ICCJ. Decizia nr. 1016/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1016/2010
Dosar nr. 983/104/2008
Şedinţa de la 17 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la 28 martie 2008, reclamanta S.C.F. Olt a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Caracal, contestând legalitatea Dispoziţiei nr. 472 din 27 februarie 2008 emisă de aceasta, solicitând anularea dispoziţiei şi obligarea pârâtei să-i restituie terenul intravilan în suprafaţă de 11.640 mp, asupra căreia reclamanta a dobândit proprietatea, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat în 19 iunie 1920.
Reclamanta a arătat că, prin această dispoziţie i s-a respins notificarea din 12 noiembrie 2001, având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 11.640 mp, situat în Caracal, cu motivarea că suprafaţa de 6797 mp a fost înstrăinată de notificatoare, cea 2.685 mp se află în proprietatea Poliţiei municipiului Caracal, iar suprafaţa de 1850,49 mp este deţinută de F..
În contestaţia formulată, reclamanta F. Olt a arătat că notificarea din 12 noiembrie 2001 a fost iniţial adresată deţinătoarei Primăria municipiului Caracal, care a transmis notificarea către Poliţia municipiului Caracal, ce deţinea o parte din terenul în litigiu, obiectul prezentei cauze constituindu-l numai dispoziţia nr. x/2008 emisă de Primăria municipiului Caracal, cea de-a doua dispoziţie emisă de Poliţia municipiului Caracal făcând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta precizând că terenul i-a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 141/1988, proprietatea acesteia, dobândită prin actul de vânzare-cumpărare din 19 iunie 1920, fiind menţionată în tabelul anexă la decret.
Prin Sentinţa civilă nr. 1706 din 3 noiembrie 2008, Tribunalul Olt a respins acţiunea, instanţa reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a dovedit că suprafeţele de teren solicitate s-ar afla în proprietatea Primăriei municipiului Caracal.
Din concluziile raportului de expertiză dispus şi efectuat în cauză, instanţa de fond a reţinut că suprafaţa totală identificată de expert este de 9586,49 mp.
Reclamanta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză la 8 septembrie 2009, arătând că expertul nu a identificat întreaga suprafaţă expropriată de 11.640 mp, ci numai cea de 9586,49 mp, iar faţă de deţinătorii actuali ai terenului, astfel cum au fost identificaţi de expert, nu s-a completat lucrarea cu schiţele terenurilor, nestabilindu-se dacă sunt sau nu clădiri, construcţii amplasate pe acest teren, obiecţiuni care i-au fost admise de instanţă.
Din totalul suprafeţei de 9586,49 mp, cea de 2685 mp este curtea sediului Poliţiei municipiului Caracal, suprafaţa pentru care reclamanta a precizat, prin cererea introductivă de instanţă, că s-a emis dispoziţia nr. x/2007 de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva căreia a fost formulată contestaţie, care face obiectul unui alt dosar; suprafaţa de 1850,49 mp este curtea Grădiniţei cu Program Normal nr. 1, care se află în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului Caracal, vândută conform procesului-verbal din 13 mai 1999, de către reclamantă, Primăriei municipiului Caracal.
Suprafaţa de 4751 mp se află în proprietatea SC S. SRL, conform Sentinţei civile nr. 453 din 26 iunie 2000, definitivă, iar suprafaţa de 300 mp a fost înstrăinată de către reclamantă societăţii Fl. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2000.
Exproprierea nu s-a realizat faptic, întrucât, ulterior decretului de expropriere, reclamanta a înstrăinat suprafeţele de teren, conform celor reţinute în concluziile raportului de expertiză, mai sus redate.
Împotriva sentinţei Tribunalului Olt a declarat apel reclamanta, învederând că terenul nu a fost corect identificat, în raport de actualele vecinătăţi.
