ICCJ. Anulare decizie ANAF. Decizia nr. 736/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 736
Dosar nr.430/42/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată în contencios administrativ, reclamanta SC A. SA Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., D.G.A.M.C. şi Direcţia Regională Vamală Galaţi, anularea deciziei nr.110 din 12 decembrie 2006, emisă de prima pârâtă.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a susţinut că, în perioada 13 septembrie 2006-25 septembrie 2006, Direcţia Regională Vamală Galaţi a efectuat un control ulterior al operaţiunilor de import definitiv din perioada ianuarie 2002-august 2006, stabilindu-se, în mod incorect, că şase operaţiuni de import au fost încadrate într-o poziţie tarifară („puicuţe de selecţie şi reproducţie din rase de carne, reproducători din linie pură sau bunici") conform căreia societatea comercială menţionată era scutită de taxe vamale şi T.V.A.
Sesizat iniţial, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia de necompetentă materială invocată de A.N.A.F., D.G.A.M.C. şi, prin sentinţa nr. 210 din 26 februarie 2008, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa nr. 150 din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de SC A. SA Buzău, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în perioada 2004-2005, reclamanta a efectuat şase operaţiuni de import de pui de selecţie şi înmulţire, care au fost încadrate la o poziţie tarifară exceptată de la plata taxelor vamale.
Direcţia Regională Vamală Galaţi a emis Decizia de respingere a situaţiei nr. 19741/2006 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 204.285 lei, reprezentând: 110.828 lei taxe vamale, 60.839 lei majorări de întârziere aferente taxelor vamale, 21.058 lei taxa pe valoare adăugată şi 11.560 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
Împotriva deciziei menţionate a formulat contestaţie reclamanta, care a fost respins prin Decizia nr.110 din 12 decembrie 2006 a A.N.A.F., D.G.A.M.C.
Prin HG nr.1521 din 18 decembrie 2003 şi HG nr. 2169 din 30.11.2004, unele dintre poziţiile tarifare, care se regăseau în importurile efectuate au fost scutite de plata taxelor vamale, iar pentru altele s-a prevăzut o taxă de 9%.
Din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, instanţa de fond a reţinut că acestea nu cuprind elementele care să justifice încadrarea în poziţii tarifare exceptate de la plata taxelor vamale, iar Decizia de regularizare a fost emisă în mod corect.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs reclamanta SC A. SA Buzău, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond stabilind greşit situaţia de fapt şi încadrarea tarifară a mărfii importate.
În motivarea recursului său, reclamanta-recurentă a reluat argumentele din acţiunea introductivă şi precizează că instanţa de fond şi-a depăşit limitele rolului activ, efectuând o traducere proprie a certificatului de pedigree emis de producător, care cuprinde menţiunea că materialul importat reprezintă „the Ross 308 Broiler Parent Stock daz old chicks".
S-a stabilit astfel, în mod greşit, că materialul importat reprezintă „pui de găină de rasă de o zi de tipul Ross 308 de carne" şi că nu se menţionează ceea ce era esenţial pentru încadrarea mărfii într-un regim tarifar sau altul, respectiv dacă rasele de carne reprezentau linii pure sau bunici. Întrucât în certificatul original era menţionat termenul parent – părinte, s-a concluzionat că puii importaţi nu se încadrau la poziţia tarifară 01051119.900 – „altele – reproducători din linii pure sau bunici din rasele de carne" – exceptate de la taxele vamale, fiind în mod corect emisă Decizia de regularizare.
Recurenta susţine că instanţa de fond ar fi trebuit să solicite probe suplimentare, pentru a stabili corect natura mărfii importate.
O altă critică formulată de recurentă se referă la faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama de împrejurarea că în anul 2004 D.G.V. Galaţi a acceptat scutirea de taxe vamale pentru aceeaşi marfă, în cadrul a două importuri din cele şase menţionate în procesul-verbal din 28 septembrie 2006 şi nici de argumentul că începând cu data de 7 iulie 2005, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.220/ 2005, taxele vamale pentru poziţia 0501119 au fost eliminate complet – ceea ce confirmă corectitudinea punctului de vedere al societăţii importatoare.
Recurenta nu a indicat temeiurile de drept ale recursului său.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, care se încadrează în drept în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, este în totalitate neîntemeiată susţinerea recurentei că instanţa de fond însăşi a efectuat traducerea unor înscrisuri dintr-o limbă străină în limba română, deoarece la dosarul de fond, la filele 171-180, se află traducerea autorizată a documentelor avute în vedere la soluţionarea contestaţiei, atât în faza administrativă, cât şi în instanţă.
De altfel, recurenta nu a produs înscrisuri noi nici în faza recursului, posibilitate pe care ar fi avut-o potrivit art. 308 C. proc. civ., pentru a-şi justifica punctul de vedere; de asemenea, la prima instanţă, reclamanta-recurentă nu a solicitat alte probe.
Totodată, este neîntemeiat şi al doilea motiv de recurs, care se referă la greşita încadrare tarifară de către instanţă şi organele vamale a mării importate.
Astfel, instanţa de fond a stabilit în mod corect că potrivit Tarifului Vamal de Import al României şi Normelor tehnice privind completarea declaraţiei vamale în detaliu, marfa importată nu se încadrează la subpoziţia tarifară 01051119.900 „Altele – reproducători din linii pure sau bunici din rasele de carne" (exceptate de taxe vamale), reclamanta importând „părinţi", ce se încadrează la subpoziţia tarifară 0105119.000, respectiv „Altele – alte puicuţe pentru selecţie şi înmulţire".
În acest sens nu pot fi reţinute ca argumente juridice pentru a adopta o altă soluţie, faptul că în trecut societatea a beneficiat de scutirea de taxe vamale pentru aceeaşi marfă şi nici împrejurarea că ulterior perioadei controlate (2004-2005) legiuitorul a adoptat o altă reglementare a taxelor vamale, care exclude taxarea pentru toate mărfurile de la poziţia 0501119, deci inclusiv pentru mărfurile ce au constituit obiectul importurilor analizate în prezenta cauză.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Buzău împotriva sentinţei nr.150 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5502/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3083/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
