ICCJ. Decizia nr. 775/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 775
Dosar nr. 6014/30/200.
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 17857 din 7 septembrie 2007, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1605/P din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 4178/30/2006 (nr. vechi 58151/2000), formulată de reclamanţii S.E., B.E., P.I.G. şi H.A.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin cererea formulată de reclamanţi în temeiul art. 2812 C. proc. civ., aceştia au solicitat completarea sentinţei civile nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4978/30/2006 de Tribunalul Timiş, întrucât tribunalul a respins acţiunea fără a se pronunţa cu privire la soluţiile date de pârât asupra notificărilor soluţionate prin dispoziţiile nr. 563 din 8 martie 2004 şi nr. 2071 din 3 august 2006, petite formulate prin precizarea la acţiune.
Potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., atunci când instanţa „a omis să se pronunţe asupra unei cereri conexe sau incidentale" se poate cere şi obţine completarea hotărârii.
Numai că o asemenea ipoteză, ca aceea particularizată de textul menţionat, nu se verifică în speţa de faţă, de vreme ce prin sentinţa supusă completării a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţi în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, ceea ce conduce, îndeajuns de clarificator, la concluzia că, implicit, au fost respinse şi pretinsele petite ale cererii.
Prin Decizia civilă nr. 547 din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanţii S.E., B.E., P.I.G. şi H.A., pentru următoarele considerente:
Reclamanţii apelanţi au formulat o cerere de completare a sentinţei civile nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 a Tribunalului Timiş în temeiul art. 2812 C. proc. civ., pentru aceea că, prin sentinţa a cărei completare se solicită, tribunalul ar fi omis să se pronunţe asupra tuturor petitelor formulate prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a apelului, formându-se dosarul nr. 4978/30/2006 al Curţii de Apel Timişoara.
Din conţinutul şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1605 din 6 iulie 2007, rezultă că Tribunalul Timiş a respins acţiunea reclamanţilor şi nu doar a unuia sau a unora dintre petitele ce compun acest act procedural unitar, investitor de instanţă, ceea ce înseamnă respingerea tuturor petitelor sale.
În atare condiţii, nu se poate vorbi de omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra anumitor petite din cererea reclamanţilor şi de necesitatea completării hotărârii potrivit procedurii prevăzute de art. 2812 C. proc. civ., întrucât, acţiunea fiind respinsă în integralitatea sa, nu este vorba de o statuare minus petita a instanţei.
S-a mai reţinut, că argumentele expuse de reclamanţi în susţinerea cererii de apel, aşa cum a fost calificată de către intimaţi, referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii în dosarul nr. 4978/30/2006 prin care s-a soluţionat acţiunea lor, nu pot fi examinate în procedura de faţă, întrucât ea nu presupune o reluare a judecării cauzei în fond, ci doar o verificare a unui aspect procedural şi anume acela dacă hotărârea care se cere a fi completată este corespondentul tuturor solicitărilor reclamanţilor sau numai a unora dintre ele.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, indicând ca temei legal al motivelor de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenţii reclamanţi arată că recalificarea căii de atac de către instanţa, din recurs în apel, fără a fi pusă în discuţia pârâţilor, este un abuz, ceea ce conduce la faptul că nu au avut parte de un proces echitabil şi de soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei lor, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 2821 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenţii arată că, în temeiul art. 2812 C. proc. civ.; au înregistrat la Tribunalul Timiş o cerere de completare a hotărârii pentru că, prin sentinţa civilă nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4978 /30/2006 al Tribunalului Timiş, instanţa a omis să se pronunţe asupra mai multor capete de cerere.
Soluţia este deosebit de utilă, căci este de natură a evita necesitatea exercitării unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere formulate prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată şi completată.
Celelalte critici expuse de către recurenţii reclamanţi, ce vizează nelegalitatea hotărârii pronunţate de Tribunalul Timiş în soluţionarea cererii de chemare în judecată, a cărei completare s-a solicitat prin cererea de faţă, nu vor fi primite şi analizate în prezentul recurs, faţă de soluţia dată de instanţa de fond, menţinută prin Decizia recurată, de respingere a cererii de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2812 C. proc. civ.
Examinând Decizia recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. în raport de soluţia dată prin Decizia recurată, instanţa constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa civilă nr. 1605/PI din 6 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 4978/30/2006, nr. în format vechi 58151/2006, este supusă apelului, cale de atac pe care, de altfel, reclamanţii au exercitat-o.
Această cerere a fost soluţionată de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 531/A din 3 decembrie 2007, împotriva căreia reclamanţii au declarat şi calea de atac a recursului, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, sub nr. 4978/30/2006.
Potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ, hotărârile pronunţate potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea a cărei completare s-a solicitat.
Prin urmare, hotărârea pronunţată de prima instanţă este supusă căii de atac a apelului ca şi sentinţa civilă nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş. Calea de atac pe care recurenţii au avut-o deschisă fiind prevăzută de lege, chiar dacă aceştia au calificat-o ca fiind recurs, instanţa, în mod legal, a procedat la calificarea acesteia ca fiind apel în conformitate cu dispoziţiile art. 2821 alin. (1) şi 2813 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 2821 alin. (2) C. proc. civ., deoarece obiectul litigiului soluţionat prin sentinţa civilă a cărei completare s-a solicitat nu l-a constituit plângerea împotriva unei hotărâri date de o autoritate publică cu activitate jurisdicţională, încât hotărârea pronunţată să nu fie supusă apelului, ci o contestaţie formulată de reclamanţi în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, împotriva dispoziţiilor de respingere a notificărilor formulate de aceştia în temeiul Legii nr. 10/2001.
Critica formulată de recurenţii reclamanţi potrivit căreia, în situaţia în care prin sentinţa civilă nr. 1605/PI din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş instanţa a omis să se pronunţe asupra mai multor capete de cerere, soluţia de completare a acestei sentinţe este deosebit de utilă, căci este de natură a evita necesitatea exercitării unor căi de atac, este nefondată.
Astfel, prin sentinţa civilă a cărei completare au solicitat-o recurenţii reclamanţi în condiţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., acţiunea s-a respins în totalitate, nefiind vorba de o statuare minus petita a instanţei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, împrejurarea că prin motivarea sentinţei civile a cărei completare se solicită nu s-a răspuns tuturor capetelor de cerere nu este motiv de completare a dispozitivului acesteia în condiţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., ci de apel.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanţii S.E., B.E., P.I.G. şi H.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.E., B.E., P.I.G. şi H.A. împotriva deciziei nr. 547 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 761/2009. Civil → |
|---|
