ICCJ. Decizia nr. 1363/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1363/2010
Dosar nr. 10787/1/2008
Şedinţa publică de la 2 martie 2010
Deliberând, asupra contestaţiei în anulare de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 18 mai 2006, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor materiale în cuantum de 10.000 lei reprezentând venitul din muncă nerealizat în perioada de detenţie 19 august 2004 - 16 noiembrie 2005, echivalent salariului minim pe economia naţională şi celelalte cheltuieli ocazionate de dosarul penal în care a fost cercetat şi de detenţia preventivă (onorarii avocat, cheltuieli transport, pachete, medicamente), reactualizate în raport cu indicele de inflaţie la zi şi la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 lei pentru perioada în care a fost arestat pe nedrept, cu cheltuieli de judecată.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2414 din 1 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea formulată şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 157.335.821 lei (15.733,58 lei) daune materiale şi suma de 1.000.000.000 lei (100.000 lei) daune morale. A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Sentinţa pronunţată de tribunal a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 93 din13 iunie 2007, a respins apelurile declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, C.C. şi Statul Român prin M.F.P.
Prin Decizia nr. 1942 din 20 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunţate în apel, a modificat decizia, în sensul că a admis apelul reclamantului şi a obligat M.F.P. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată pentru fond şi apel în valoare de 4610 lei; a respins recursul M.F.P. şi a constatat nul recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
La data de 23 decembrie 2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1942 din 20 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În motivarea contestaţiei în anulare, fondată în drept pe prevederile art. 317 alin. (1) şi art. 318 teza I C. proc. civ., s-a susţinut că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, respectiv la fila 70 dosar este comunicarea deciziei Curţii de Apel Iaşi, făcută Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi nu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, procurorul participând în această cauză, când a susţinut apelul declarat.
Drept urmare, s-a reţinut greşit că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a primit comunicarea deciziei la data de 18 iulie 2007, pentru a motiva recursul declarat la data de 25 iunie 2007, iar de motivarea hotărârii a luat cunoştinţă la data de 01 august 2007.
Contestatorul a mai precizat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a luat cunoştinţă de decizia recurată abia la data de 04 decembrie 2008, când C.S.M. a solicitat copii de pe hotărârile pronunţate de instanţe în Dosarul nr. 8042/99/2006 al Tribunalului Iaşi.
Faţă de cele expuse, contestatoul a solicitat admiterea contestaţiei şi rejudecarea recursului.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă pentru considerentele care succed.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Conform art. 318(1) teza I C. proc. civ., dispoziţii legale invocate de contestator, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În speţă, nu pot fi reţinute susţinerile contestatorului, deoarece verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că la judecata cauzei în apel a participat un reprezentant al apelantului-intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, care a şi pus concluzii pentru partea pe care o reprezenta, aşa cum rezultă din practicaua Deciziei nr. 93 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Ca urmare, instanţa de apel în mod corect a făcut comunicarea deciziei către apelantul-intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 266 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., copie de pe hotărâre se comunică părţilor în proces, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
În cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi avea calitatea de parte şi în raport cu dispoziţiile legale enunţate, comunicarea hotărârii trebuia să se facă către această parte.
De altfel, apelantul-intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi nu a depus la dosar vreo cerere prin care să solicite comunicarea deciziei pronunţate în apel către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Faţă de cele ce preced, va fi respinsă contestaţia în anulare, cu consecinţa păstrării Deciziei nr. 1942/2008, pronunţate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Deciziei nr. 1942 din data de 20 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelelctuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1361/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1364/2010. Civil. Marcă. Revizuire - Recurs → |
|---|
