ICCJ. Decizia nr. 13/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 13/2010
Dosar nr. 544/114/2009
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 544/114/2009, contestatoarea B.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Scorţoasa prin Primar anularea dispoziţiei nr. 345 din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei Scorţoasa.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin dispoziţia mai sus menţionată a fost anulată în mod nelegal dispoziţia anterioară, nr. 404 din 28 decembrie 2005, emisă de primar prin care s-a soluţionat notificarea reclamantei ce viza acelaşi imobil.
Contestatoarea a precizat că, deşi anterior i se constatase dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul ce a aparţinut autorilor săi în temeiul Legii nr. 10/2001, ulterior, prin dispoziţia contestată în prezentul dosar a fost respinsă notificarea şi a fost anulată dispoziţia anterioară, cu toate că măsura respectivă nu se mai putea dispune decât de către instanţele de judecată şi nu de către intimată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, susţinând în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 321 din 20 martie 2009, Tribunalul Buzău, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia şi a reţinut că reclamanta nu a dovedit că măsura ce a stat la baza preluării imobilului de către stat (neplata impozitelor) s-ar fi datorat unor motive politice, deportării, internării forţate în unităţi sanitare, emigrării pentru evitarea unor pedepse urmare a opoziţiei faţă de regimul comunist sau unor măsuri abuzive impuse de către stat, datorită cărora drepturile proprietarului nu ar fi putut fi exercitate.
Faţă de cele arătate, s-a concluzionat că în mod corect instanţa a respins notificarea, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 125 din 15 iunie 2009 a admis apelul reclamantei B.L. împotriva sentinţei civile nr. 32 din 20 martie 2009 a Tribunalului Buzău pe care a schimbat-o în tot, iar pe fond a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 345 din 10 decembrie 2008, emisă de Primarul comunei Scorţoasa, jud. Buzău.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, prin dispoziţia nr. 345 din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei Scorţoasa, jud. Buzău, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 404 din 28 decembrie 2005 şi respingerea cererii de restituire în natură şi de acordare de despăgubiri pentru imobilul (teren şi construcţii), situat în satul Grabicina de Jos, comuna Scorţoasa, judeţul Buzău, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţia anterioară nr. 404 din 28 decembrie 2005, notificarea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul că a fost constatat dreptul notificatorului de a beneficia de despăgubiri pentru acelaşi imobil şi a fost respinsă numai cererea pentru restituirea în natură a bunului.
Acea dispoziţie a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi parcursă procedura reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin adresa nr. 6541/CC din 28 octombrie 2008 s-au înaintat Primăriei comunei Scorţoasa de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în original întreaga documentaţie aferentă dispoziţiei nr. 404/2005, pentru a fi completat dosarul cu înscrisuri care să ateste că neplata impozitelor s-a datorat unor măsuri abuzive impuse de către fostul stat comunist.
În acest context, intimata a procedat la comunicarea adresei către contestatoare, cu menţiunea de a depune dovezi în sensul solicitat, iar prin dispoziţia nr. 345 din 10 decembrie 2008 a fost anulată dispoziţia nr. 404/2005, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit existenţa vreunei situaţii dintre cele prevăzute de Normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007; aceste situaţii constau în faptul că neplata impozitelor de către autorul său nu s-a datorat niciuneia dintre următoarele situaţii: arestarea politică, deportare, internare forţată, emigrare pentru evitarea vreunei pedepse ca urmare a opoziţiei faţă de regimul comunist sau incidenţei unor măsuri abuzive impuse de stat, datorită cărora drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.
S-a reţinut că modalitatea în care a procedat intimata este nelegală, deoarece nu mai putea să emită o nouă dispoziţie cu privire la o notificare ce a fost soluţionată definitiv, cu 3 ani în urmă şi mai mult decât atât, nu mai putea reveni asupra soluţiei favorabile dispusă anterior, în sensul pronunţării unei soluţii contrare, motivat de existenţa unor aspecte care nu ar fi fost cercetate prima dată.
Procedând astfel, instanţa a încălcat principiul stabilităţii şi siguranţei raporturile juridice civile.
În plus, s-a avut în vedere că instanţa nu are niciun mijloc legal care să-i permită să-şi revoce manifestarea de voinţă anterioară, care era deja intrată în circuitul civil, în condiţiile în care cercetarea legalităţii şi temeiniciei unui act emis în condiţiile Legii nr. 10/2001 este dată în competenţa instanţei de judecată.
Împotriva deciziei nr. 125 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, în termen legal au declarat recurs pârâţii Primarul comunei Scorţoasa, Primăria comunei Scorţoasa, jud. Buzău pe care au criticat-o pentru nelegalitate, fără a indica în drept motivul avut în vedere.
