ICCJ. Decizia nr. 5898/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5898/2009
Dosar nr. 20314/3/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1247 din 3 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte în contradictoriu cu paratul D.A. prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului în Elveţia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în temeiul Legii nr. 248/2005.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului rămân, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.
Art. 2 alin. (3) din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prevede că „ exercitarea acestor drepturi ( care compun libertatea de circulaţie) nu pot face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora".
Limitările acestor drepturi trebuie deci să fie protejate de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie necesare într-o societate democratică, necesitate ce trebuie analizată prin prisma raportului de proporţionalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a drepturilor individului şi mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Tribunalul a apreciat că raportul de proporţionalitate între interesul general al societăţii, justificat pe aspecte de ordin general vizând stoparea migraţiei ilegale, şi interesul particular al persoanei supuse acestei măsuri de limitare nu a fost respectat, justul echilibru fiind rupt.
Prin Decizia civilă nr. 806 A din 10 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte – Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, pentru următoarele motive:
În mod corect prima instanţă a înlăturat aplicabilitatea art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 în raport de prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţia României, cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin intermediul căruia statele membre ale Consiliului Europei, printre care se numără şi Elveţia, au garantat anumite drepturi şi libertăţi fundamentale tuturor acelora care se află sub jurisdicţia lor, inclusiv dreptul la liberă circulaţie.
Returnarea pârâtului, pe motiv de şedere ilegală, nu este prin ea însăşi suficientă pentru ca instanţele române să interzică dreptul de circulaţie al cetăţeanului său, atât timp cât fapta pârâtului nu constituie, prin ea însăşi, a ameninţare reală prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii, iar sancţiunea solicitată este disproporţionată în raport cu fapta imputată.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamanta-apelantă.
În motivarea cererii, recurenta arată că pârâtul a fost returnat din Elveţia la data de 13 aprilie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ţară care nu este membră a Uniunii Europene.
În conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, condiţia necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate este aceea a returnării cetăţeanului român dintr-un stat cu care ţara noastă are încheiat acord de readmisie, care nu poate fi cenzurată.
Legiuitorul constituant a stipulat că libertatea circulaţiei cetăţenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare potrivit unor reguli şi cu respectarea unor condiţii stabilite de lege.
Or, aceste reguli, sunt strict stabilite în Legea nr. 248/2005.
Potrivit art. 25 din Constituţie, condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie se stabilesc prin lege, iar art. 17 din Constituţie prevede că cetăţenii români aflaţi în străinătate se bucură de protecţia statului român, dar, în acelaşi timp, trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile legale ce le revin.
Nerespectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 atrage măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie, care se justifică în cazul de faţă pentru apărarea ordinii, situaţie prevăzută printre cele limitativ enumerate de art. 53 din Constituţie, în temeiul art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia Europeană.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reţinut că dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie este un drept garantat de legea naţională, dar şi de convenţiile internaţionale la care România este parte şi că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în ceea ce priveşte motivele şi condiţiile acestor limitări, acestea nu pot fi regăsite în speţă.
Curtea de apel a constatat, de asemenea, că dreptul la liberă circulaţie poate fi limitat, dar că în cauză nu sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.
Contrar susţinerilor recurentei, simpla returnare a pârâtului nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acestuia la liberă circulaţie în acest stat.
Având în vedere prevederile Protocolului nr. 4 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este justă concluzia că returnarea pârâtului pentru neîndeplinirea formalităţilor privind intrarea, circulaţia şi ieşirea din ţară nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica persistenţa unei ingerinţe atât de semnificative în libertatea de circulaţie a acestuia; ingerinţa nu poate fi privită ca necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea ei, iar situaţia pârâtului nu se încadrează în niciunul din cazurile care permit restrângerea libertăţii de circulaţie a persoanelor.
Cum reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea şi proporţionalitatea măsurii solicitate faţă de scopul urmărit, recursul declarat de aceasta este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 806 A din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6064/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5766/2009. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
