ICCJ. Decizia nr. 5797/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5797/200.
Dosar nr. 10841/1/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
T.M. şi T.A. au contestat Decizia nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de I.C.D.V.V. Valea Călugărească prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 0,30 ha şi prin care nu s-a făcut nici o precizare referitoare la solicitarea de acordare de despăgubiri pentru construcţiile aflate pe acest teren din localitatea Valea Călugărească, judeţul Prahova confiscate în anul 1952 şi demolate ulterior începând cu anul 1955 aşa cum au fost descrise şi individualizate prin acţiune, imobile ce au constituit proprietatea autorului T.I. urmare unui act de partaj voluntar din 07 aprilie 1947.
Din oficiu, instanţa de fond a introdus în cauză Ministerul Finanţelor Publice, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională de Restituire a Dreptului de Proprietate în calitate de pârâţi.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 230 din 14 martie 2006 a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională de Restituire a Dreptului de Proprietate, a inadmisibilităţii şi respectiv prematurităţii contestaţiei.
S-a admis contestaţia precizată formulată de T.M. şi T.A. în contradictoriu cu toţi pârâţii.
S-a anulat Decizia nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de I.C.D.V.V. Valea Călugărească în sensul că s-a constatat dreptul reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 în calitate de moştenitori legali ai defuncţilor T.I. şi A.B.
S-a dispus restituirea în natură către contestatori de către pârâtul I.C.D.V.V. Valea Călugărească a imobilului situat în comuna Valea Călugărească, judeţul Prahova compus dintr-un teren de 3000 mp extravilan identificat potrivit schiţei de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică efectuat de ing. C.V.S. inclusiv completarea pct. 1, 2, 3, 4, 1.
A stabilit măsuri reparatorii în favoarea contestatorilor în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în comuna Valea Călugărească, judeţul Prahova imposibil de restituit în natură constând în 2 clădiri de locuit, crama, povarnă, magazie, 2 rezervoare de apă, în prezent demolate, în valoare totală de 2.289.400.000 lei Rol (228.940,000 Ron) cu titlu de despăgubiri, sumă ce urmează să fie achitată de către stat prin organele sale abilitate de Legea nr. 10/2001.
Instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei că autorul contestatorilor T.I. era coproprietar în indiviziune cu A.B. asupra imobilelor situate în comuna Valea Călugărească, compuse din 2 clădiri de locuit, povarnă, crama, magazia, 2 rezervoare de apă şi un teren în suprafaţă de 15,40 ha din care 3000 mp curte.
Preluarea imobilelor în discuţie s-a făcut în baza Decretului nr. 494/1956 prin intermediul Băncii de Stat pentru plata unor impozite, a unor datorii, în mod abuziv, deoarece foştii proprietari s-au aflat în imposibilitate de a-şi exercita dreptul la apărare.
În baza Legii nr. 18/1991 moştenitorilor defuncţilor T.I. şi A.B. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor de 8 ha şi respectiv 5 ha în baza sentinţei civile nr. 1357/2004 a Judecătoriei Ploieşti.
În temeiul Legii nr. 10/2001, în calitate de succesori ai persoanei îndreptăţite, contestatorii au dreptul la restituirea în natură a terenului intravilan care este liber, precum şi la plata despăgubirilor pentru construcţiile demolate reprezentând contravaloarea de piaţă a acestora la data notificării.
Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor nominalizaţi de reclamante, a inadmisibilităţii şi a prematurităţii contestaţiei acestea au fost respinse întrucât există identitate între persoana pârâţilor şi cei despre care se pretinde a fi obligaţi în raportul juridic dedus judecăţii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 397 din 20 noiembrie 2006 a admis apelurile declarate de pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanţelor Publice şi I.C.D.V.V. împotriva sentinţei nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secţia civilă pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Finanţelor Publice, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi A.N.R.P. şi a respins contestaţia în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâta I.C.D.V.V. Valea Călugărească în ceea ce priveşte anularea deciziei nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de aceasta.
A menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea excepţiilor prematurităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei invocate de intimaţi.
În considerentele deciziei s-a reţinut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată calitatea procesuală pasivă în cauză aparţine unităţii deţinătoare a imobilelor în litigiu, în speţă I.C.D.V.V.
Pe de altă parte, cererea de acordare de despăgubiri pentru construcţia demolată se soluţionează conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată de către primarul unităţii administrativ-teritoriale în a cărui rază se află imobilul.
Din această perspectivă cele trei pârâte-apelante introduse în cauză din oficiu nefiind în situaţiile prevăzute de textele legale evocate şi având alte atribuţii fixate de Legea nr. 10/2001, nu aveau calitate procesuală pasivă cu atât mai mult cu cât obiectul pricinii 1-a constituit anularea deciziei nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de I.C.D.V.V. Valea Călugărească.
