ICCJ. Decizia nr. 437/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 437
Dosar nr. 7401/42/200.
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Deliberând, asupra recursului civil de faţă, în condiţiile art. 256, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 725/2006 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta P.C. a formulat cererea de anulare a Dispoziţiei nr. 51 din 30 ianuarie 2006 emisă de Primarul comunei Pietroasele, prin care i s-a respins notificarea nr. 160/2001 privind solicitarea de retrocedare şi/sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă şi teren, situat în comuna Pietroasele, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra construcţiei şi a terenului aferent, precum şi obligarea pârâtului la retrocedarea acestora în natură sau la plata de despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3983 din 27 septembrie 1934, autorii săi, T.F. şi F.T., au dobândit în proprietate imobilul situat în comuna Pietroasele, compus din casă de locuit şi suprafaţa de 1253 mp teren; că, în perioada 1960-1968, imobilul a fost preluat abuziv de stat şi trecut în proprietatea autorităţilor locale, fără ca la baza acestui fapt să stea un decret de expropriere sau să se întocmească alte acte şi nici nu a primit la acea vreme despăgubiri; că, prin modificări succesive, casa s-a transformat în cămin cultural şi ocupă în prezent o suprafaţă de 653 mp, iar pentru terenul de 600 mp, rămas liber, s-a emis titlu de proprietate nr. 54703/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1053 din 27 octombrie 2006, Tribunalul Buzău a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că în temeiul calităţii lor de succesori ai defuncţilor T.F. şi F.T., M.I. şi T.T. au notificat Prefectura Judeţului Buzău, cu notificarea nr. 160/2001, solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie despăgubiţi cu valoarea reală, actuală, a părţii de imobil ce nu se mai poate retroceda în natură, anume casa de locuit şi suprafaţa de 653 mp teren, iar suprafaţa de 600 mp teren liber, să le fie retrocedată în natură.
Această notificare a fost transmisă spre competentă soluţionare Primarului comunei Pietroasele, iar, prin Decizia nr. 51 din 30 ianuarie 2006, Primarul comunei Pietroasele a respins notificarea cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat, iar pentru suprafaţa de 600 mp teren a fost eliberat titlu de proprietate nr. 54073/62 din 12 mai 2004.
La 25 iunie 2003, M.I. a decedat, iar împotriva Dispoziţiei nr. 51/2006 a formulat contestaţie reclamanta P.C., în calitate de fiică a defunctei.
S-a apreciat, că reclamanta nu a făcut dovada că bunurile în litigiu au fost preluate de stat în temeiul unui act normativ sau a unui act de autoritate, deşi această dovadă putea fi făcută fie cu menţiunile din listele anexe la actele de naţionalizare, de expropriere sau de confiscare, fie cu procesele verbale de predare sau de preluare a imobilelor încheiate de funcţionarii organelor locale ale administraţiei de stat, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 172 din 12 iunie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanta P.C.; a schimbat, în tot, sentinţa în sensul că a admis acţiunea; a anulat dispoziţia nr. 51 din 30 ianuarie 2006, în parte; a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001, respectiv despăgubiri pentru suprafaţa de 653 mp teren situată în comuna Pietroasele, judeţul Buzău şi identificată conform raportului de expertiză întocmit de ing. B.L. în completare – filele 79 – 86 – respectiv S 226, 227, 228, 231, 210, 206, 208, 226 – 533 mp, S 206 CBA 206 – 92 şi S 226, 208, 206, 226 – 28 mp, precum şi pentru construcţiile ce au aparţinut autorilor contestatoarei, ce au fost demolate, dobândite conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3983 din 27 septembrie 1934; a admis, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi a obligat intimata la 2.100 lei, către apelantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prima critică formulată de reclamantă este nefondată, întrucât dispoziţia contestată a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, intimata fiind unitatea deţinătoare astfel cum este definită în Capitolul II din HG nr. 250/2007.
S-a reţinut, că imobilul în litigiu a aparţinut autorului apelantei, T.F., conform actului de vânzare-cumpărare nr. 3983/1934, care a avut ca moştenitoare pe F.T. care, la rândul ei, a avut ca moştenitori pe M.I. şi T.T.
