ICCJ. Decizia nr. 1643/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, sub nr. 85/39/2009, L.G. și L.D. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatul G.V., să se dispună revizuirea deciziei nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuienții au arătat, în motivarea căii de atac, în esență, că decizia sus-menționată este potrivnică deciziei nr. 208 din 10 mai 2007 a aceleiași instanțe, dispozițiile acestora fiind contradictorii și neputând fi puse în executare.
Intimatul G.V. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 53 din 20 februarie 2009 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea de revizuire reținând următoarele:
- Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere și dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
- în interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii îl poate constitui numai o hotărâre prin care instanța a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, urmare a examinării raportului juridic litigios prin prisma probelor administrate în cauză, deoarece calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecății.
- Din această perspectivă, Curtea de Apel Suceava a procedat în prealabil la calificarea exactă a cererii, apreciind în consecință că, în speță, hotărârea susceptibilă de revizuire este sentința civilă nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava prin care s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă pentru revendicare formulată de revizuienți împotriva aceluiași intimat și nu decizia nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secția civilă, care o menține pe cea dintâi prin respingerea, ca nefondat, a recursului revizuienților L.G. și L.D.
- Soluția este susținută și prin raportare la decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava, secția civilă, prin care, admițându-se apelul revizuienților, s-a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 60 din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei Rădăuți, respingându-se, ca nefondată, acțiunea reclamantului G.V., pentru anulare titlu de proprietate, irevocabilă prin decizia nr. 329 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
- Deși evocă fondul cauzei, decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava este anterioară sentinței civile nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava, susceptibilă de a încălca autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
S-a mai avut în vedere că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de - al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.
în speță, din ansamblul probator al cauzei, rezultă fără echivoc că în cel de-al doilea proces nu s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava, secția civilă, chiar dacă instanța de revendicare și-a întemeiat soluția pe cea a instanței de anulare titlu de proprietate.
Prin sintagma "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.
Ori, în speță, deși între cele două cauze există identitate de părți, nu este dată identitatea de obiect (revendicare și, respectiv, anulare titlu de proprietate) și nici de cauză, astfel încât nu este dată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 1201 C. civ.
Constatând că între dispozitivele celor două hotărâri invocate nu există contrarietate în sensul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost respinsă cererea de revizuire, ca nefondată.
împotriva menționatei decizii au formulat și motivat recurs, în termen legal revizienții L.G. și L.D., pentru motive de nelegalitate, critica vizând următoarele aspecte:
Instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire nu a cercetat fondul cauzei pronunțând decizia de respingere doar pe baza interpretării rigide a unor condiții procedurale, considerând în final că nu sunt întrunite cerințele triadei prevăzute de art. 120l C. civ.
Calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecății, dar, în speța de față, nu a cercetat și corectat eroarea flagrantă săvârșită prin respingerea acțiunii în revendicarea unui teren deținut fără drept de către intimatul G.V., (deși acesta promovase o acțiune în anularea titlului de proprietate al revizuenților, în care era înscris terenul din litigiu, acțiune ce i-a fost respinsă irevocabil).
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de revizuire, revizuenții au solicitat să se dispună revizuirea deciziei nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea de Apel Suceava a apreciat că, în speță, hotărârea susceptibilă de revizuire este sentința civilă nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava prin care s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă pentru revendicare formulată de revizuienți împotriva aceluiași intimat și nu decizia nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secția civilă, care o menține pe cea dintâi prin respingerea, ca nefondat, a recursului revizuienților L.G. și L.D.
Prin decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava, secția civilă, s-a admis apelul revizuienților, s-a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 60 din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei Rădăuți, respingându-se, ca nefondată, acțiunea reclamantului G.V., pentru anulare titlu de proprietate, irevocabilă prin decizia nr. 329 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Este de observat că deși între cele două cauze exista identitate de părți nu este îndeplinită cerința autorității de lucru judecat în sensul că obiectul este diferit.
Astfel, sentința civilă nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava a fost pronunțată într-un dosar de revendicare iar decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava, secția civilă, a avut ca obiect anulare titlu proprietate.
Or, prin "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, astfel încât nu este dată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 1201 C. civ.
în conformitate cu art. 1201 C. civ. "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate".
Așadar, instanța sesizată cu cererea de revizuire nu putea ignora dispozițiile legale, respectiv art. 1201 C. civ., sens în care recursul de față a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2688/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1145/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
