ICCJ. Decizia nr. 1290/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1290/2010
Dosar nr. 585/42/2008
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11.CC din 26 septembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de executorul Judecătoresc C.G. în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc G.C.V., A.F.P. Mizil, Primăria oraşului Mizil, SC E.M.N. SA, SC C. SA, A.N.A.R. SA, SC U.S., SC R.V.O. SA în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile art.11 din Legea nr.188/2000, în cazul unui conflict ivit între două birouri de executori judecătoreşti aflate în circumscripţia unor instanţe diferite, competenţa de soluţionare revine judecătoriei pe raza căreia se află biroul executorului cel dintâi sesizat, în cazul în speţă Judecătoria Râmnicu Sărat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Biroul Executorului Judecătoresc C.G., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 17 noiembrie 2008.
La 7 octombrie 2009, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care nici una dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 12 noiembrie 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 7 octombrie 2009, data suspendării judecării cauzei pentru lipsa părţilor şi până la 12 noiembrie 2010, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit nici un act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc C.G. împotriva sentinţei nr. 11.CC din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1302/2010. Civil. Brevete de invenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 13/2010. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
