ICCJ. Decizia nr. 1428/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1428/2010
Dosar nr. 4901/62/2006
Şedinţa publică de la 4 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 355 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Braşov, a admis în parte, astfel cum a fost ulterior precizată, contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorul J.M.A., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Făgăraş prin primar şi în consecinţă a anulat în parte dispoziţia din 25 aprilie 2006, ce a fost modificată prin dispoziţia din 11 mai 2006, emisă de intimat, prin reprezentantul său legal.
A obligat intimatul să emită, prin reprezentantul său legal, în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o nouă dispoziţie prin care să restituie contestatorului şi suprafaţa de 78,29 mp, din terenul în suprafaţă totală de 193 mp, înscris în C.F. Făgăraş.
A menţinut restul prevederilor dispoziţiilor atacate, referitoare la restituirea în natură către contestatoarea suprafeţei de 59 mp şi la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferenţa de teren (58,72 mp) ce nu poate fi restituită în natură.
A respins restul pretenţiilor formulate de contestator.
A obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 2.588 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial şi onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, că în conformitate cu expertiza efectuată în cauză, din suprafaţa de 134 mp, pentru care s-a propus măsuri reparatorii în echivalent, suprafaţa de 78,29 mp, este liberă de construcţii, nefiind afectată vreunei utilităţi publice, aşa încât aceasta poate fi restituită în natură contestatorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul Municipiul Făgăraş prin primar.
Apelul nu a fost motivat nici prin cererea de apel şi nici prin memoriu separat ulterior, aşa încât la termenul din 24 februarie 2009, care a constituit prima zi de înfăţişare, instanţa a decăzut apelantul din dreptul de a motiva apelul.
În aceste condiţii, verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor şi apărărilor invocate de către apelantă în faţa primei instanţe, referitoare la capătul de cerere admis, curtea de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi normele de drept incidente.
Neexistând motive de ordine publică ce ar conduce la constatarea unei nulităţi absolute, prin Decizia nr. 31/Ap din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul intimatului Municipiul Făgăraş prin primar.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs intimatul Municipiul Făgăraş prin primar, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susţinut în esenţă următoarele:
În condiţiile în care contestatorul a chemat în judecată primarul în calitate de reprezentant al municipiului iar instanţa s-a pronunţat în contradictoriu cu Municipiul Făgăraş, echivalează pe de o parte cu nesoluţionarea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi precizată, iar pe de altă parte instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Sub acest aspect, recurentul a mai arătat că, au fost încălcate dispoziţiile art. 82 pct. 1 şi 86 pct. 1 C. proc. civ., art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 13 alin. (1) şi art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Că, prin restituirea către contestator a imobilului teren pe care a fost edificată o platformă betonată, de către Statul Român se creează în patrimoniul acestuia o îmbogăţire fără just temei.
În ceea ce priveşte legalitatea deciziei atacate, recurentul a arătat că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele expuse, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa respingerii contestaţiei.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit reglementărilor în vigoare, sunt persoane juridice de drept public comunele, oraşele, municipiile, judeţele (art. 19 din Legea nr. 215/2001), adică unităţile administrativ teritoriale.
Aceste persoane pot sta în justiţie prin reprezentanţii lor legali, anume primarii ori prefecţii (art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001).
Este adevărat că legiuitorul, nu a fost consecvent în folosirea aceloraşi termeni pentru desemnarea persoanelor juridice de drept public ori cu privire la reprezentanţii legali ai acestora însă instanţelor judecătoreşti, în baza rolului activ, le revine obligaţia de a reţine denumirea acestor persoane juridice pe care o apreciază ca fiind cea mai indicată în raport de litigiul dedus judecăţii şi nu folosită de actele normative apreciate a fi incidente raportului juridic dedus judecăţii.
Este şi cazul Legii nr. 10/2001, art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 23 alin. (1), care prevăd modalităţile de restituire la care sunt obligate persoanele juridice.
Faptul că intimatul-contestator a chemat în judecată primarul Municipiului Făgăraş iar instanţa s-a pronunţat în contradictoriu cu Municipiul Făgăraş reprezentat legal prin primar, nu poate conduce la nulitatea hotărârii atacate, cum greşit susţine recurentul.
Prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză, s-a stabilit că imobilul din litigiu, cu destinaţia de teren în suprafaţă de 193 mp, este afectat parţial, de detalii de sistematizare, putând fi restituită în natură suprafaţa de 78,29 mp
Aşa fiind, critica recurentului sub aspectul imposibilităţii restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 78,29 mp, este nefondată, instanţa de fond, aplicând corect prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Faptul că pe terenul în litigiu se află o platformă betonată ce serveşte ca acces cu mijloacele auto la clădirea fostei centrale termice nu poate constitui un motiv pentru nerestituirea în natură a terenului, de vreme ce, prin expertiza dispusă în cauză s-a stabilit că centrala termică a fost dezafectată, şi înstrăinată către o societate comercială existând şi alte căi de acces.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de intimatul Municipiul Făgăraş prin primar va fi respins.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul-recurent ca parte căzută în pretenţii va fi obligat să plătească intimatului-reclamant suma de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ce constau din onorariu avocat şi cheltuieli deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Făgăraş, prin primar, împotriva Deciziei nr. 31/Ap din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă recurentul Municipiul Făgăraş, prin primar, la plata sumei de 1.600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul J.M.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 149/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
