ICCJ. Decizia nr. 1633/2010. Civil. Restituire metale preţioase. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1633 /2010
Dosar nr. 2161/3/2006
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2004, sub nr. 48/2004, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a, reclamanta G.S. a chemat în judecată B.N. R., solicitând obligarea pârâtei să-i restituie bijuteriile confiscate în mod abuziv de la mama sa, V.(L.)G., în anii 1969 şi 1987, de către M.I., predate ulterior pârâtei. În subsidiar se solicită contravaloarea bijuteriilor estimate la suma de 6.000.000 DOLARI S.U.A., la plata dobânzii bancare pentru această sumă începând cu anul 1969 şi până la rămânerea irevocabilă a sentinţei de retrocedare şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că bijuteriile au fost confiscate la data de 23 octombrie 1969 respectiv 23 septembrie 1987 de la autoarea reclamantei. Bijuteriile confiscate au fost predate ulterior B. N.R., iar în raport de dispoziţiile Legii nr. 261/2002 şi a O.U.G. nr. 190/2000, reclamanta se consideră îndreptăţită la restituirea bijuteriilor, fie în natură fie în echivalent. Pe parcursul cercetării judecătoreşti reclamanta a formulat cerere completatoare solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâţi a S.R. prin B. N.R. şi a S.R. prin M.F. P. şi prin M.A.I.
La termenul de judecată din 13 aprilie 2004, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată şi a altor persoane, respectiv a intervenienţilor G.G., G.M.C. şi R.C.
În motivarea cererii completatoare s-a arătat că intervenientul R.C. este fiul lui R.G., cel de-al doilea soţ al numitei G.V., iar ceilalţi trei intervenienţi sunt descendenţi ai acestuia.
La termenul de judecată din 17 mai 2004, tribunalul, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar prin sentinţa civilă nr. 411 din 17 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a dispus admiterea excepţiei şi s-a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 1330 din 19 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă, s-a admis apelul, s-a desfiinţat sentinţa pronunţată de tribunal şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă cu motivarea că din probele administrate a rezultat calitatea procesuală activă a moştenitorilor reclamantei G.Ş., decedată în timpul soluţionării cauzei şi a intervenientei G.M.C.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 2161/3/2006.
La data de 12 ianuarie 2004 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, o altă acţiune formulată de reclamantul G.G. împotriva pârâţilor B.N.R. şi S.R. prin M.F.P., prin care s-a solicitat obligarea B.N.R. la restituirea în natură a obiectelor confiscate în mod abuziv de către S.R. în anul 1987, de la autoarea reclamantului V.G. Pe parcursul cercetării judecătoreşti au decedat reclamantul G.G. şi intervenienta G.S., rămânând ca moştenitori intervenientele G.M.C. şi G.S.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1413, a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 1294 din 7 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la Tribunalul Bucureşti, reţinându-se că pe toată perioada dezbaterii succesiunii reclamantului G.G., termenul perimării a fost suspendat, situaţie în care nu poate fi reţinută culpa părţilor pentru nelăsarea în nelucrare a cauzei.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV- a civilă, sub nr. 25666/3/2006.
Tot la data de 12 ianuarie 2004 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, o a treia acţiune formulată de reclamantul G.G. împotriva pârâţilor B. N.R. şi M.F., prin care s-a solicitat obligarea B.N.R. la restituirea în natură a obiectelor confiscate în mod abuziv de către S.R. în anul 1969 de la autoarea sa V. G., reprezentând bijuterii şi alte bunuri din metale preţioase şi pietre preţioase; în subsidiar se solicită contravaloarea acestora.
La data de 22 martie 2004 reclamantul şi-a completat acţiunea, chemând în judecată în calitate de pârât şi M.I.- D.G.P.M. Bucureşti, iar la data de 17 aprilie 2004 a formulat cerere de introducere forţată în cauză a numiţilor G.S., G.M.C. şi R. C., susţinând că aceştia ar putea pretinde aceleaşi drepturi.
La termenul din data de 25 octombrie 2007 tribunalul a dispus conexarea celor trei dosare, respectiv conexarea dosarelor nr. 385119/3/2006 şi nr. 25666/3/2006 la dosar nr. 2161/3/2006, reţinând că între acestea există o strânsă legătură.