M.I. a avut ca moştenitoare pe P.C. şi M.I., potrivit certificatului de moştenitor nr. 136/2005 emis de BNP J.N.
Din actul de vânzare-cumpărare reiese că autorul apelantei a dobândit un loc de casă de 1253 mp, situat în comuna dr. Manolescu, pe care se afla o casă compusă din trei camere vechi, bucătărie, porumbar şi magazie.
Imobilul a intrat în patrimoniul intimatei fără titlu, Curtea apreciind că acesta a fost preluat abuziv conform art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Construcţia ce a aparţinut autorilor reclamantei a fost demolată, edificându-se în locul său Căminul Cultural din satul Saringa, comuna Pietroasele, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent a căror valoare urmează a se stabili prin Hotărârea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform „art. 13 din TITLUL VII din Legea nr. 247/2005".
Suprafaţa de teren de 600 mp, din 1253 mp, este liberă şi s-a restituit în natură reclamantei, emiţându-se în acest sens titlul de proprietate nr. 54703/2004.
Pentru restul de teren ce nu se poate restitui în natură şi anume suprafaţa de 533 mp aferentă Căminului Cultural, suprafaţa de 92 mp ce face parte din domeniul public modernizat şi suprafaţa de 28 mp intrată în circuitul civil, reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria comunei Pietroasele, indicând ca temei legal al motivelor de recurs art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor formulate, pârâta Primăria comunei Pietroasele arată că instanţa de apel a analizat numai „documentele" depuse de intimată, fără a analiza şi a se pronunţa, în vreun fel, pe susţinerea recurentei în sensul că pentru întreaga suprafaţă de 1253 mp, s-a emis proces verbal de punere în posesie aşa cum reiese din anexa 3, poziţia 18, cu descărcare în anexa 39, poziţia 39 din Legea nr. 1/2000, finalitatea fiind aceea că moştenitorilor defunctului T.F. li s-a „reconstituit" suprafaţa de 0,18 ha intravilan.
În această suprafaţă se include şi suprafaţa nr. 653 mp, iar pentru diferenţa de 600 mp s-a emis titlul de proprietate nr. 54703/62 din 12 mai 2004.
Se arată, că autoarei M.I. i s-a cerut de către reprezentanţii recurentei să pună la dispoziţia acesteia documente din care să rezulte că imobilul în litigiu a fost expropriat sau demolat abuziv şi că pe terenul preluat abuziv s-ar fi construit Căminul Cultural, însă aceasta nu s-a conformat.
De asemenea, se arată că la dosar au fost depuse alte două înscrisuri, adresa nr. 2787/2002 şi o declaraţie olografă a numitului V.I.A., de unde rezultă faptul că acest imobil a fost vândut în timpul vieţii de către numitul T.T. numitului S.M.
Se concluzionează, că toate aceste aspecte nu au fost luate în considerare de către instanţa de apel şi că, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că imobilul a intrat în patrimoniul intimatei fără titlu valabil.
Celelalte critici dezvoltate în susţinerea acestui aspect vizează aprecierea raportului de expertiză întocmit în cauză, respectiv a concluziilor acestuia, de către instanţa de apel, care, fără nici un temei, în condiţiile în care imobilul era demolat şi nu a putut fi măsurat de către expert, a stabilit dreptul la măsuri reparatorii pentru construcţie.
Mai arată pârâta, că, nelegal, a fost obligată la cheltuieli de judecată către intimata reclamantă în sumă de 2.100 lei, întrucât pentru cele două expertize efectuate în cauză s-au stabilit onorarii de 500 de lei, respectiv 600 de lei, iar intimata nu a avut apărător, fiind reprezentată de un procurator în persoana numitului P.V., pe de o parte, iar, pe de altă parte, întrucât recurenta este o instituţie a statului, care nu are în buget prevăzute cheltuieli efectuate cu procesele în care este parte, solicită respingerea cererii reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Criticile formulate de pârâta Primăria comunei Pietroasele permit încadrarea în art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., şi de aceea excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., invocată de apărătorul intimatei reclamante este neîntemeiată, astfel că instanţa va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
Examinând recursul declarat de pârâta Primăria comunei Pietroasele, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Recurenta pârâtă, prin arătarea împrejurării că „pentru întreaga suprafaţă de 1253 mp s-a emis proces verbal de punere în posesie, aşa cum rezultă din anexa 3, poziţia 18, cu descărcare în anexa 39, poziţia 39 din Legea nr. 1/2000, finalitatea fiind aceea că moştenitorilor defunctului T.F. li s-a reconstituit suprafaţa de 0,18 ha teren intravilan, că în această suprafaţă se include şi suprafaţa de 653 mp, şi că diferenţa de 600 mp se află în titlul de proprietate nr. 54703/62 din 12 mai 2004, susţine implicit incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2001 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare".
