ICCJ. Decizia nr. 1410/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1410/2010
Dosar nr. 8261/118/2008
Şedinţa publică de la 3 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
SC P. SA - membru O.M.V. Grup a invocat în faza procesualăarecursuluiîmpotriva sentinţei nr. 1381 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) C. muncii care ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 şi 79 din Constituţia României, prin raportare la normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 şi la principiile clasificării actelor normative în acte cu caracter general şi acte cu caracter special, din care decurg consecinţele privitoare la constatarea existenţei sau inexistenţei abrogării implicite a unui text normativ.
Un motiv dezvoltat distinctiv este acela al principiului efectivităţii juridice decurgând din jurisprudenţa C.E.D.O., menit să asigure adoptarea unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii, în sensul că acestea trebuie să fie coerente, să evite paralelismele, să aibă vocaţia respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi aplicabilitate uniformă, invocând în susţinere practică C.E.D.O. - cauzele Katz contra României, Santos Pinto contra Portugaliei.
S-a concluzionat că prin normele legale criticate sunt încălcate prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 26 mai 2009 a respins cererea SC P. SA - membru O.M.V. Bucureşti de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) C. muncii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Constanţa a concluzionat că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentă contravine prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că nu se solicită Curţii Constituţionale să verifice constituţionalitatea unui text de lege în raport de prevederile constituţionale ci să se pronunţe cu privire la interpretarea şi aplicarea unor texte de lege, ceea ce excede competenţei sale.
S-a reţinut de asemenea că jurisprudenţa C.E.D.O. invocată de petentă nu garantează dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, judecătorul cauzei având posibilitatea de a decide dacă este necesară şi posibilă sesizarea cu caracter preliminar a altei instanţe, fără ca refuzul să aducă atingere prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului dacă hotărârea este motivată şi nu are un caracter arbitrar.
În speţă, pretinsa neclaritate a textului de lege invocat de petentă nu are efecte jurisprudenţiale, de vreme ce nu s-a învederat în ce mod determinarea competenţei teritoriale ar putea afecta accesul la instanţa sau dreptul la un proces echitabil.
Împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs în termenul legal SC P. SA - membru O.M.V. Grup.
În motivarea recursului se susţine că dispoziţiunile art. 298 alin. (2) C. muncii sunt încă în vigoare şi că interpretarea potrivit căreia a operat o abrogare implicită a textului, vădeşte o gravă încălcare a tehnicii legislative prevăzută de Legea nr. 24/2000 - potrivit căreia abrogarea trebuie să fie expresă - prin identificarea actului normativ vizat.
Faţă de situaţia juridică dedusă judecăţii - modalitatea de soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa - respectiv conţinutul prevederilor legale considerate neconstituţionale, este evident că acestea din urmă antamează asupra modalităţii de soluţionare a cauzei, având o strânsă legătură cu obiectul dedus judecăţii.
Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi suspendarea judecării recursului îndreptat împotriva soluţiei pronunţată pe fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi, a unei ordonanţe ori a unei dispoziţiuni dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În cauză, excepţia de neconstituţionalitate vizează modul de aplicare a legii, respectiv incidenţa art. 298 C. muncii despre care petentul susţine că este încă în vigoare, neputând opera o abrogare implicită a textului faţă de prevederile Legii nr. 24/2000 referitoare la tehnica legislativă - şi în raport de care se analizează competenţa teritorială a Tribunalului, ca o garanţie a accesului la justiţie şi a unui proces echitabil.
Aşa cum s-a reţinut şi prin încheierea recurată, criticile de neconstituţionalitate se referă mai degrabă la modul de aplicare al legii şi nu la conţinutul textelor criticate, aspecte ce ţin de competenţa instanţei de judecată şi nu a instanţei de contencios constituţional, mai precis petentul pune în discuţie modul de aplicare temporală a normelor şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii, explicitând în chiar cererea prin care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, că textul de lege vizat implică serioase probleme de interpretare în stabilirea competenţei. Lipsa de previzibilitate şi claritate a legii trebuie analizată în legătură cu încălcarea unui drept ori a unei libertăţi fundamentale, garantate de art. 6 din convenţie.
Or, în speţă, pretinsa neclaritate a dispoziţiunilor art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privitoare la competenţa teritorială a instanţei nu are legătură şi nu afectează dreptul de acces la justiţie şi la un proces echitabil - consfinţite de textul constituţional de referinţă.
În plus, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă (Decizia nr. 254 din 24 februarie 2009 - publicată în M. Of. nr. 149 din 10 martie 2009) excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) - similară celei analizate iar jurisprudenţa constantă a instanţelor naţionale a concluzionat că textul legal criticat a fost implicit abrogat de prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, situaţie în care încă odată cerinţele art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu sunt îndeplinite .
Pentru cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. O.M.V. Petrom S.A. împotriva încheierii din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1428/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