În dezvoltarea criticii se susţine de către recurenţi că, prin dispoziţia nr. 345 din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei Scorţoasa, corect s-a anulat dispoziţia nr. 404 din 28 decembrie 2005 emisă anterior de către aceeaşi entitate, deoarece s-a avut în vedere că imobilul a cărei restituire se solicită nu face obiectul art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001.
În acelaşi sens se arată că, potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, preluarea imobilelor pentru neplata impozitelor este considerată abuzivă, atunci când această neplată se datorează unor motive politice, deportare pentru motive politice, internare forţată în unităţi sanitare, fuga din ţară pentru evitarea unor pedepse ca urmare a opoziţiei faţă de regimul comunist, incidenţa unor măsuri abuzive impuse de stat prin care drepturile proprietarilor nu puteau fi exercitate - fapte ce trebuie dovedite numai de către autorul cererii de restituire.
Mai susţin recurenţii că, reclamantul nu a făcut dovada neplăţii impozitelor pentru motivele enumerate mai sus şi că dispoziţia emisă de primar prin care s-a anulat o altă dispoziţie anterioară nu are caracter imperativ, ci unul de recomandare pentru instituţiile abilitate să studieze şi să valideze documentaţia depusă la dosar.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, prin dispoziţia nr. 404 din 28 decembrie 2005 a fost admisă în parte notificarea nr. 211/2001 formulată de reclamanta B.L., în sensul că i s-a constatat dreptul de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul (teren şi construcţii) situat în satul Grabicina de Jos, comuna Scorţoasa, judeţul Buzău, fiind respinsă cererea pentru restituirea în natură a acestuia.
Ulterior, prin dispoziţia nr. 345 din 10 decembrie 2008, contestată în cauza de faţă, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 404 din 28 decembrie 2005 şi a fost respinsă cererea reclamantei pentru restituirea în natură a imobilului solicitat prin notificarea nr. 211/2001 şi cea pentru acordarea despăgubirilor aferente, având în vedere că imobilul a fost sechestrat în baza Decretului nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanţelor Statului şi pentru că reclamanta nu a demonstrat incidenţa uneia dintre situaţiile enumerate de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, fapte ce trebuie dovedite de autorul cererii de retrocedare.
De fapt, noua dispoziţie s-a emis pentru că reclamanta nu a făcut dovada neplăţii impozitului pentru imobilul preluat de stat în mod abuziv, pentru motivele politice prevăzute de lege, situaţie în care aceasta nu-şi putea exercita drepturile.
În speţă, iniţial, prin Decizia nr. 404 din28 decembrie 2005 emisă de Primarul comunei Scorţoasa a fost respinsă cererea reclamantei pentru restituirea în natură a imobilului solicitat prin notificare şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin art. 25 din Legea nr. 10/2001, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură."
În art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege se prevede că în cazul imposibilităţii restituirii în natură a imobilului, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Dispoziţiile textelor de mai sus au fost respectate în cauză prin emiterea de către recurent, Primarul comunei Scorţoasa a deciziei nr. 404 din 28 decembrie 2005.
Această decizie are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu.
Modalitatea abordată de emitentul deciziei este fără îndoială nelegală, deoarece nu mai avea posibilitatea să emită noua dispoziţie nr. 345 din 10 decembrie 2008 cu privire la aceeaşi notificare, care a fost soluţionată cu circa 3 ani în urma şi nu putea reveni asupra soluţiei anterior dispuse, favorabilă reclamantului şi pronunţării unei soluţii contrare, argumentată prin aspecte ce nu au fost analizate în prima etapă.
Prin emiterea unei noi dispoziţii prin care s-a anulat una anterioară şi pronunţarea unei alte măsuri, diferită faţă de prima s-a încălcat principiul stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice civile.
Conform Legii nr. 10/2001 emitentul unei dispoziţii nu avea la îndemână un mijloc legal care să-i permită să-şi revoce manifestarea de voinţă exprimată prin dispoziţia nr. 404 din 28 decembrie 2005, act de putere administrativă ce a intrat în circuitul civil.
Cercetarea legalităţii unui asemenea act este de competenţa exclusivă a instanţei şi poate fi atacată de persoana nemulţumită de soluţie la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare a bunului.
Astfel, prin soluţia pronunţată de către instanţa de apel, corect s-au aplicat dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în deplin acord cu respectarea principiului stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice civile.
Fată de toate aceste considerente, Înalta Curte retine ca nefondate criticile formulate în recurs, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să pronunţe respingerea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul comunei Scorţoasa şi Primăria comunei Scorţoasa împotriva deciziei nr. 125 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 498/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 47/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