Apelanta-reclamantă a solicitat efectuarea unei noi expertize, susţinând că nu prezintă relevanţă înscrisurile depuse, din care a rezultat că aceasta a înstrăinat terenul în litigiu, în lipsa unor acte autentice, nefiind valabilă vânzarea prin procesul-verbal din 13 mai 1999, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3926/2000, încheiat între reclamantă şi SC Fl. SRL, fiind anulat de instanţă, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/1995 emis de Comisia Locală Caracal de aplicare a legilor fondului funciar, fiind un act nelegal şi, în mod eronat s-a reţinut că exproprierea nu s-a realizat faptic.
S-a invocat şi că pricina, în fond a fost soluţionată cu lipsa de apărare a reclamantei, în condiţiile în care răspunsul expertului la obiecţiuni, nu a fost comunicat acesteia.
În ultimul motiv de apel s-a invocat exercitarea posesiei asupra restului de teren neidentificat de expert, de către fosta I. Caracal, actual SC A. SRL, solicitându-se trimiterea cauzei spre rejudecare pentru introducerea în cauză, a acestei persoane juridice.
Prin Decizia nr. 49 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul reclamantei S.C.F. Olt, cu următoarea motivare.
Actele depuse în dosarul de fond evidenţiază că terenul în litigiu a făcut obiectul unor acte de înstrăinare încheiate de reclamantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Din suprafaţa totală de 11.640 mp, cea de 6.895 mp a fost înstrăinată de reclamantă unor persoane juridice, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că nu poate formula obiectul notificării, iar aceea de 2685 mp, fiind deţinută de Poliţia Municipiului Caracal, a făcut obiectul unei alte contestaţii.
În privinţa diferenţei de teren, astfel cum apare menţionat în Decretul de expropriere, în raport de cadrul procesual determinat de reclamantă în contradictoriu cu Primăria Municipiului Caracal, cu privire la care s-a dovedit că nu are calitatea de unitate deţinătoare, instanţa de apel a păstrat soluţia tribunalului.
A fost respinsă ca nefondată şi critica reclamantei privind lipsa de apărare, având în vedere că, în mod corect instanţa de fond a respins cea de-a doua cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare a avocatei L.F., întrucât prima cerere a fost admisă la 5 mai 2008, dosar fond, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ., răspunsul la obiecţiuni fiind depus la 13 octombrie 2008, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor de a lua cunoştinţă de acesta, a amânat pronunţarea.
Împotriva Deciziei civile nr. 49 din 17 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta S.C. F. Olt, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prima critică vizează aspectul legat de neidentificarea de către expertul ce a efectuat raportul de expertiză a întregii suprafeţe de teren de 11.640 mp, ci numai a suprafeţei de 9586 mp, arătând că, în mod eronat expertul nu a putut face o identificare completă, datorită faptului că vecinătăţile terenului raportate la actul de proprietare din anul 1920 nu mai corespund.
Al doilea motiv de recurs al reclamantei se referă la faptul că, în mod nelegal s-a apreciat că Primăria municipiului Caracal nu ar avea calitatea de unitate deţinătoare, în sensul Legii nr. 10/2001, această calitate fiind stabilită prin Sentinţa civilă nr. 125 din 8 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt şi rămasă definitivă, sentinţă prin care Primăria Caracal a fost obligată să emită dispoziţia atacată, Primăria recunoscând că deţine parte din teren.
Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal instanţele au stabilit că aceasta a vândut către SC Fl. SRL suprafaţa de 300 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 21 septembrie 2000, deoarece prin Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova a constatat nulitatea absolută parţială a acestuia.
Referitor la acest contract a cărui anulare parţială s-a dispus, recurenta-reclamantă învederează că terenul ce a făcut obiectul înstrăinării era situat în str. T.R. nr. x, şi nu în str. T.R. nr. y, ce face obiectul acestui dosar.
Se arată de către recurentă că, din suprafaţa totală de 11.640 mp, ce a fost expropriată în anul 1988, aceasta a vândut suprafaţa de 4751 mp către SC S. SRL Slatina, conform Sentinţei civile nr. 453 din 26 iunie 2000, iar pentru suprafaţa de 2685 mp, calitatea de unitate deţinătoare o are Poliţia Caracal, astfel că suprafaţa de teren de 4204 mp este deţinută de Primăria Caracal.