Referitor la terenul solicitat prin notificare, instanţa de apel a învederat că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, acesta este situat în extravilanul localităţii Valea Călugărească fiind aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, motiv pentru care s-a respins cererea de restituire în natură.
Tot astfel, potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată competenţa de soluţionare a notificării privind capătul de cerere vizând despăgubirile pentru construcţiile demolate revenea primarului din raza teritorială în care se aflau amplasate acestea, respectiv al localităţii Valea Călugărească.
Întrucât contestatorii nu au înţeles să se judece şi cu primarul comunei Valea Călugărească, pentru menţionatul capăt de cerere I.C.D.V.V. Valea Călugărească nu avea calitate procesuală pasivă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6026 din 21 noiembrie 2007 a admis recursul declarat de reclamanţii T.A., T.V. şi T.E. ultimii doi în calitate de succesori ai reclamantului T.M. decedat pe parcursul derulării judecăţii în apel, împotriva deciziei nr. 397 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
A casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâţii A.V.A.S., A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanţelor Publice şi I.C.D.V.V. Valea Călugărească.
Instanţa de casare a constatat că în cauză nu a fost lămurită pe deplin situaţia de fapt, respectiv dacă terenul în litigiu era situat în extra sau intravilanul localităţii Valea Călugărească şi dacă această suprafaţă de teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
După lămurirea acestor aspecte vizând imobilul în litigiu, instanţa de trimitere urma a proceda la verificarea incidenţei Legii nr. 10/2001 asupra acestuia şi la identificarea construcţiilor în prezent demolate pentru care reclamanţii au solicitat măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti. De asemenea urmau a fi analizate şi celelalte critici formulate de recurenţi.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 257 din 10 noiembrie 2008 a admis apelurile declarate de intimaţii A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Economiei şi Finanţelor, I.C.D.V.V. Valea Călugărească împotriva sentinţei nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secţia civilă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de intimaţii Ministerul Economiei şi Finanţelor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi A.N.R.P.
A respins contestaţia în contradictoriu cu menţionaţii apelanţi-pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul I.C.D.V.V. Valea Călugărească, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată şi 1-a respins ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins ca neîntemeiată contestaţia formulată în contradictoriu cu intimatul I.C.D.V.V. Valea Călugărească, în ceea ce priveşte anularea deciziei nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de acesta.
A menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea excepţiilor prematurităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei.
Instanţa de apel a reţinut că expertiza efectuată după casare a stabilit că terenul a cărui restituire a fost solicitată era situat în extravilanul localităţii şi prin urmare în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Referitor la acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate aceeaşi instanţă a invocat dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată potrivit cărora în situaţia dată notificarea se soluţionează prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul şi din această perspectivă competenţa revenea primarului comunei Valea Călugărească ce însă nu figura ca parte în litigiu. Pe cale de consecinţă, referitor la acest capăt de cerere I.C.D.V.V. Valea Călugărească nu avea calitate procesuală pasivă.
În contra menţionatei decizii au declarat recurs T.A., T.V. şi T.E. susţinând în esenţă că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 atunci când le-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcţiile demolate aflate pe terenul în suprafaţă de 0,30 ha situat în comuna Valea Călugărească.
În acest sens recurenţii au învederat că iniţial, notificarea a fost adresată Primăriei comunei Valea Călugărească care însă, a transmis-o împreună cu toate înscrisurile doveditoare, unităţii deţinătoare a terenului, respectiv I.C.D.V.V. Valea Călugărească, iar aceasta din urmă a emis Decizia nr. 22/2005 ce a format obiectul contestaţiei.
Din această perspectivă motivarea instanţei de apel potrivit căreia reclamanţii trebuiau să cheme în judecată şi pe primarul comunei Valea Călugărească în ceea ce priveşte despăgubirile pentru construcţiile demolate nu putea fi primită câtă vreme aceştia au contestat Decizia emisă de unitatea deţinătoare a terenului iar aceasta 1-a preluat împreună cu construcţiile edificate pe el. I.C.D.V.V. Valea Călugărească a folosit respectivele construcţii iar ulterior, înainte de anul 1989 le-a demolat.
Având în vedere statutul special al unităţii deţinătoare, instanţa de fond a stabilit doar generic dreptul recurenţilor-contestatori la măsuri reparatorii şi având în vedere modificările intervenite în baza Legii nr. 247/2005 a fost fixat şi cuantumul despăgubirilor la valoarea totală de 2.289.400.000 Rol.
Pe de altă parte primarul comunei Valea Călugărească nu putea avea calitatea de intimat cât timp a transmis notificarea la I.C.D.V.V. Valea Călugărească şi nu exista o decizie a sa pe care recurenţii să o conteste şi nici o notificare ce trebuia să fie soluţionată de primar.
