ICCJ. Decizia nr. 1361/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1361/2010
Dosar nr. 62/64/2009
Şedinţa publică de la 2 martie 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 473/S din 29 octombrie 2007, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul Braşov, prin primar în contradictoriu cu pârâţii P.N. şi P.A. şi a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică, respectiv pentru realizarea lucrării „Ocolitoarea municipiului Braşov sector D.N. 11 - D.N. 13”, a terenului în suprafaţă de 1.844 mp înscris în C.F. Braşov, proprietatea pârâţilor; a obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 137.93,20 lei despăgubiri, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului, cu titlu de drept expropriere, după îndeplinirea obligaţiei de mai-sus; a respins cererea reclamantului având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 13,20 euro/mp.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, solicitând, în esenţă, stabilirea valorii reale de circulaţie a suprafeţei expropriate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 22/Ap din 26 februarie 2008 a admis în parte apelul, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 193.804,40 lei despăgubiri, în loc de 137.931,20 lei.
Pârâţii P.N. şi P.A. au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, iar prin Decizia civilă nr. 6031 din 17 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a fost alcătuită cu procuror, deşi participarea era obligatorie.
Prin decizia de casare, instanţa de recurs a dat îndrumare de a se analiza criticile invocate în recurs, care vizau cuantumul despăgubirilor.
Rejudecând, Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 101/Ap din data de 21 iulie 2009, a admis apelul declarat de pârâţi, a obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 544.911 lei (în loc de 137.931,20 lei) despăgubiri, în termen de 30 de zile de la data pronunţării deciziei, păstrând restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În apel, s-a readministrat proba cu expertiză tehnică pentru stabilirea unei drepte despăgubiri, cum impune art. 1 din Legea nr. 33/1994, dându-se îndrumări experţilor numiţi conform art. 25, de a stabili valoarea reală a imobilului, cu respectarea cerinţelor înscrise în art. 26 din lege.
Instanţa de apel a reţinut că, din raportul de expertiză întocmit de experţii L.D. - numit de instanţă şi M.V. - desemnat de expropriator, rezultă că valoarea actuală a terenului este de 544.911 lei, valoare inferioară celei stabilită de expertul V.G. - desemnat de pârâţi, de 622.500 lei. La stabilirea valorii reprezentând despăgubirea, curtea de apel a luat în calcul părerea majoritară a experţilor, respectiv suma de 544.911 lei, care au argumentat pe larg criteriile în baza cărora au ajuns la acest cuantum, iar părţile nu au avut nici o obiecţie.
S-a mai reţinut în motivarea hotărârii, că valorile de calcul prezentate de reclamant de 30 euro/mp. sau de 50 euro/mp nu au putut fi avute în vedere din moment ce pârâţii le-au contestat în mod constant, ca fiind inferioare valorii reale, iar opinia acestora a fost confirmată de expertiza tehnică. Luarea în calcul a altor valori, în condiţiile în care faza administrativă a procesului de expropriere a început în anul 2005, iar cuantumul a fluctuat continuu, ar însemna o nedreaptă despăgubire şi o nesocotire a principiului apărării proprietăţii private înscris în chiar preambulul Legii nr. 33/1994.
Împotriva acestei din urmă decizii au exercitat calea de atac a recursului pârâţii P.N. şi P.A., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării reclamantului Municipiul Braşov, prin primar la plata sumei de 599.402 lei, în loc de 544.911 lei, cu titlu de despăgubiri.
În motivarea recursului, pârâţii au arătat că, prin art. 26 din Legea nr. 33/1994 s-a stabilit, la nivel de principiu, modul de calcul a despăgubirii datorate expropriatului, despăgubirea având două componente şi anume valoarea reală a imobilului, stabilită potrivit alin. (2) al art. 26 din lege şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
În cazul acestei din urmă componente, având în vedere aspecte de ordin factual şi de ordin legal, legiuitorul nu a mai condiţionat stabilirea cuantumului despăgubirii de dovezi, ci a stabilit un procent fix de 10% din valoarea despăgubirii, cu titlu de cheltuieli de achiziţionare a altui imobil similar cu cel expropriat.
Recurenţii au arătat că, instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra celei de a doua componente a despăgubirilor datorate expropriatului, cu referire la prejudiciul cauzat proprietarului, iar o corectă aplicare a legii impune stabilirea corectă a despăgubirii, în sensul acordării şi celei de a doua componente, respectiv a sumei de 54.491 lei reprezentând 10% din valoarea de circulaţie a imobilului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.”
Alin. (2) al art. 26 din lege prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
Expertizele administrate în cauză au fost efectuate cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, aşa cum rezultă din conţinutul rapoartelor întocmite de către experţi, aspect reţinut şi de instanţa de apel, ca urmare a analizării şi verificării conţinutului expertizelor.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, text legal invocat de pârâţi în susţinerea motivelor de recurs, calcularea valorii despăgubirii cuprinde preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, precum şi daunele aduse proprietarului.
Văzând dispoziţiile legale enunţate şi faptul că s-a făcut aplicarea acestor prevederi la întocmirea rapoartelor de expertiză tehnică, se constată că, în cauză, s-a stabilit o dreaptă despăgubire, cu respectarea principiului apărării dreptului de proprietate privată.
Totodată, este de reţinut că, la termenul de judecată din 30 iunie 2009, astfel cum reiese din încheierea de şedinţă de la acea dată (fila 245), curtea de apel a dispus acordarea unui nou termen în vederea studierii raportului de expertiză întocmit de comisia de experţi alcătuită din expertul numit de instanţă şi din cei doi experţi desemnaţi de părţi.
Pentru termenul de judecată din 14 iulie 2009 (fila 257), când cauza a rămas în pronunţare, pârâţii P.N. şi P.A., asistaţi de avocat, nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză şi având cuvântul în dezbaterea apelului, apărătorul pârâţilor a solicitat stabilirea despăgubirilor în funcţie de concluziile expertizei efectuate în cauză.
Faţă de cele ce preced, se constată că au fost aplicate corect dispoziţiile legale incidente în speţă, ceea ce impune respingerea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa păstrării deciziei pronunţate de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii P.N. şi P.A. împotriva Deciziei nr. 101/Ap din data de 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 136/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1363/2010. Civil → |
|---|