Rejudecând în fond cele trei cauze conexate, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a pronunţat la data de 6 februarie 2008 sentinţa civilă nr. 254 prin care a admis în parte acţiunea, a dispus restituirea către reclamanţi şi către intervenienţi a obiectelor din metale preţioase confiscate de la autoarea acestora de către stat, conform proceselor de inventariere nr. 9883 şi 9887 din 1087, bunuri individualizate prin raportul de expertiză întocmit de A.N.P.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate nu a rezultat care sunt persoanele de la care au fost confiscate în anul 1969 bijuteriile şi obiectele din metale preţioase solicitate prin acţiune, situaţie în care nu se poate reţine că reclamantele ar fi cele îndreptăţite la restituire în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi art. 34 din O.U.G. nr. 190/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 261/2002 modificată.
O.G. nr. 24/2003 şi Legea nr. 362/2003. Referitor la bunurile confiscate prin procesul-verbal nr. 9882, s-a reţinut că prin sentinţa civilă 3205/1999 s-a dispus restituirea în natură a acestora, aspect realizat conform procesului-verbal nr. 28/4 decembrie 2000. Reţinând şi situaţia bunurilor depuse de B.N.R., care atestă că acestea se regăsesc depozitate în tezaurul B.N.R. fiind confiscate de la G.V., s-a apreciat, în final, că reclamantele sunt îndreptăţite conform legii la restituirea bunurilor, aşa cum au fost individualizate în anexa nr. l din raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intervenientul R. C. precum şi reclamantele G.N.I. G.A.M. şi G.N.R.C., aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie. Prin motivele de apel se critică în esenţă că, în mod eronat nu s-au restituit în totalitate bunurile confiscate de la autoarea lor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 203/ A din 30 martie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile.
În considerentele deciziei s-a reţinut că petenţii nici prin cererea de chemare în judecată şi nici prin motivele de apel nu au precizat care sunt bunurile confiscate şi nerestituite. Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a depus un înscris singular, intitulat listă cu bijuteriile preluate datând din 23 octombrie 1969, care atestă că, de la autoarea apelanţilor au fost preluate şase cutii cu bijuterii care conţineau o diademă, două coliere, şapte brăţări, patru broşe, trei perechi de cercei, două coliere formate din mai multe piese, un pandantiv şi două coliere din şiraguri de perle.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamantele şi intervenientul R.C., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- În mod greşit s-a reţinut că bunurile confiscate în anii 1969 au fost restituite, întrucât prin sentinţa civilă nr. 3205/1999, prin care s-a partajat averea de pe urma autorului G.L., nu au făcut obiectul partajului şi bunurile ce au făcut obiectul procesului-verbal nr. 9882. La data soluţionării partajului nu erau în vigoare legile privind restituirea metalelor preţioase.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Î nalta Curte a constatat următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de recurenţi se referă la situaţia bunurilor confiscate de la autoarea recurenţilor, în anul 1969 care, susţin recurenţii, nu au fost restituite, aşa cum s-a reţinut în hotărârea recurată.
Contrar celor susţinute prin acest motiv de recurs, instanţele corect au reţinut că, privitor la aceste bunuri, petenţii nu au administrat probe care să permită identificarea bunurilor preluate în anul 1969 de la autoarea acestora, modalitatea de preluare şi în principal faptul că aceste bunuri au aparţinut autoarei lor.
Sarcina probei în sensul celor sus arătate revenea, potrivit art. 1169 C. civ., reclamanţilor şi intervenientului, cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.
Aceeaşi motivare se va reţine şi cu privire la bunurile revendicate de petenţi, identificate ca fiind depuse în bancă cu borderoul nr. l din data de 27 octombrie 1969 de către G.P.
Următoarele motive de recurs vizează restituirea bunurilor din inventarul nr. 9882 care, susţin recurenţii, că nu au fost restituite, iar instanţele de judecată au reţinut greşit că aceste bunuri au făcut obiectul sentinţei civile nr. 3205/1999.
Susţinerile recurenţilor sunt nefondate, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei care atestă cert că bunurile din inventarul nr. 9882 au fost restituite, încheindu-se în acest sens procesul-verbal nr. 28 din 4 decembrie 2000.
Aşa fiind, motivele de nelegalitate invocate de recurenţi nefiind incidente, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii G.N.I.G.A.M. şi N.G.R.C. şi intervenientul R.C. împotriva deciziei nr. 203/ A din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1628/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1835/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
