ICCJ. Decizia nr. 5745/2009. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5745/2009
Dosar nr. 10481/1/2008
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5601/99 din 3 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA - membru O.M.V.G., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite şi neacordate pentru 2006 şi 2007, până în prezent, reactualizate cu indicele de inflaţie.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este salariata pârâtei şi că, potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, salariaţii beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P. Deşi în anul 2003 au beneficiat de aceste suplimentări prin introducerea lor în salariul de bază, începând cu anul 2004 pârâta nu şi-a mai îndeplinit această obligaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 03 septembrie 2008, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA - membru O.M.V.G., obligând-o pe aceasta să-i achite reclamantei suma de 5700 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, reprezentând suplimentări de Paşti şi Crăciun, aferente perioadei decembrie 2006 - decembrie 2007 şi a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 816 din 2 decembrie 2008, a admis recursul declarat de SC P. SA împotriva sentinţei civile nr. 1226 din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu SC P. SA - membru O.M.V.G. privind suplimentările salariale şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
Prin cererea formulată la data de 12 decembrie 2008, reclamanta P.V. a solicitat revizuirea deciziei pronunţate în recurs, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că, în speţă, este vorba de o aplicare inegală a legii pe întreg teritoriul României, în sensul că unele instanţe au admis acţiuni similare prin hotărâri care au rămas definitive şi irevocabile şi că există astfel contradictorialitate de hotărâri.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având acelaşi obiect.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, cu acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În speţă, revizuienta a susţinut că Decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive şi irevocabile ce au fost pronunţate în cauze similare de diferite instanţe de pe teritoriul ţării, care au dispus achitarea drepturilor salariale.
Astfel fiind, rezultă că procesele soluţionate prin hotărârile invocate cu titlu generic a fi potrivnice cu Decizia menţionată sunt similare numai ca obiect şi cauză, neexistând identitate de părţi.
Aşadar, soluţiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privinţa părţilor, hotărârea dată în flecare dosar producând efecte numai între părţile din acea cauză şi neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini similare doar prin obiect şi cauză, motiv pentru care dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicare în raportul juridic dedus judecăţii de către revizuientă.
A admite contrariul ar însemna ca instanţa de revizuire să se transforme într-o instanţă de control judiciar care să aprecieze care dintre hotărâri sunt greşite, ceea ce excede competenţei sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară pronunţată în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate, fără a face alte aprecieri şi fără a putea extrapola această posibilitate prevăzută de lege la situaţii care vizează aplicarea inegală a legii pe întreg teritoriul ţării, ca cea din speţă.
Faţă de cele ce preced, în cauză nu există hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 816 din 2 decembrie a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuientă P.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 5797/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5761/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