Se susţine de către recurenta-reclamantă, că în mod nelegal, instanţele au apreciat înstrăinarea valabilă a suprafeţei de 1847 mp, unde este Grădiniţa nr. 1, procesul-verbal încheiat la data de 13 mai 1999, aflat la dosar fond, neavând valoarea unui act autentic de înstrăinare, astfel că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa a interpretat greşit că procesul-verbal este un act translativ de proprietate.
La data de 2 februarie 2010, recurenta-reclamantă S.C. F. Olt a formulat o încadrare a criticilor din recurs.
Astfel a arătat că prima critică, aceea care se referă la expertiza topo este întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea din apel a fost dată cu încălcarea legii, ca urmare a nesocotirii prevederilor art. 167 alin. (1) din acelaşi cod şi art. 6 parag. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora trebuiau administrate probe şi că s-a încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, prin respingerea probei cu o nouă expertiză topo de către instanţa de apel, probă ce urmărea identificarea exactă a terenului.
Criticile din motivul al doilea de recurs privind faptul că Primăria Caracal nu ar avea calitatea de unitate deţinătoare au fost circumscrise art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul interpretării greşite a art. 9 şi urm. din Legea nr. 10/2001, susţinându-se de către recurentă că, în lipsa identificării totale a terenului nu se poate pune în discuţie deţinătorul imobilului şi se arată că are calitate de unitate deţinătoare Primăria Caracal, aspect stabilit prin Sentinţa civilă nr. 125 din 8 februarie 2007 a Tribunalului Olt.
Apoi, în aceeaşi precizare a încadrării criticilor, se arată că susţinerile recurentei vizând interpretarea procesului-verbal din 13 mai 1999 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2000, sunt incidente motivului prev. de art. 304 pct. 8 din acelaşi cod, în sensul unei interpretări greşite a actului juridic, considerate eronat acte valabile, deşi procesul-verbal nu are valoarea unui act translativ de proprietate, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat, cu caracter irevocabil, prin Decizia nr. 208/2005 a Curţii de Apel Craiova.
Recursul este nefondat sub toate motivele formulate şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
Primul motiv de recurs, referitor la greşita neadministrare a probei cu expertiză topo, în faza devolutivă a apelului, care să stabilească exact situaţia terenului solicitat a fi restituit nu este fondat, nefiind depuse de către reclamantă, înscrisuri cu care să se poată dovedi o neconcordantă a vecinătăţilor terenului, în raport de suprafaţa care se pretinde a fi deţinută iniţial de către reclamantă, anume aceea de 11.640 mp, în raportul de expertiză fiind identificată o suprafaţă de 9586,49 mp.
Este de observat că reclamanta nu a depus înscrisuri noi cu care să dovedească alte vecinătăţi, în anexa la Decretul de expropriere fiind identificat terenul, în suprafaţă de 11.640 mp, la poziţia 41, astfel cum apare acesta.
Aşa cum s-a reţinut de instanţe şi nu s-a contestat de către reclamantă, suprafaţa de 4751 mp teren situat în str. T.R. nr. z a fost vândută de F. către SC S. SRL Slatina, astfel cum rezultă din factura fiscală din 30 septembrie 1999 şi din Sentinţa civilă nr. 453 din 26 iunie 2000 pronunţată de Tribunalul Olt; suprafaţa de 300 mp teren intravilan de la aceeaşi adresă a fost înstrăinată de către reclamantă, cumpărătoarei SC Fl. SRL Caracal, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 21 septembrie 2000 şi facturii fiscale din 15 iunie 1999; suprafaţa de 1847 mp teren a fost înstrăinată Primăriei Caracal, în baza procesului-verbal încheiat la 13 mai 1999, teren ce face parte din curtea Grădiniţei cu Program Normal din str. T.R., conform constatărilor expertizei efectuată în cauză şi H.G. nr. 1355/2001.
