ICCJ. Decizia nr. 140/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 140/2010
Dosar nr. 5732/1/2009
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5732/1/2009, la data de 2 iulie 2009, contestatoarele C.I.G. şi B.M. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul local sector 5 Bucureşti şi Primăria municipiului Bucureşti, anularea Deciziei civile nr. 4899 din 27 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 10449/3/2007.
În motivarea contestaţiei în anulare, petentele au arătat că, prin sentinţa civilă nr. 673/2007 a Tribunalului Bucureşti, s-a respins acţiunea formulată de reclamante, contestatoarele din prezenta cauză, având ca obiect acordarea de despăgubiri aferente apartamentului situat în Bucureşti, sector 5, demolat fără temei legal.
Apelul formulat de reclamante a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 624/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
După pronunţarea acestei hotărâri, reclamantele au decis schimbarea avocatului ales, împuternicind, pentru declararea recursului şi formularea motivelor de recurs, pe S.C.A. P. şi Asociaţii, conform mandatului avocaţial încheiat la 26 noiembrie 2007.
După comunicarea deciziei Curţii de Apel, reclamantele, prin societatea de avocaţi menţionată mai sus, au declarat şi motivat recursul împotriva acestei hotărâri, în termenul legal de 15 zile de la comunicare.
Pe parcursul soluţionării recursului, instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii căii de atac, admisă prin Decizia civilă nr. 4899 din 27 aprilie 2009, conform căreia s-a constatat nulitatea recursului formulat de reclamante.
Această hotărâre este rezultatul unei greşeli materiale, din eroare, instanţa de recurs constatând nulitatea căii de atac din perspectiva art. 306 C. proc. civ., deşi acesta fusese declarat, motivat şi înregistrat în termenul legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 301 teza I, 303 alin. (2), art. 101 alin. (1) şi art. 104 C. proc. civ.
În speţă, instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială în legătură cu declararea, motivarea şi înregistrarea recursului în termenul legal.
Astfel, Decizia civilă nr. 624/2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost comunicată la 20 noiembrie 2007, către C.I.G., şi la data de 21 noiembrie 2007, către B.M.
Acestea au declarat şi formulat motivele de recurs împotriva deciziei sus-menţionate la data de 6 decembrie 2007, conform filelor 9-17 din dosarul de recurs, respectiv în a 15-a zi liberă calculată de la comunicare, pentru B.M., şi în a 14-a zi liberă calculată de la comunicare, pentru cealaltă reclamantă.
Declaraţia şi motivele de recurs au fost înaintate către Curtea de Apel, prin poştă, la data de 6 decembrie 2007, documentele doveditoare fiind depuse la dosarul cauzei.
Conform dispoziţiilor art. 104 C. proc. civ., actele de procedură trimise prin poştă, instanţelor judecătoreşti, se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
Deşi contestatoarele au depus la dosar dovada trimiterii declaraţiei şi a motivelor de recurs, plicul cu viza oficiului poştal aflându-se la fila 38 din acest dosar, aceasta nu a fost observată de către Înalta Curte.
Şi în ipoteza în care s-ar putea prezuma că instanţa de recurs a observat, din eroare, doar declaraţia de recurs formulată de către avocatul care nu mai avea mandat avocaţial pentru exercitarea acestui drept, depusă la data de 24 octombrie 2007, în dosar, recursul nu poate fi sancţionat cu nulitatea, iar contestaţia în anulare este întemeiată.
Dispoziţiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ. derogă de la dispoziţiile art. 284 alin. (3) din acelaşi cod, stabilind că, în măsura în care recursul a fost „făcut mai înainte”, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii.
Păstrarea soluţiei pronunţate ar determina încălcarea accesului la justiţie al recurentei, precum şi încălcarea dreptului la apărare, consacrată de dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţia României, precum şi art. 6 din C.E.D.O.
Contestatoarele şi-au întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
La dosar au fost depuse fotocopii de pe plicul de trimitere a motivelor de recurs în Dosarul nr. 10449/3/2007; de pe confirmarea de primire din 6 decembrie 2007, de pe tichetul recomandatei cu acelaşi număr şi de pe chitanţa de plată a recomandatei respective.
Analizând contestaţia în anulare formulată de reclamante, din perspectiva art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit textului de lege sus-menţionat, unul dintre cazurile în care se poate declara contestaţia în anulare specială întemeiată pe art. 318 vizează situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.
Dispoziţia enunţată are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept rezultat pronunţarea unei soluţii greşite.
Este vorba despre greşeli comise de instanţă prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, elocvente în soluţia pronunţată.