Cu alte cuvinte, atâta timp cât calitatea de unitate deţinătoare a imobilului - teren şi construcţii - a avut-o I.C.D.V.V. Valea Călugărească, aceasta urma să se pronunţe şi cu privire la despăgubirile solicitate de recurenţi.
În fine, instanţa de trimitere nu a respectat îndrumările instanţei de casare în sensul de a analiza şi celelalte critici formulate de recurenţi în primul ciclu procesual şi care de fapt au fost restrânse la un singur motiv de recurs, acelaşi cu cel din prezenta cale extraordinară de atac.Recurenţii nu au indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al textului legal menţionat.
Recursul nu este fondat.
Din dosar a rezultat că T.M. şi T.A. au notificat sub nr. 5995 din 31 octombrie 2001 Primăria comunei Valea Călugărească solicitând despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 pentru construcţiile situate în perimetrul curţii aşa cum au fost menţionate în actul de partaj voluntar şi planul aferent autentificat în anul 1947, confiscate în anul 1952 şi demolate ulterior începând cu anul 1955, precizate în notificare.
De asemenea, au cerut restituirea în natură a terenului pe care au fost amplasate respectivele construcţii cu menţiunea că o parte din ruinele clădirilor se aflau pe teritoriul I.C.D.V.V. Valea Călugărească (fila 26 dosar nr. 3064/2005).
Cu adresa nr. 3655 din 11 aprilie 2002 Primăria comunei Valea Călugărească a transmis notificarea nr. 5995/2001 pârâtei I.C.D.V.V. Valea Călugărească.
Prin Decizia nr. 22 din 24 martie 2005 I.C.D.V.V. Valea Călugărească a respins notificarea referirile din considerentele deciziei vizând exclusiv terenul solicitat.
Potrivit art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data notificării, în prezent art. 32 din lege, după republicare, în situaţia construcţiilor demolate sau distruse total sau parţial cum este cazul şi în speţă, măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziţia motivată a primarului.
În raport de aceste prevederi legale, reclamantul T.M. a revenit la Primăria comunei Valea Călugărească cu notificarea nr. 180/2003 solicitând despăgubiri pentru construcţiile demolate (fila 16 dosar nr. 3064/2005) notificare ce de asemenea a fost transmisă către I.C.D.V.V. Valea Călugărească cu adresele nr. 4101 din 18 august 2003 şi nr. 4125 din 14 august 2003 (fila 10 dosar nr. 3064/2005).
Din cele expuse rezultă că recurenţii cunoşteau prevederile legale potrivit cărora pentru construcţiile demolate notificarea se soluţionează potrivit art. 10 sau art. 11 din Legea nr. 10/2001 prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.
Din această perspectivă, susţinerile recurenţilor potrivit cărora notificarea adresată Primăriei comunei Valea Călugărească fiind transmisă la I.C.D.V.V. Valea Călugărească şi neexistând o decizie a primarului cu privire la construcţiile demolate, calitatea de unitate deţinătoare o avea I.C.D.V.V. Valea Călugărească şi prin urmare această unitate trebuia să se pronunţe şi cu privire la despăgubiri, nu poate fi primită fiind contrazisă de dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data notificării, respectiv art. 32 din lege după modificarea survenită prin Legea nr. 247/2005, prevederi legale pe care notificatorii le cunoşteau sau oricum trebuiau să le cunoască.
Pe de altă parte, este de remarcat că Decizia nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de I.C.D.V.V. Valea Călugărească se referă exclusiv la terenul în suprafaţă de 0,30 ha solicitat prin notificare (fila 10 dosar nr. 3064/2005), ceea ce este în acord cu dispoziţiile legale evocate.
De asemenea, chiar dacă Primăria comunei Valea Călugărească a transmis notificarea ce viza şi despăgubirile pentru construcţiile demolate către I.C.D.V.V. Valea Călugărească, nu se poate susţine că faţă de această unitate nu ar fi fost îndeplinită procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 cât timp o atare transmitere era contrară legii, iar obligaţia de a rezolva respectiva notificare pe acest aspect revenea exclusiv primarului comunei Valea Călugărească.
În adevăr, dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 stabilesc norme de competenţă cu caracter imperativ şi prin urmare ce nu puteau fi încălcate aşa cum o cer recurenţii prin motivele de casare.
Astfel fiind, corect instanţa de apel a respins contestaţia faţă de I.C.D.V.V. Valea Călugărească în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
De asemenea, este nefondată şi critica vizând nerespectarea îndrumărilor deciziei de casare cât timp instanţa de trimitere prin expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit situaţia juridică a terenului în litigiu, iar în ceea ce priveşte construcţiile edificate pe el şi ulterior demolate s-a reţinut că cererea vizând acordarea măsurilor reparatorii trebuia soluţionată de o altă entitate decât I.C.D.V.V. Valea Călugărească, aspect ce făcea inutilă identificarea construcţiilor demolate.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
în majoritate,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii T.A. şi T.V. împotriva deciziei nr. 257 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cu opinia separată a doamnei judecător în sensul admiterii recursului, casării deciziei atacate şi a sentinţei nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, anulării în parte a dispoziţiei I.C.D.V.V. şi obligării pârâtului I.C.D.V.V. de a înainta notificarea Primarului oraşului Valea Călugărească.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2009.