Decizia atacată a fost dată cu nesocotirea prevederilor textului citat.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta P.C. are calitatea de moştenitoare legală a autorului F.T., proprietarul imobilelor în litigiu, terenul în suprafaţă de 653 mp şi construcţie, pentru care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru terenul în suprafaţă de 653 mp, intravilan, pe care se află în prezent amplasat Căminul Cultural din comuna Pietroasele, reclamanta a solicitat restituirea în natură şi în temeiul legilor fondului funciar, iar în temeiul Legii nr. 1/2001 i-a fost dată reclamantei suprafaţa de 0,18 ha cultivată cu vie nobilă, în echivalent, pentru suprafaţa de teren aferentă Căminului Cultural, fila 73 dosar apel.
În acest sens s-a încheiat şi procesul verbal de punere în posesie nr. 99 din 10 martie 2008, fila 75 dosar apel.
În atare situaţie, se constată că, în speţă, terenul în suprafaţă de 653 mp intravilan a făcut obiectul Legii nr. 1/2000 şi are regimul juridic stabilit de această lege, devenind astfel incidente prevederile art. 8, teza a doua, din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora terenul în litigiu nu intră sub incidenţa acestei legi.
Prin urmare, constatarea dreptului pârâtei, prin Decizia recurată, de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv despăgubiri, pentru suprafaţa de 653 mp teren situată în comuna Pietroasele, judeţul Buzău, s-a făcut cu aplicarea greşită a prevederilor art. 8, teza a doua, din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia, în măsura în care construcţia proprietatea autorului reclamantei nu mai există, fiind demolată, acesteia nu putea să i se propună acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, este nefondată.
Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3983/1939, rezultă că autorul reclamantei a dobândit în proprietate un imobil compus din 1253 mp teren pe care se afla o casă de locuit compusă din trei camere, bucătărie, porumbar şi magazie.
Aceste construcţii, ulterior preluării imobilului de către stat fără titlu, au fost demolate, iar pe o parte din terenul în litigiu a fost edificată o construcţie nouă, respectiv Căminul Cultural din comuna Pietroasele. În această situaţie, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Critica formulată de recurenta pârâtă potrivit căreia nu trebuia obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 2100 lei, întrucât cheltuielile de judecată au fost dovedite numai în cuantum de 1100 lei, precum şi datorită faptului că aceasta este o instituţie publică, este, de asemenea, nefondată.
Astfel, potrivit menţiunilor aflate la filele 40, 49, 90 şi 91 dosar apel onorariile de expertiză, precum şi onorariul pentru avocat cu delegaţie la dosar, suportate de reclamantă, sunt în cuantum de 2.100 lei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, recurenta pârâtă, în faza de judecată a apelului, a căzut în pretenţii faţă de reclamantă, prin admiterea apelului acesteia, astfel că, în mod legal, instanţa de apel a obligat-o pe pârâtă la cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă la cererea acesteia, în condiţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata reclamantă şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Pietroasele, va casa, în parte, Decizia recurată, va înlătura constatarea dreptului reclamantei P.C. la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafaţă de 653 mp, şi va menţine restul dispoziţiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia invocată de intimata-reclamantă.
Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Pietroasele împotriva deciziei nr. 172 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează în parte.
Înlătură constatarea dreptului reclamantei P.C. la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafaţă de 653 mp.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 761/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 434/2009. Civil → |
|---|
