului nu este întemeiată.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 469 din 25 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta K.M., însuşit de moştenitorul ei legal K.V., împotriva acestei sentinţe, a schimbat sentinţa apelată, a admis acţiunea formulată de reclamantă, continuată de moştenitorul acesteia şi a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 47 din 5 ianuarie 2006, emisă de Primarul municipiului Timişoara, respectiv a punctului 1 al dispozitivului.
A fost obligată pârâta să restituire reclamantului în natură parcela de teren nr. top. 30674/1/1/b în suprafaţă de 600 mp, rezultată din dezmembrarea parcelei înscrisă iniţial în C.F. 70366 Timişoara, nr. top. 30674/1/1 de 7511 mp, conform expertizei efectuate în cauză de ing. A.C., să stabilească în favoarea aceluiaşi reclamant despăgubirile cuvenite pentru terenul în suprafaţă de 44 mp care nu poate fi restituit în natură şi să înainteze respectiva dispoziţie împreună cu întreaga documentaţie aferentă acesteia, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.
Instanţa de apel a reţinut că prin notificările nr. 212 din 13 iulie 2001 şi nr. 81 din 8 august 2001, K.M. a solicitat restituirea terenului în suprafaţă de 644 mp, situat în Timişoara, preluat de stat conform Legii nr. 58/1974. Reclamanta a solicitat şi despăgubiri pentru construcţiile expropriate după dobândirea lor prin testament, iar prin dispoziţia nr. 47/2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara au fost admise în parte pretenţiile reclamantei, fiind stabilite despăgubiri pentru construcţii.
La punctul 1 din decizie, contestat de reclamantă, s-a menţionat că se respinge solicitarea pentru restituirea terenului, deoarece preluarea lui conform Legii nr. 58/1974 nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
A reţinut instanţa de apel, că în testamentul întocmit de proprietara bunului s-a menţionat că aceasta nu avea moştenitori legali rezervatari şi, pentru că terenul a fost preluat direct din patrimoniul testatoarei, după intrarea în vigoarea a Legii nr. 10/2001 vocaţie la restituirea terenului ar fi avut aceasta.
A.E. nu era în viaţă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă reclamanta, în calitate de beneficiară a unui testament universal, are dreptul de a solicita şi obţine măsurile reparatorii prevăzute de această lege, conform art. 4 alin. (2), care conferă acest drept şi moştenitorilor legali sau testamentari.
Conform variantei finale a expertizei efectuate de ing. A.C., care se coroborează cu conţinutul avizului unic nr. 1361/2004 emis de Primăria Municipiului Timişoara, „porţiunea de teren de 600 mp cu nr. top. 30674/1/b, rezultată din dezmembrarea parcelei iniţiale cu nr. top. 30674/1/1 din C.F. 70366 Timişoara", este liberă de construcţii şi utilităţi şi poate fi restituită în natură.
Pentru terenul în suprafaţă de 44 mp care nu poate fi restituit în natură, pârâtul Primarul Municipiului Timişoara are obligaţia să stabilească despăgubiri şi să înainteze dispoziţia împreună cu întreaga documentaţie Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), prin D.G.F.P. Timiş, Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara.
Recurentul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că a fost admis apelul, deşi tribunalul a făcut o analiză temeinică a înscrisurilor depuse la dosar.
A susţinut recurentul, că dreptul de proprietate asupra terenului a fost înscris în favoarea numitei A.E. cu titlu de moştenire, iar în favoarea numitei K.M. a trecut cu titlu de moştenire testamentară numai casa. Terenul aferent construcţiilor a trecut în proprietatea statului, conform dispoziţiilor legale din acea perioadă.
Recurentul a mai arătat că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită numai pentru construcţii, iar privitor la pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor în mod corect prima instanţă a respins acţiunea pe considerentul că dispoziţia a fost emisă de Primarul municipiului Timişoara.
Recurenţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara, invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., au arătat că prin dispoziţia contestată au fost respinse cele două notificări, deoarece terenul în suprafaţă de 644 mp, situat în Timişoara, preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Au arătat recurenţii că, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor era posibilă numai prin moştenire legală, iar, în caz de înstrăinare, inclusiv prin testament, terenul trecea în proprietatea statului, devenind inalienabil şi imprescriptibil.
Notificatoarea K.M., în calitatea ei de moştenitoare testamentară, a dobândit dreptul numai asupra construcţiei. Dreptul acesteia asupra construcţiei a fost înscris în C.F. nr. 53549 Timişoara, pentru teren fiind înscris dreptul de proprietate al statului.
Prin Decretul nr. 354/1989 construcţia a fost preluată de stat prin expropriere, iar, conform art. 1.4 lit. C) din HG nr. 498/2003, preluările de terenuri făcute în baza Legii nr. 58/1974 nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, greşit instanţa de apel a reţinut că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Au mai susţinut recurenţii, că Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 „a prevăzut un termen în vederea depunerii cererii pentru dobândirea terenului trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, însă reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de această lege".
Analizând recursurile, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu sunt fondate.
Recurenţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara au invocat şi art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă nu au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Susţinerea recurentului Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) că reclamanta care a dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcţiei nu are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru terenul aferent construcţiei nu este întemeiată. De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile recurenţilor-pârâţi Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara că regimul juridic al terenului preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974 este stabilit de Legea nr. 18/1991, că reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
În raport de înscrisurile depuse la dosar, terenul care face obiectul notificării, aferent construcţiei dobândită de legatara K.M., a trecut în proprietatea statului la data de 5 august 1982, când a decedat fosta proprietară A.E.
Ulterior, prin Decretul de expropriere nr. 354/1989, a fost preluată de stat din proprietatea moştenitoarei testamentare, reclamanta K.M., şi construcţia dobândită de aceasta prin legat.
Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcţiei, pentru care este prevăzut dreptul de a obţine titlul de proprietate, însă, faţă de conţinutul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcţiei are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenţei construcţiei.
În acest sens, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 dispune „Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor".
În ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcţia proprietatea dobânditorului a fost preluată şi mai apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. C) din HG nr. 250/2007, regimul juridic al terenului rămâne supus incidenţei Legii nr. 10/2001 în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului sau a moştenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcţiei demolate nu mai are dreptul/vocaţia de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent construcţiei, în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, în prezenta cauză, construcţia fiind preluată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de către legatară (autoarea intimatului) şi demolată, terenul are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Intimatul K.V., moştenitor al reclamantei K.M., are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, deoarece autoarea sa a avut acest drept în calitate de moştenitoare testamentară a fostei proprietare A.E.
Faţă de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea proprietarului terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului (în speţă A.E.), însă art. 4 alin. (2) din lege dispune că de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, iar K.M. a avut, conform testamentului aflat la fila 23 din dosarul instanţei de apel, calitatea de moştenitoare testamentară a defunctei pentru întreaga avere mobilă şi imobilă.
Terenul făcând obiectul Legii nr. 10/2001, susţinerea recurenţilor Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara că reclamanta K.M. trebuia să formuleze cerere în baza Legii nr. 18/1991 nu este întemeiată.
În privinţa pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, prin sentinţa primei instanţe s-a reţinut că „acţiunea urmează a fi respinsă întrucât dispoziţia atacată a fost emisă de Primarul municipiului Timişoara", iar prin Decizia atacată acest pârât nu a fost obligat la executarea vreunei prestaţii.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de pârâţi vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), prin D.G.F.P. Timiş, Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 469 din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5501/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 99/2009. Civil → |
|---|