O astfel de greşeală materială, în sensul art. 318 C. proc. civ., se referă şi la ipoteza în care se constată nulitatea unui recurs argumentat de nedepunerea, în termenul legal a motivelor căii de atac exercitate, deşi, din plicul ataşat la dosar rezultă că motivele căii de atac respective au fost depuse recomandat, la oficiul poştal, înăuntrul termenului de motivare a recursului.
În speţă, prin Decizia civilă nr. 4899 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamante împotriva Deciziei nr. 624 din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În pronunţarea acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit dovezilor de comunicare a deciziei recurate, aflate la filele 27 şi 29 dosar apel, această hotărâre a fost comunicată recurentei C.I. la data de 20 noiembrie 2007, iar recurentei B.M. la data de 21 noiembrie 2007.
Cele două reclamante au depus cerere de recurs la 20 octombrie 2007, nemotivat, cu menţiunea că nu li s-a comunicat decizia, pentru a depune şi motivele.
La data de 13 decembrie 2007 au formulat o nouă cerere de recurs motivată.
Faţă de aceste aspecte, instanţa a reţinut că recursul a fost motivat cu depăşirea termenului legal, de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, constatând nulitatea căii de atac, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
În realitate, motivele de recurs au fost depuse cu plicul aflat la fila 38 dosar recurs, prin recomandata nr. 5236, plic care poartă doar o ştampilă lizibilă, cu data de 13 decembrie 2007, fără însă ca pe verso-ul documentului respectiv să se poată distinge data celorlalte ştampile aplicate pe plic şi care reprezintă data trimiterii, prin scrisoare recomandată, a motivelor de recurs către Curtea de Apel Bucureşti, a cărei hotărâre a fost recurată.
În dosarul de faţă s-au depus, însă, înscrisuri în fotocopie din care rezultă data trimiterii motivării căii de atac, prin scrisoare recomandată.
Astfel, motivele căii de atac au fost trimise către instanţa de apel, la data de 6 decembrie 2007, cu recomandata, după cum rezultă din documentele ataşate dosarului de contestaţie în anulare.
Faţă de data comunicării deciziei recurate către reclamante, reţinută de către instanţa de recurs, şi anume, 20 noiembrie 2007, pentru recurenta C.I., şi respectiv 21 noiembrie 2007, pentru recurenta B.M., termenul de motivare a recursului, calculat în condiţiile art. 303 alin. (1) cu referire la art. 301 alin. (1) şi la art. 101 alin. (1) şi 104 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 6 decembrie 2007, pentru prima recurentă, şi la 7 decembrie 2007, pentru cea de-a doua recurentă.
Cum, potrivit înscrisurilor din dosar, rezultă că recurentele au depus motivele căii de atac exercitate, la oficiul poştal, în data de 6 decembrie 2007, cu scrisoarea recomandată, rezultă că termenul de recurs de 15 zile, prevăzut în art. 303 alin. (1) C. proc. civ., calculat de la comunicarea hotărârii pronunţate, conform regulii prevăzute de art. 301 alin. (1) din acelaşi cod, a fost respectat.
În aceste condiţii, soluţia instanţei de recurs, de constatare a nulităţii căii de atac, este bazată pe o evidentă greşeală materială, esenţială în pronunţarea acestei decizii, Înalta Curte considerând că cererea de recurs ar fi fost înregistrată, la oficiul poştal, la data de 13 decembrie 2007, în loc de 6 decembrie 2007.
Ca atare, în baza art. 318 C. proc. civ., fiind îndeplinite condiţiile pentru admiterea contestaţiei în anulare, Înalta Curte va admite calea de atac exercitată împotriva Deciziei nr. 4899 din 27 aprilie 2009 a acestei instanţe, pe care o va anula şi va dispune acordarea unui nou termen pentru judecarea recursului, cu citarea părţilor.
Susţinerile contestatoarelor privind modul de calcul al termenului de motivare a recursului, raportat la dispoziţiile art. 284 alin. (2) - (4) C. proc. civ., nu au fost avute în vedere de către instanţă faţă de argumentele prezentate mai sus, în raport cu data concretă a înregistrării căii de atac motivate, dar şi de faptul că raportul dintre aceste dispoziţii legale nu a fost avut în vedere de instanţa care a pronunţat hotărârea anulată.
Conform art. 274 C. proc. civ., îi va obliga pe intimaţi, ca părţi căzute în pretenţii, la plata sumei de 2.467,9 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare a Deciziei nr. 4899 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de C.I.G. şi B.M.
Anulează decizia atacată şi fixează termen pentru rejudecarea cauzei la data de 4 iunie 2010, cu citarea părţilor.
Obligă pe intimaţi la plata sumei de 2.467,9 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1397/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1410/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