Reclamanta a recunoscut înstrăinarea suprafeţelor de teren menţionate, prin adresa din 15 noiembrie 1999 adresată Consiliului Local Caracal şi înregistrată în 16 noiembrie 1999, prin care a trimis o declaraţie pentru stabilirea impozitului pe clădiri şi teren, ca urmare a vânzării imobilelor situate în str. T.R. nr. z şi a terenului aferent în suprafaţă de 6895 mp, în conţinutul acestei adrese fiind menţionate actele ce atestă înstrăinarea unor suprafeţe de teren de către reclamantă.
Din suprafaţa totală de 11.640 mp, reclamanta a vândut 4751 mp către SC S., cum s-a arătat mai sus, iar 2685 mp sunt deţinuţi de Poliţie, (în total 7436 mp), astfel că rămâne în discuţie suprafaţa de 4204 mp, cu privire la care s-a stabilit că Primăria este unitate deţinătoare.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2000, suprafaţa de 300 mp a fost înstrăinată de reclamantă, către SC Fl., prin Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova constatând nulitatea absolută parţială a acestui contract, pentru suprafaţa de teren de 251 mp situat în str. T.R. nr. x.
Referitor la respingerea probei cu o nouă expertiză, instanţa de apel a reţinut că expertiza tehnică topo efectuată în cauză a identificat suprafaţa totală de 9586,49 mp în care se regăsesc suprafeţele de teren înstrăinate de reclamantă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât şi suprafaţa de 2685 mp teren, ce reprezintă curtea sediului Poliţiei municipiului Caracal din str. T.R., cu privire la care s-a încheiat procesul-verbal de punere în posesie din 31 octombrie 1995 emis de Comisia Locală Caracal.
În răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamantă, expertul a precizat că s-a procedat la identificarea suprafeţei de 9586,49 mp, întrucât pentru suprafaţa de 11.640 mp ce a făcut obiectul decretului de expropriere nu s-a prezentat vreo schiţă cu delimitarea corectă a acestei suprafeţe, iar în actul de vânzare-cumpărare al reclamantei din anul 1920 nu s-a menţionat întinderea terenului, nici ca suprafaţă, nici ca dimensiuni, ci numai prin vecinătăţile existente la acea dată, date ce nu se mai regăsesc, în urma sistematizării acelei zone.
În recurs, reclamanta nu a depus înscrisuri în raport de care să solicite o nouă expertiză de identificare a terenului, situaţia juridică a acestuia fiind corect stabilită, faţă de actele existente la dosar.
Referitor la celelalte critici din recurs, în ceea ce priveşte procesul-verbal încheiat la 13 mai 1999, pentru suprafaţa de 1847 mp din teren, unde se află Grădiniţa, reclamanta S.C. "F." a susţinut că, dovada înstrăinării unui teren se poate face numai prin act notarial autentic sau hotărâre judecătorească, astfel că procesul-verbal invocat de instanţa de apel ca "titlu translativ de proprietate" nu poate produce acest efect.
Este de observat că nu pot fi reţinute ca fondate criticile menţionate, deoarece pe tărâmul Legii speciale nr. 10/2001, regulile privind dovada dreptului de proprietate au o aplicaţiune specială, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 22 din acest act normativ.
Ca atare, sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepţiunea legii reparatorii un conţinut mai larg decât cel al noţiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie în spiritul şi finalitatea acestei legi.
Astfel fiind, în privinţa dovedirii dreptului de proprietate, legea specială nu impune ca aceasta să se realizeze potrivit dreptului comun, de la care se derogă, procesul-verbal de negociere a preţului având valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa menţionată.
În raportul de expertiză s-a reţinut la dosar fond, că terenul în suprafaţă de 9586,49 mp este deţinut, astfel: 2685 mp reprezintă curtea sediului Poliţiei Caracal, fiind făcută menţiunea că pentru suprafaţa de 570 mp din cei 2685 mp, fosta Uniune Judeţeană a Cooperativei de Consum Olt a primit în schimb de la oraşul Caracal, o altă suprafaţă de 560 mp situată în Caracal, astfel cum rezultă din decizia emisă de Consiliul Popular al Judeţului Olt, la 20 februarie 1978.
