ICCJ. Decizia nr. 761/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 761
Dosar nr. 1072/85/200.
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1205 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Sibiu a respins contestaţia formulată de contestatorii B.G.J. şi B.F., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Mediaş prin primar, prin care au solicitat anularea dispoziţiei nr. 5 din 8 ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificarea nr. 102 din 30 noiembrie 2005, contestatorii au solicitat, în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari, acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. 2727 Mediaş, nr. top. 33, 34, situat în Mediaş.
Notificarea a fost respinsă, ca tardivă, prin dispoziţia nr. 5 din 8 ianuarie 2007.
Susţinerea contestatorilor că notificarea nr. 102/2005 este o completare la notificarea nr. 1706/2001 a fost considerată nefondată, întrucât această din urmă notificare vizează un alt imobil, respectiv cel situat în Valea Buzdului – Moşia Binder Bulei.
S-a concluzionat, că, în mod corect, a statuat intimatul că este vorba de o nouă notificare, pe care a respins-o ca tardivă faţă de prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, termenul de formulare a acesteia expirând la data de 14 februarie 2002.
Prin Decizia nr. 104/A din 29 mai 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul declarat de contestatorii B.G.J. şi B.F., reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin Legea nr. 10/2001, lege cu caracter special în materia revendicării imobilelor preluate abuziv de stat, art. 21 şi urm., a fost instituită o procedură administrativă obligatorie şi una judiciară facultativă, ce au ca scop principal restituirea în natură a imobilelor ori acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent de către persoanele juridice deţinătoare, prin decizii sau dispoziţii motivate.
Exercitarea acestui drept se face cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, ce a fost prelungit succesiv, cu câte trei luni, prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, în interiorul căruia trebuia trimisă notificarea, prin executor judecătoresc, către persoana juridică deţinătoare a imobilului, termen de decădere ce operează indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se poate restitui imobilul în natură ori i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
Prin dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu s-au adus modificări art. 21 din Legea nr. 10/2001, (art. 22 în actuala reglementare) referitor la termenul de depunere a notificării.
În speţă, este de necontestat că notificarea nr. 102 din 30 noiembrie 2005 a fost formulată cu mult peste termenul legal statuat de dispoziţiile legale mai sus arătate, astfel că, în mod corect, intimatul, prin dispoziţia contestată, a respins, ca tardivă, notificarea formulată de contestatori.
A fost apreciat, ca nefondat, motivul de apel formulat de apelanţii- contestatori în sensul că notificarea nr. 102/2005 este de fapt o completare a notificării nr. 1706/2001, depusă în termen legal, reţinându-se că cele două notificări vizează imobile diferite, respectiv cel situat în Valea Buzdului, M.B.M., solicitat prin notificarea nr. 102/2005 şi cel situat în Mediaş, solicitat prin notificarea nr. 1706/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii B.G.J. şi B.F. criticând-o pentru nelegalitate, indicând ca temei legal al criticilor formulate pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenţii contestatori arată că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în sensul că prin notificarea nr. 1706 din 12 septembrie 2001 aceştia au solicitat restituirea averii tatălui lor decedat, B.G.B. Înainte ca această notificare să fie soluţionată, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, modificată, contestatorii au depus, în completare, două cereri prin executor judecătoresc.
Examinând Decizia civilă recurată, în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Deşi nu arată expres, recurenţii contestatori susţin că au formulat notificarea nr. 102/2005, prin care au solicitat restituirea imobilului situat în Valea Buzdului, M.B.M., cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, modificată, în completarea notificării nr. 1706 din 12 septembrie 2001, prin care au solicitat restituirea averii tatălui lor.
Notificarea nr. 102/2005, soluţionată de intimat prin dispoziţia contestată, nu are caracterul unei „cereri completatoare" în sensul arătat de recurenţi-contestatori, respectiv că au solicitat restituirea imobilului situat în Valea Buzdului, M.B.M. faţă de faptul că prin notificarea nr. 1706 din 12 septembrie 2001 ar fi solicitat „restituirea averii tatălui lor", ceea ce ar implica restituirea în totalitate a acesteia.
Dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, invocate de recurenţi, potrivit cărora „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire, decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării", reglementează momentul până la care pot fi depuse aceste acte doveditoare în faza procedurii administrative prevăzută şi reglementată de acest act normativ şi deci nu sunt incidente în speţă, faţă de soluţionarea litigiului atât în faza procedurii administrative, cât şi judiciare, pe excepţia tardivităţii notificării nr. 102/2005, formulată de recurenţii contestatori.
Dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001 care reglementează termenul în care trebuie trimise notificările către entităţile deţinătoare de către persoanele îndreptăţite prevăzute la art. 21 şi urm. în forma iniţială, (art. 22 în forma republicată), nu li s-au adus modificări prin Legea nr. 247/2005, astfel că termenul pentru formularea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost prorogat succesiv, cu câte 3 luni, prin OUG nr. 109 şi nr. 145/2001, este de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001-14 februarie 2002.
Susţinerea recurenţilor contestatori în sensul că notificarea nr. 102/2005 este „depusă în completare" notificării nr. 1706/2001 este nefondată.
Astfel, prin notificarea nr. 1706/2001, contestatorii au solicitat restituirea în baza Legii nr. 10/2001 a imobilului situat în Mediaş, M.B.M., fila 9 dosar fond, şi nu întreaga avere a autorului B.G., aşa cum susţin aceştia prin cererea de recurs, iar prin notificarea nr. 102 din 30 noiembrie 2005, contestatorii au solicitat restituirea imobilului înscris în C.F. 2727 Mediaş nr. top. 33, 34, situat în Mediaş, fila 8 dosar fond. Prin urmare, notificarea nr. 102/2005 formulată de recurenţii contestatori nu are caracterul „unei cereri completatoare", faţă de solicitarea formulată de contestatori prin notificarea nr. 1706/2001, deoarece prin cele două notificări se solicită restituirea, în baza Legii nr. 10/2001, a două imobile distincte, fiecare cerere având caracter de sine stătător.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, legal, prin sentinţa apelată, păstrată prin Decizia recurată, s-a respins contestaţia formulată de contestatorii B.G.J. şi B.F. împotriva dispoziţiei nr. 5 din 8 ianuarie 2007 emisă de intimatul pârât, prin care s-a respins notificarea nr. 102 din 30 noiembrie 2005 formulată de contestatori, privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma de despăgubiri, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 2727 Mediaş, nr. top. 33, 34, situat în Mediaş.
Faţă de considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de contestatorii B.G.J. şi B.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorii B.G.J. şi B.F. împotriva deciziei nr. 104/A din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 437/2009. Civil → |
|---|