OPINIE SEPARATĂ
Consider că soluţia majoritară este corectă mai puţin capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor în privinţa construcţiilor demolate. Sub acest aspect Decizia nr. 257 din 10 noiembrie 2008 şi sentinţa nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, trebuiau casate iar dispoziţia I.C.D.V.V. anulată în parte în sensul obligării I.C.D.V.V. dea înainta notificarea primarului Valea Călugărească pentru soluţionarea notificării privind acordarea măsurilor reparatorii în privinţa construcţiilor.
Prin Decizia majoritară, recurgându-se la un artificiu, legat de faptul că primăria, care a direcţionat notificarea către I.C.D.V.V. nu a fost acţionată în judecată în calitate de pârâtă de către contestatori a respins recursul acestora, lipsindu-i astfel de un bun preluat de stat în mod abuziv.
Confirmând soluţia instanţei de apel prin prezenta decizie au fost înfrânte şi statuările deciziei nr. 6026 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul contestatorilor şi s-a casat Decizia nr. 397 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti cu trimitere pentru a se proceda printre altele şi la identificarea construcţiilor în prezent demolate pentru care reclamanţii au solicitat măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti.
Această îndrumare dată de instanţa de recurs relevă cu prisosinţă că problema despăgubirilor în privinţa construcţiilor urma a fi rezolvată în cadrul litigiului de faţă chiar dacă primăria nu era parte în proces şi chiar dacă aceasta, iniţial sesizată cu notificarea contestatorilor a direcţionat-o către unitatea deţinătoare a terenului I.C.D.V.V.
Este adevărat că potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată notificarea pentru acordarea măsurilor reparatorii în privinţa construcţiilor demolate se soluţionează prin dispoziţie motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul şi că în speţă I.C.D.V.V. nu avea calitate procesuală pasivă, dar aceasta nu înseamnă că cel de-al doilea capăt de cerere din notificare poate rămâne nesoluţionat, iar contestatorii frustraţi de drepturile lor pentru simplul motiv că primăria nu e parte în proces iar primarul a direcţionat notificarea I.C.D.V.V. - deoarece şi acesta la rândul său o poate retrimite autorităţii competente.
Opiniez din interpretarea art. 32 din Legea nr. 10/2001 - în contextul cadrului procedural al legii şi în raport de statuările deciziei nr. 6026 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că nu se poate reţine - aşa cum se arată în opinia majoritară că faţă de Primăria Valea Călugărească procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită, „cât timp o atare transmitere era contrară legii, iar obligaţia de a rezolva respectiva notificare pe acest aspect revenea exclusiv primarului comunei Valea Călugărească". Este evident din chiar motivare că transmiterea notificării - privind capătul de cerere referitor la acordarea măsurilor reparatorii pentru construcţiile demolate fără soluţionarea acestuia, este o măsură nelegală, deoarece a rămas nesoluţionat, ceea ce şi justifică statuările deciziei nr. 6026/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acest aspect.
Nesoluţionarea de către primar a notificării în privinţa construcţiilor demolate, în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001 nu echivalează cu refuzul de soluţionarea notificării - pentru ca instanţa să considere înfăptuită procedura administrativă prealabilă şi că acţiunea de anulare a deciziei nr. 22 din 24 martie 2005 a I.C.D.V.V. Valea Călugărească ar viza şi acest aspect, pentru a susţine că în cauză instanţa nu poate dispune - deoarece Primăria nu a fost acţionată în judecată, atâta timp cât aceasta s-a desesizat doar de soluţionarea notificării - direcţionând-o I.C.D.V.V. Valea Călugărească. Dacă într-adevăr motivarea în justiţie a Primăriei le închidea contestatorilor calea acordării despăgubirilor pentru construcţii prin Decizia nr. 6026/2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu ar mai fi dat îndrumări în privinţa acestora.
Se impunea aşadar trimiterea notificării către Primăria Valea Călugărească pentru soluţionarea capătului de cerere privind construcţiile demolate în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001, urmând ca notificatorii să se adreseze instanţei în cazul în care eventual pretenţiile lor nu ar fi satisfăcute.
Prin modul în care cauza a fost soluţionată în opinia majoritară, reclamanţilor li s-a închis nejustificat accesul la justiţie şi au fost lipsite de bunurile lor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5766/2009. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 5745/2009. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