Împrejurarea că, potrivit Decretului de expropriere s-a preluat suprafaţa de 11.640 mp nu reprezintă o dovadă a irefragabilă a dreptului de proprietate, din răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamanta F. la raportul de expertiză, rezultând că, zona fiind sistematizată, este posibil ca diferenţa de la 11.640 mp pretinsă de reclamantă şi suprafaţa de 9586,49 mp identificată în raport, să fie afectată de utilităţi publice, străzi, trotuare, etc.
Referitor la întinderea dreptului de proprietate, este de observat că, reclamanta nu a depus acte noi în recurs, în actul de vânzare-cumpărare perfectat în anul 1920, nefiind indicată suprafaţa, ci doar vecinătăţile, astfel că o nouă expertiză nu era concludentă în cauză, în raport de nedepunerea altor înscrisuri de către reclamantă.
Aşa fiind, faţă de înstrăinările succesive ale reclamantei cu privire la terenul în cauză, nu se poate reţine o interpretare greşită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, în lipsa identificării suprafeţei totale, neputând fi stabilit deţinătorul imobilului, astfel cum susţine recurenta-reclamantă.
Concluziile raportului de expertiză au stabilit suprafeţele înstrăinate de către reclamantă altor persoane, anterior intrării în vigoare a legii speciale de reparaţie.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură se înţelege nu numai terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ci şi terenul ce face obiectul unor acte juridice de înstrăinare, întocmite anterior intrării în vigoare a legii.
În aplicarea dispoziţiilor acestui act normativ, entitatea obligată să soluţioneze notificarea nu este numai proprietarul bunului solicitat, ci şi deţinătorul acestui bun, calitatea de deţinător, în sensul acestei legi, având-o persoana care are un drept de folosinţă asupra bunului.
De altfel, şi Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, definesc unitatea deţinătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică, exercitând în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată referitor la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică ce are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul, imobilul ce face obiectul acestei legi.
În speţă, C.F. Olt s-a adresat cu notificare Primăriei municipiului Caracal, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 11.640 mp, teren situat în Caracal, str. T.R. nr. 13, judeţul Olt.
În contestaţia formulată, reclamanta a arătat că notificarea din 12 noiembrie 2000 a fost adresată iniţial deţinătoarei, Primăria municipiului Caracal, care a transmis notificarea Poliţiei Caracal, întrucât aceasta din urma deţinea o parte din terenul în litigiu, obiectul prezentului litigiu constituindu-l numai dispoziţia emisă de Primăria Caracal, cea de-a doua dispoziţie emisă de Poliţia municipiului Caracal, făcând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Primăria municipiului Caracal nu mai avea calitatea de unitate deţinătoare în sensul legii asupra terenului solicitat de reclamantă, întrucât aceasta nu mai deţine terenul, care a fost înstrăinat.
Ca atare, din suprafaţa de 11.640 mp, aceea de 6895 mp a fost înstrăinată de reclamantă unor persoane juridice, conform celor mai sus menţionate, suprafaţa de 2685 mp fiind deţinută de Poliţia municipiului Caracal, făcând obiectul unei alte cauze aflată pe rolul instanţelor, iar diferenţa până la 11.640 mp este posibil a fi deţinută de o altă persoană juridică, cu privire la care reclamanta nu şi-a precizat poziţia procesuală, şi nu a cerut chemarea în judecată a acesteia.
Întrucât suprafaţa de 6895 mp a fost înstrăinată prin vânzare de către reclamantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu se justifică restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, referitor la un teren pentru care reclamanta a primit preţul.
Nici motivul de recurs privind interpretarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3926 din 21 septembrie 2000 având ca obiect înstrăinarea suprafeţei de 300 mp teren nu este fondat, decizia menţionată neavând caracter irevocabil, aşa cum în mod greşit se susţine şi vizează un alt teren, cel în suprafaţă de 251 mp situat în str. T.R. nr. 2, care nu face obiectul litigiului de faţă, prin prezenta contestaţie solicitându-se restituirea în natură a terenului situat în Caracal, str. T.R. nr. 13.
Aşa fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. F. Olt împotriva Deciziei nr. 49 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 362/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALA | ICCJ. Decizia nr. 1090/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
