ICCJ. Decizia nr. 3083/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3083/200.
Dosar nr. 8315/1/200.
Şedinţa publică din 16 martie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 octombrie 2008, revizuentul G.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 5264 din 29 septembrie 2008, pronunţată în dosar nr. 27180/3/2005 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în contradictoriu cu intimaţii Primăria municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General în temeiul art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
În motivarea cererii se arată că, deşi părţile au susţinut că aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul a făcut obiectul Decretului nr. 92/1950, instanţa s-a pronunţat pe incidenţa art. 11 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care imobilul nu a făcut niciodată obiect al unui act de expropriere.
Se mai susţine că, instanţa nu a considerat motivul de recurs formulat în raport de incidenţa Titlului VII Cap. V din Legea nr. 247/2005, dar a admis recursul şi a acordat toate măsurile reparatorii prin echivalent în condiţiile în care s-a solicitat numai măsura compensării prevăzută de art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Mai mult decât atât se susţine că, deşi prin motivul de recurs formulat de intimat s-a solicitat aplicarea Titlului VII Cap. V din Legea nr. 247/2005, prin Decizia supusă revizuirii se motivează că Legea nr. 247/2005 nu poate fi aplicată unei dispoziţii emise sub imperiul legii vechi, dar s-a admis recursul şi a fost modificată hotărârea pronunţată de instanţa de apel.
În final, susţine revizuentul că atâta vreme cât s-a reţinut aplicarea Legii nr. 10/2001 în forma veche, dispozitivul cuprinde acordarea de măsuri reparatorii care nu se pot dispune de către Primarul General al municipiului Bucureşti sau Municipiul Bucureşti.
Instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii cererii de revizuire, susţinând că, în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge „de la data comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare ".
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii invocate din oficiu pentru cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti pentru hotărârile de la pct. 1 şi 2 de la data pronunţării hotărârii.
Din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. a fost depăşit, întrucât Decizia a cărei revizuire se solicită a fost dată la 29 septembrie 2008, cu încălcarea termenului legal.
Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că legea prevede decăderea pentru nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac şi în acest sens, sunt de observat dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată să o exercite printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.Întrucât art. 324 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte un termen de o lună pentru exercitarea acestei căi de atac, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 va fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul G.R. împotriva deciziei nr. 5264 din 29 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3244/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2314/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
